ortooxacell kiss2022.gif Flax

INTERVIUL DE AUGUST – Gabriel ENACHE – ochi în ochi/ Interviul de august, cu Radu VANCU

despre clipele poeziei și despre viețile ei în stările transparenței și ale visului, împreună cu toate însușirile care se pot muta în regimul diurn sau nocturn al vizibilului

Dragă Radu,

 

unu: Ai îndrăznit să te așezi bine și să înțelegi superputerile poeziei, în toate acele capacități ale ei de a așeza în cuvinte integral formele de viață care merită să se facă simțite, văzute și trăite. Se pare că de aici ieșiri nu ar mai fi, este ce se vede din toate gesturile tale și nu mai rămâne decât să te întreb: Este poezia împreună cu teritoriile ei acel land în care te înțelegi și îți priesc toate, este ea acea întrupare a viselor tale, adică locul în care poți să îți asumi și să îți trăiești tot ceea ce pentru tine este începutul acela magic fără sfârșit?

 

Radu Vancu: Așa cum spui, Gabriel, poezia îți promite că e „acel land în care te înțelegi și îți priesc toate”. Într-adevăr, când vezi câtă frumusețe există în textele poeților care au reușit chiar asta: adică să fie poeți, e limpede că pentru ei toate au fost spre priință, că toate au priit frumuseții lor. Toate, fără deosebire: cele ce i-au bucurat & cele i-au rănit; cele ce i-au construit & cele ce i-au distrus. E ceva admirabil în această frumusețe – care se construiește din toate materiile & stările umanului, no matter what, dându-i omului certitudinea că toate ale lui contează. Și, în egală măsură, e ceva înfricoșător. 

 

doi: Ți-ai adus în cuvinte foarte multe povești și stări ale vieții tale, ți-ai pus și ți-ai lăsat la îndemâna cititorului toate cheile încăperilor tale, iar acolo unde s-a putut nu ai încuiat deloc. Te simți bine, te simți în siguranță în stările acestea de vizitat, de privit intens cu ajutorul acelor cuvinte pe care le-ai pus la dispoziția noastră?

 

Radu Vancu: Nu știu dacă mă simt în siguranță, nu m-am simțit de fapt niciodată în siguranță în poezie. Dar nici nu am cerut vreodată poeziei siguranță – ea nu e un serviciu de asigurări, nici firmă de securitate. E pur și simplu un furnizor de frumusețe – iar frumusețea e grea. În două sensuri: primo, se construiește greu; secundo, e greu de dus. Nu doar de către poetul-care-scrie-poezie; ci și de către poetul-care-citește-poezie. Fiindcă, din punctul meu de vedere, și cititorul de poezie e poet – fiindcă și el participă, cu egală fervoare ca poetul, la frumusețea asta admirabilă & înfricoșătoare. Pe care, poeți & cititori, o construim & o locuim împreună. 

 

trei: În ce ai scris se văd destule povești despre căutări și despre (ne)înțelegeri, despre mirări și despre toate întrebările lor, se simt zbuciumul și cutremurele declanșate de toate întruchipările lor și rămâne vie tot timpul impresia că vrei să întinzi mâna și să cauți acea alăturare necesară amplificării curajului de a merge mai departe împreună cu cel care simte aceste apropieri. Sunt aceste călătorii dispuse și disponibile să evadeze din cuvinte și să înceapă o călătorie care să treacă de faza scrisă și să devină una inițiatică?

 

Radu Vancu: Nu simt că m-ar fi inițiat în vreun fel poezia. Nu mă simt mai deștept decât acum 20 sau 25 de ani, când scriam primele poeme cât de cât plauzibile. Ba poate chiar dimpotrivă: adolescentul acela care scria primele poeme știa fără îndoială mai multe decât mine. Și cerea mai multe de la poezie, de asemenea. Singurul meu avantaj față de acel adolescent e că eu știu că frumusețea e uneori mai înfricoșătoare decât își imagina el. Tocmai de asta nu încetez să încerc să devin acel adolescent care am fost. 

 

patru: Ai evadat sau ai fugit din starea magică a transparențelor, a întrevederii care promite ascunderea și (mai) bunele vederi și înțelegeri și te-ai instalat în starea vizibilă a literaturii, a aducerii în cuvinte a posibilităților tale integrale de a te face vizibil și (mai) ușor de recunoscut. Eu cred că acest proces, dacă poate fi numit așa, este destul de dureros. Cât crezi că poate rezista corpul de poet acestor situații acaparatoare și mari consumatoare de energii, de zile și de nopți din oricare viață a ta?

 

Radu Vancu: M-am purtat neatent cu corpul meu, mai neatent în orice caz decât cu poezia. Și corpul m-a pedepsit, m-a învățat că a fost o obrăznicie să îl vreau transparent. Corpul, cum spunea Gheorghe Crăciun, știe mai mult – și m-a învățat că e nevoie și de el pentru poezie. Într-un fel, modernitatea poate fi citită și ca o intrare a corpului în literatură. Chestiune grea – cum s-a văzut de atâtea ori, corpul rezistă greu literaturii. Și, într-un fel pe care nu-l înțeleg prea bine, ne bucură mai ales corpurile care cedează repede. Cititorul iubește morții tineri ai literaturii; ne plac cei pe care literatura i-a ucis de fragezi. Convers, vedem adesea în cei care au supraviețuit până la bătrâneți adânci ceva aproape scandalos; ca și cum supraviețuirea în literatură ar fi o formă de impostură. 

 

cinci: Poezia ta lasă în urma ei, vizibile, anumite stări care impun unele întrebări, unele care nu s-au mai pus până acum, acelea pe care un cititor atent le poate înțelege și cărora încearcă să le găsească răspuns. Proza pe care ai scris-o impune și lasă să se vadă răspunsuri la anumite stări ale poeziei tale, la acelea care nu au găsit aici de ajuns cuvinte pentru a-și face vizibil corpul întreg (și el) întrebător. În jurnale vorbești aproape doar cu tine și despre neînțelegerile și bucuriile pe care le simți împrejurul tău. Sunt aceste reprezentări ale tale exorcisme căutate, sau sunt pur și simplu reprezentări (in)voluntare ale narcisismului amplificat tot timpul de stările autorului care (se) caută și găsește întotdeauna cuvinte care îi completează și care îi ajută aceste reprezentări?

 

Radu Vancu: Narcisism, fără dubiu. Ce altceva poate să însemne când cauți mereu alte instrumente pentru a vorbi despre tine? Ce altceva poate să însemne convingerea că poți construi frumusețe cu chestiuni care țin de biograficul tău – adică, în fond, cu tine însuți? Ceea ce echivalează, bineînțeles, cu a crede că frumusețea e un gen al biograficului. Nu poate exista credință mai narcisică decât asta. Și, fără dubiu, e formă de narcisism pe care (în destule feluri) literatura o penalizează. (În sensul cât se poate de precis al unui cod penal al frumuseții.)

 

șase: Ești mai mereu împreună cu tine într-o încăpere în care tăcerea se simte, în care toate mișcările tale propun și impun ecouri care se caută și se completează unul pe altul, iar cuvintele tale umplu firidele și pliurile atașate fiecărui perete care ține toate acestea așezate în acest interior. Cum îți concepi și cum îți construiești planul de evadare, care sunt pașii eliberatori pe care crezi că îi poți face și cu ajutorul cărora poți înțelege ieșirea din constrângerile acestei încăperi și toate oportunitățile ei? 

 

Radu Vancu: N-am nici un plan de evadare – și nici nu vreau să evadez. Mi-am construit, de două decenii, micul adăpost de frumusețe tocmai ca să nu fiu nevoit să mai ies din el. Când voi putea trage ultima lespede peste el, ca pe un capac de sicriu, voi fi fericit: în sfârșit, nu voi mai pleca de aici. 

 

șapte: Spui într-un poem: Ce se poate citi aici e mai degrabă o carte de vise decât o carte de poezie. Evidență care nu mă neliniștește câtuși de puțin… Este visul și stările lui, împreună cu poezia acea addenda care poate completa și clarifica necesitățile așezării fragmentelor importante ale vieții în cuvinte și în toate intensitățile și înțelegerile lor?

 

Radu Vancu: Sigur că da, Gabriel, exact cum spui – visul și literatura sunt făcute din aceleași materii. Au știut-o oamenii dintotdeauna, n-a fost nevoie de romanticii germani sau de suprarealiștii francezi ca să-i învețe asta. Au același gen de intensități deopotrivă admirabile & înfricoșătoare, sunt în egală măsură compuse din excremente ale creierului & purități ultime ale lui, caută în aceeași măsură să documenteze corpul & să îl depășească, dau în același timp chei ale lumii & planuri de evadare din ea, sunt în același timp realități & irealități la fel de absolute. N-are rost să scrii literatură dacă nu crezi că e la fel de reală & de ultimativă ca un vis.  

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media