despre clipele poeziei și despre viețile ei în stările transparenței și ale visului, împreună cu toate însușirile care se pot muta în regimul diurn sau nocturn al vizibilului Dragă Radu,   unu: Ai îndrăznit să te așezi bine și să înțelegi superputerile poeziei, în toate acele capacități ale ei de a așeza în cuvinte integral … Citește mai mult

   Ca structură şi ca formă, Filele mele de calendar sunt deopotrivă jurnal şi text memorialistic, Ion Dumitrescu notând, în ultimul deceniu de viaţă, atât faptul sau reflecţia cotidiană, cât şi amintiri legate sau nu de bătaia egală a ceasornicului. Sunt multe sute de pagini, unele încă inedite – şi, după cum am putut observa, maestrul … Citește mai mult

Premisă – varianta sofisticată… „Stadiul oglinzii” este un concept din teoria psihanalitică a lui Jacques Lacan ce a plecat inițial de la marcarea momentului în care un copil (în jurul vîrstei de 6 luni) începe să se recunoască în oglindă, transformînd sinele într-un obiect ce se poate vedea singur din exteriorul său. În timp, Lacan … Citește mai mult

Femeia citea zilnic despre fericire, iubire, despre oameni care au trecut prin viață fără urme de amărăciune și se gândea cum o fi să fii pe deplin fericit, mulțumit, să zâmbești ziua întreagă, să visezi colorat, să străbați dimensiunea timpului ca pasărea paradisului. Stătea la fereastra de la care privea dincolo de ea, asculta forfota … Citește mai mult

   În perioada noastră, raportându-ne din punct de vedere istoric, constatăm un progres semnificativ în ce privește accesul la cantitatea de informație sau dezvoltarea din domeniul tehnologiilor. Știința se îndreaptă către noi orizonturi, totul poate fi privit printr-o altă paradigmă. Se încearcă depășirea unor limite și cadre care validează numai aceleași legi… Apar tot mai multe … Citește mai mult

cuvintele se așază firesc în poveștile care le pot conține așezările, ele pot spune cel mai bine despre curenții cunoscuți, sau necunoscuți, care le prind și care le transportă mai greu, mai ușor în apele adânci, limpezi sau tulburi care le acceptă corpul în undele lor sunt unele lucruri sau stări care nu se pot … Citește mai mult

Tableta de astăzi stă, toată, sub semnul entuziasmului și al bucuriei. Astăzi citiți cel de-al o sutălea articol scris de mine. Aplauze! Cum ar spune Paul Goma: 100 de articole nu-s multe, dar când le scrii tu… Acest moment aniversar mă face să mă gândesc la momentul când a fost publicată prima carte a lui … Citește mai mult

„Întotdeauna e mai dureros să ai și să pierzi, decât să nu fi avut deloc”. (Vânatorii de zmeie – Khaled Hosseini) Atmosfera din Vânatorii de zmeie are ca personaje colective musulmanii şiiţi (care se trag din tribul hazarilor), care, deși în majoritate formează populaţia săracă, de obicei aflată în slujba suniţilor, ai căror strămoşi făceau … Citește mai mult

1.Acele cărți care merg înaintea noastră Un roman de luat pe orice insulă pustie – și insula va deveni cosmopolis… Considerat, pe nedrept, un roman din genul pentru unii minor al romanului de aventuri pentru copii și tineri (ceea ce nu este, în opinia mea), „Toate pânzele sus!” reprezintă, în mintea-mi, o capodoperă a literaturii … Citește mai mult

Trupul omului, puternic și slab în același timp și, mai ales, trecător… Călător în lume și în timp, prețuit și disprețuit, format din excese sau modelat de asceză… După putere, după întâmplări, supus unei voințe sau scăpat de sub controlul ei… Nu ne desconsiderăm trupul, căci îl hrănim, îl protejăm de frig sau de căldură, … Citește mai mult

La noi în sat oamenii calculează timpul după anul în care s-o făcut poama: „Când te-ai luat cu Nataliţa?”, întreabă ţaţa Anica. „La patru ani după anul când s-o făcut poamă.” Sau: „Când ai făcut tu, Ileană, pe Viorel?” „Păi, în primăvara de după ce s-o făcut poama. De aceea s-o tras în partea lui … Citește mai mult