Artist târgoviştean: Cristina Ilie, tânăra ambasadoare a muzicii populare

Motto: „Arta este produsul dumnezeiesc al omului” – Vasile Ghica

Gazeta Dâmboviţei vă propune o nouă campanie de presă al cărei scop este să-i aducem în faţa publicului larg pe artiştii noştri. Vă invităm să-i descoperiţi pe târgoviştenii care trăiesc pentru frumos.

La 18 ani, Cristina Ilie este o interpretă cunoscută atât pentru vocea sa, cât şi pentru dragostea faţă de folclorul românesc, având o colecţie impresionantă de costume populare, pe care le poartă cu mândrie şi obiecte din lumea satului tradiţional, pe care le-a adunat în podul-muzeu al casei de la ţară. Modestă şi cu o fire blândă, face cinste oraşului nostru.

Ce reprezintă pentru tine muzica populară? Când ai început să cânţi?

La vârsta de 3 ani, părinţii mei m-au dus la emisiunea „Cioc şi Poc” de la Antena 1 Târgovişte. Consider că de atunci a început cariera mea artistică. Apoi, la vârsta de 6 ani am mers la o emisiune-concurs realizată la TVR 2, unde am obţinut premiul II.

Cine ţi-a descoperit/îndrumat talentul?

La vârsta de 9 ani am fost primită ca dansatoare şi ca solistă în ansamblul „Ciuleandra”, condus de maestrul Gheorghe Văduva, cu care am urcat pentru prima dată pe scenă, atunci realizând şi primele mele înregistrări muzicale. Trei ani, atât cât am colaborat cu acest ansamblu, am participat la diferite evenimente din judeţul Dâmboviţa, din România, dar şi din străinătate.

Apoi bineînţeles că talentul meu a fost îndrumat de mai mulţi oameni dragi cu care am colaborat. Am mers în emisiuni de folclor alături de doamna Camelia Conovici, unde cântam, dar ajutam şi la bunul mers al desfăşurării emisiunii. În acest timp eram solistă a ansamblului „Brâuleţul” din Dragomireşti (comuna natală a părinţilor mei), cu care eram prezentă la zilele comunelor din judeţul nostru. Aici am găsit înţelegere şi sprijin, iar cu domnul Viorel Marinoiu, directorul Căminului Cultural din Dragomireşti, colaborez şi în prezent. După un timp, părinţii mei au hotărât să mă înscrie la „Şcoala Micilor Vedete” – pe vremea aceea, „Clubul Victorioşilor” de astăzi. Aici talentul meu nu a rămas numai la stadiul de solist, ci domnii profesori Viorica şi Victor Mihalache mi-au arătat că pot fi şi actriţă, şi dansatoare şi că mă descurc, „furând meserie” de la domnul Victor Mihalache, să prezint emisiuni de televiziune, spectacole de muzică populară şi diferite evenimente. Cert este că părinţii mei au ales să merg pe acest drum artistic şi le mulţumesc pentru aceasta.

 

Care crezi că sunt calităţile ce te-au propulsat în domeniul muzicii?

Probabil că seriozitatea şi plăcerea de a cânta au fost primele calităţi care m-au ajutat în carieră. De asemenea, sunt mândră când port costumul popular, acest lucru observându-se pe chipul meu în momentul în care urc pe scenă.

 

Ce greutăţi ai întâmpinat pe drum? Ce sacrificii a trebuit să faci pentru artă?

Greutăţi? Aş fi vrut să spun că nu ştiu ce înseamnă greutăţile. Mă amuz şi acum când îmi amintesc că o doamna profesoară mi-a spus în nenumărate rânduri să mă las de cântat. Mai mult, când ne întâlneam la evenimente, ne “certa” pe mine şi pe mama mea că nu ţinem cont de sfatul dumneaei. Nu am renunţat şi nu voi renunţa niciodată la cântec şi la portul popular. Pentru că iubesc ceea ce fac. Sigur că arta cere sacrificii, iar eu am fost dispusă să fac tot ce a ţinut de mine ca să ajung undeva sus.

Ce satisfacţii ţi-au adus, în schimb, eforturile depuse?

Pot numi satisfacţie momentul în care merg pe stradă şi oamenii mă opresc să îmi spună că mă cunosc de la televizor. Mi s-a întâmplat de foarte multe ori şi mă mândresc cu faptul că oamenii mi-au urmărit evoluţia. De asemenea, şi premiile obţinute se adaugă la categoria “satisfacţii în carieră”.

Care sunt cele mai importante premii pe care le-ai obţinut pe scenă?

Mă pot mândri cu faptul că am participat la numeroase evenimente şi că am o colecţie de 124 de diplome. Dintre premiile obţinute, amintesc Locul I (doi ani la rând) la Festivalul “Bunavestire” din Serbia, Locul I (doi ani la rând) la Festivalul “Iedera, un colţ de rai” – de la Iedera, judeţul Dâmboviţa, Locul II la Festivalul “Ciuleandra” de la Bucureşti şi multe alte premii obţinute atât la festivaluri de muzică populară, dar şi la festivaluri de recitare, pentru că da, îmi place foarte mult poezia. Am peste 150 de poeme (învaţate pe de rost, de la diferiţi poeţi) în repertoriu.

Cum te-a ajutat, ca interpret de muzică populară, munca în televiziune?

Nu o pot numi “muncă”, pentru că aici chiar e vorba de pasiune. M-am dedicat întotdeauna întru totul televiziunii şi echipei cu care lucram. Domnul Victor Mihalache m-a învăţat că televiziunea ridică oamenii pe trepte înalte, dar că foarte uşor îi poate şi coborî. Înţelegând acest lucru, am încercat tot timpul să mă menţin pe o poziţie bine aleasă şi impusă cu grijă. Am făcut parte timp de 7 ani din echipa “Clubul Victorioşilor” şi am prezentat emisiunea realizată la Televiziunea Columna. Ca interpret, munca în televiziune a fost puţin mai uşoară, deoarece mulţi deja mă cunoşteau.

Ai modele în viaţă?

Nu am spus-o niciodată, dar modelul meu în viaţă este mama mea. O fire puternică, ambiţioasă, cu zâmbetul pe buze şi sufletul mereu tânăr. Cam aşa o descriu pe ea şi toate aceste cuvinte mi se potrivesc şi mie. Ea este persoana care mi-a fost alături întotdeauna, cea care m-a dus de mână la fiecare eveniment, spectacol, manifestare. Ea m-a susţinut şi m-a încurajat când simţeam că nu mai pot şi mereu am luat-o de la capăt cu zâmbetul pe buze şi cu forţe, aşa cum ea m-a învăţat. Chiar şi acum mă însoţeşte la evenimente.

Este cunoscut faptul că ai o colecţie impresionantă de costume populare. Cum ai reuşit să le strângi? Ce reprezintă pentru tine costumul popular?

În colecţia pe care o deţin am peste 150 de costume populare, cele mai multe din zona Munteniei, dar am costume şi din Moldova, Oltenia, Banat. Mergând în emisiuni de folclor, oamenii sunau în direct şi spuneau că au costume populare acasă, pe care vor să mi le dăruiască. Eram mică şi îndrăgită de telespectatorii dâmboviţeni. Aşa am reuşit să strâng toate costumele, primite de la oameni pe care nici nu îi cunoşteam, dar şi de la rude, cunoştinţe şi prieteni. În muzeul de etnografie şi folclor aflat în podul casei de la Dragomireşti, nu există numai costume populare. Acolo am strâns o adevărată “zestre”, cu macate şi preşuri tradiţionale, oale, străchini, război de ţesut şi multe alte obiecte vechi de decor. În muzeul meu au fost realizate de mai multe ori emisiuni de televiziune. Costumul popular reprezintă pentru mine actul de identitate al românului.

Din punct de vedere muzical, ce planuri ai pentru viitorul mai mult şi mai puţin îndepărtat?

Îmi doresc să realizez melodii şi înregistrări noi, cu care să particip la emisiuni folclorice, dar şi la botezuri, acolo unde merg cu trupa mea de ursitoare şi unde susţinem şi un program artistic de muzică populară.

Acum ai în vedere o carieră didactică. O să îndrumi elevii către muzica populară şi către tradiţii? Cum crezi că poţi să-i convingi de importanţa acestora, într-o societate care respinge tot mai mult aceste valorile autohtone, pentru a împrumuta unele străine?

Da, sunt educatoare în momentul de faţă şi m-aş bucura ca preşcolarii pe care îi învăţ lucruri frumoase să prindă drag şi de muzica populară. Am în plan să realizez o serbare în care să îi îmbrac pe toţi în costume populare, să recite poezii despre ţară şi să cânte melodii de muzică populară. Păstrez cu sfinţenie tradiţiile şi valorile noastre strămoşeşti şi promit să le duc mai departe într-un mod corect, trecând peste gurile rele şi peste cei care nu ştiu să aprecieze adevărata valoare a neamului nostru.

Te vezi renunţând vreodată la a cânta?

Nu mă văd niciodată renunţând la ceea ce îmi place să fac. Şi aici intră şi muzica, şi televiziunea, şi redactarea ştirilor de la site-ul unde eu scriu, dar şi cariera de cadru didactic. Voi continua să merg pe drumul cântecului popular, cu speranţa că voi găsi cândva timp să mă ocup cu adevărat de această pasiune.

 

CITEŞTE ŞI:

ARTIST TÂRGOVIŞTEAN: ANDREEA MIERLEA VISEAZĂ LA UN ATELIER PENTRU COPIII SĂRACI

ARTIST TÂRGOVIȘTEAN – ELENA NEDELCU, CU MÂINILE DE AUR, CREEAZĂ COSTUMUL POPULAR

ARTIST TÂRGOVIȘTEAN – MIHAI ȘERBĂNESCU, DESPRE ARTELE DE ALTĂ DATĂ ȘI DE ACUM

ARTIST TÂRGOVIŞTEAN – NICOLETA VASILE: “CÂNTECUL MI-A FOST LEAC”

ARTIST TÂRGOVIȘTEAN – Florian Colea, pictorul ale cărei icoane au depășit barierele credinței 

ARTIST TÂRGOVIŞTEAN: Florian Ispas – de la film foto, la megapixeli şi invers 

Artist târgoviştean: Mihai Rusen – creativitate, pasiune, responsabilitate și putere de muncă