În perioada comunistă, românii au mâncat după cum le-a spus regimul. Pentru a masca criza de alimente, începând cu 1980, regimul communist a reglementat strict modul în care românii trebuiau să mănânce. În decembrie 1980, drept cadou de Crăciun, populaţia RSR a primit cadou legea „pentru constituirea, repartizarea şi folosirea pe judeţe a resurselor pentru aprovizionarea cu alimente”. În baza legii au fost introduse celebrele cartele la zahăr şi ulei, diferenţiate pe categorii de populaţie: raţii mai mari pentru orăşeni şi mult mai mici pentru locuitorii din mediul rural. Pâinea se vindea în cantităţi limitate, ajungându-se la situaţii aberante ca o persoană să nu poată cumpăra acest produs decât din localitatea în care domicilia.
Totuşi legea nu a adus efectele dorite de autorităţi, iar românii erau în continuare prea “îmbuibaţi”. În 1982 intră în vigoare un Program de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei în care s-a stabilit consumul mediu zilnic de calorii necesar unei persoane la 2700 – 2800 de calorii, alimentele de bază (zahăr, ulei, carne) fiind raţionalizate, din 1984, la 1 kg/lună de persoană. Programul de alimentaţie raţională sau de înfometare aşa cum este considerat de mulţi, a fost inventat de Iulian Mincu, fostul medic personal al lui Ceauşescu.
Iulian Mincu s-a născut pe 21 mei 1927, la Lucieni. După 1989 a avut o ascensiune politică rapidă. A fost senator român în legislature 1992 – 1996 ales în municipiul Bucureşti pe listele partidului FDSN şi deputat în legislatura 2000-2004, ales în circumscripţia 23 Ialomița, pe listele partidului PRM. Este membru al Academiei de Medicină, fost ministru al sănătăţii în perioada 1992-1996. Ca profesor univ. dr. Iulian Mincu a fost distins pentru activitatea sa Ordinul „Meritul Sanitar” în grad de mare ofiţer (15 decembrie 2004) – „pentru contribuţia deosebită în cercetarea şi practica medicală, pentru serviciile aduse la îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, pentru priceperea, grija şi devotamentul arătate în îngrijirea bolnavilor”.