PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Întâlnirea lumilor dintre lumi

Cercei în buric, de Ionuț Cristache, Editura Bibliotheca, 2019

 

Într-un corp există, cu siguranță, foarte multe vibrații, foarte multe moduri de a tremura în apropierea, sau în contact cu anumite moduri și modalități de manifestare ale vieții care îl locuiește, care îi dă, care îi construiește și îi susține conformația de corp viu. Acestea toate îi amplifică și îi susțin capacitățile de captator, de receptacol al unor povești, făcându-le transmisibile mult îmbogățite emoțional.

Asigură, astfel, acea întâlnire a lumilor dintre lumi, întâlnire care ține povestea vie în starea de atemporal, evadată din oricare paranteză, paranteză pe care timpul o poate deschide pentru a o claustra, care îi asigură doza necesară de existență în afara unui tipar impus și îi ușurează, totodată, evadarea dintr-o posibilă ramă temporală, caracteristici care înlesnesc așezarea nici în trecut, nici în prezent, a poveștii, care îi încarcă și îi apropie viața toată pe care vrea să o cuprindă, să o cunoască cât mai de aproape, și pe care să o redea într-un mod cât mai atașat de firesc.

Vorbim despre o lume în care artistul e o ființă magică prin îndeletnicirile sale și despre un spațiu al libertății individuale…

Ionuț Cristache și-a arătat de mult timp disponibilitatea de a aduce trecutul și viitorul într-un prezent doar al lui, într-o lume ficțională special concepută și construită de spațiul literar și literaturizat pe care l-a acaparat și îl locuiește, și face în așa fel ca ele să fie aduse la un loc și puse să găzduiască povestea aici, în acest pliu temporal, în acest loc unde timpul dispare, ajutând și încărcând textul cu posibilitățile pe care universurile de acest fel îl îmbogățesc, făcând loc pentru desfășurări maxime și irepetabile.

Pentru un om bun nu există nimic rău, nici în viață, nici în moarte și atunci alege prezentul…

Personajele, pentru Ionuț Cristache, sunt pretexte pentru a manipula timpul în interes personal, sunt acele trepte folosite pentru a urca în siguranță și pentru a asigura echilibrul urcător al lor, dar și portițele care îi asigură evadarea spre lumi care țin ascuns personajul real, care maschează realitatea în faldurile grele și dese ale poveștii.

Suspendarea timpului trecut, și a timpului viitor, este ceea ce se întâmplă aici, în Cercei în buric, este starea de formare, de concepere a chihlimbarului păstrător, a pietrei care poate să mențină imaginea disponibilă privirii care vrea să se apropie, să vadă și să cunoască. Pierderea memoriei, folosită ca temă în Cercei în buric este pretextul pentru conservarea prezentului, este starea care îi convine autorului pentru a-și alunga, cu mișcări elegante, perdelele mistificatoare, acoperitoare ale memoriei reale și recente, care a trecut, sau care urmează să se nască din acest trecut.

Până la urmă, ce înseamnă pentru cel care scrie povestea lui, să trăiești cu intensitate orice idee din trecut, prezent, sau viitor?…

Ionuț Cristache este autorul care așteaptă și care provoacă întâlnirile care îl pot convinge să le transporte în universul din care se poate naște povestea lor, în lumina în care el le poate atinge firesc și le poate face să se miște pe scena pusă la dispoziție, conform legilor și scenariilor puse la dispoziție tot de el.

Lumea este (încă) o scenă pentru Ionuț Cristache, lumea care transpiră mișcându-se conform textului său și care lasă dâre adânci în urmă, marcând uniform, sau nu, forma viselor lui, forma trăirilor care l-au împins în această continuă și permanentă (des)facere de univers început, început și lăsat să se îndrepte spre infinit, spre capătul nevăzut, neauzit, netrăit, al lui.

Cercei în buric este povestea unor căderi și a unor urcări, în același timp, este privirea din exterior pe care și-o îngăduie autorul asupra vieții, asupra vieților pe care personajele nu și   le-ar putea duce fără ajutorul lui. Modelul kafkian de a evada din creierul propriu, și de a privi din exterior lumea, este perfect desenat aici, este expus pe suprafețe deschise, pe suprafețe care asigură buna vedere și buna înțelegere, dar care exclude prea marea apropiere. Cercei în buric este o carte a întâlnirilor, a acelui fel de întâlniri care provoacă dispersări emoționale, emoționante, marcatoare. Sunt modurile de trăiri pe care ți le induce scriitura lui Ionuț Cristache, autorul care, trăind așa:

în mintea trecutului său

asigură o viață neîngrădită poveștii care îl locuiește și care îi construiește sârguincios și dedicat aripile necesare înălțării corpului său textual. Cercei în buric este corpul fizic pe care Ionuț Cristache și-a tatuat povestea de acum, povestea care l-a locuit și l-a constrâns, este acel corp dispus și disponibil să stea, să locuiască între lumi, în acele lumi care nu mai sunt disponibile să locuiască vremuri și timp, dar care pot găzdui, care pot ține viu și hrăni acest text așezat definitiv pe acest teritoriu, pe acest teritoriu numit corp .


Regata Valeriana

Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro