Nu. Nu toate cărţile etalate pe masă îmi aparţineau şi uimirea asistentei la prezentarea volumului „Tehnici de (ne)rezistenţă” a fost mare atunci când am început să scot cărţi şi să vorbesc despre autorii dâmboviţeni şi târgovişteni în special.
Ca un hoinar prin lume şi prin propria libertate – închipuită sau nu – am văzut oameni şi locuri. De câte ori mă-ntorc acasă, regăsesc o cetate pentru care timpul curge în amonte. Capitala asta a românismului vreme de secole, întinereşte irevesibil. Îmi permit o bancă în parc pentru exerciţiul de admiraţie şi urmăresc oamenii … Citește mai mult
