TABLETA DE VINERI – Cornel MĂRCULESCU – Alexandru Ciorănescu – un titan al dinastiei Ciorăneștilor

Alexandru Ciorănescu (1911-1999), s-a născut la 15 noiembrie 1911, la Moroieni, județul Dâmbovița, fiind al șaselea vlăstar din familia lui Ion și Ecaterina Ciorănescu. A urmat școala primară în satul natal, unde director al școlii era chiar tatăl său, iar după anul 1922 când familia s-a mutat în București, și-a definitivat cursurile primare la Școala Mavrogheni. Apoi, s-a clasificat primul pe țară la concursul de admitere de la Liceul Spiru Haret, unde, elev fiind, va colabora la revista liceului „Vlăstarul”, înființată de fratele său mai mare Ion (Nelu) Ciorănescu, revistă în paginile căreia, au scris de-alungul timpului nume sonore ale culturii românești: Mircea Eliade, Barbu Brezianu, Arașvir Acterian, Alexandru Elian, Nicolae Steinhardt, dar și fratele mai mare Nicolae Ciorănescu și mezinul familiei, George Ciorănescu. Dintre colegii săi de la Spiru Haret, cele mai evocate nume în memoriile sale, sunt cele ale lui Anastase Gheorghiu, viitorul profesor de paleografie la Universitatea din Lyon, și cea a lui Nicolae Steinhardt, cu care a corespondat până la sfârșitul vieții. Adevăratul debut literar al lui Alexandru Ciorănescu s-a produs în 1930 în revista „Capricorn”, condusă de către George Călinescu, cu un articol despre „Polemica între generații”.

                         

 

După terminarea liceului, s-a înscris inițial la Facultatea de Drept, pe care o va părăsi în scurt timp, urmând apoi în paralel Facultatea de Litere (română și franceză) și Școala de Arhivistică și Paleografie, instituție ce funcționa în localul Arhivelor Statului, în incinta Bisericii Mihai Vodă din București. Ambele facultăți le-a absolvit cu succes, abordând ca teme pentru licență, două lucrări deosebit de incitante: „Teatrul românesc în versuri”, la Facultatea de Litere, lucrarea care a stârnit reacția polemică a profesorului Dimitrie Caracostea, și o monografie despre „Domnul Munteniei Mihnea al III-lea”, la Școala de Arhivistică si Paleografie, lucrare publicată ulterior în 1935.

Între anii 1934-1939, după satisfacerea stagiului militar, Alexandru Ciorănescu obține o bursă de studii din partea Universității  București, urmând la Paris cursurile Școlii Române de la Fontenay aux Roses, unde a ales susținerea unui „doctorat de stat” în litere absolvit și finalizat în 1938 cu teza „Ludovico Ariosto în Franța”. De asemenea, Alexandru Ciorănescu a participat ca audient la cursurile de literatură comparată ținute de Ferdinand Baldensperger la Facultatea de Litere și la Școala Normală Superioară din Paris, avându-i ca maeștri pe comparatiștii Paul Van Tieghem și Paul Hazard. În paralel, în țară, ca urmare a studiilor și cercetărilor sale, a obținut Premiul de Istorie al Universității din București  și Premiul „Nicolae Iorga” (1933), dar și Premiul Academiei Române pentru studiul critic Alexandru Despărățeanu. În același timp, a activat și ca lector de literatura română la Universitatea din Lyon (1937-1940), iar în 1940 este numit consilier cultural (atașat cultural) la Ambasada Română din Paris, funcție în care revine și între anii 1945-1946.

 

                          

                

 

În perioada 1942-1945, Alexandru Ciorănescu a condus destinele Teatrului din București, în paralel cu funcția de director literar al Editurii Contemporane și secretar general al Asociației române pentru studiul Renașterii și al Asociației culturale hispano-române. Tot în aceiași perioadă, a exercitat funcția de director al Revistei Universul Literar (1944-1945), când, sprijinit de aproximativ 300 de colaboratori și de ziarul Universul, a întreprins o serie de lucrări pregătitoare privind editarea Enciclopediei Universul (1942 – 1945). Din nefericire, fișele întocmite pentru realizarea acestei lucrări, ce trebuia să apară în 24 de volume, și din care nu s-a publicat decât sumarul articolului de la litera „A”, s-au pierdut.

 

Între anii 1943-1946, Alexandru Ciorănescu a îndeplinit și funcția de Inspector General al Artelor, dar, în același timp a fost și funcționar în Directia Informației din Ministerul Propagandei, membru al Comisiei de programe la Radiodifuziunea Română (1943 – 1946).

După venirea la putere a regimului comunist, Alexandru Ciorănescu a fost demis începând din 1948 din absolut toate funcțiile pe care le ocupase anterior, astfel încât acesta s-a stabilit in Spania la Santa Cruz de Tenerife, în Insulele Canare. Invitat ca profesor „encargado de curso” la Universitatea din La Laguna – Tenerife, Alexandru Ciorănescu a predat aici până când s-a pensionat, din decembrie 1948 până în 1978, limba și literatura franceză, ținând și unele cursuri de literatură italiană și portugheză, de limba română sau de literatură comparată.

 

Până la sfârșitul vieții (19 noiembrie 1999), Alexandru Ciorănescu a fost membru al mai multor academii, institute științifice, dar și visiting profesor al unor universități de prestigiu din Paris, Oxford, Madrid, Londra, Bordeaux, Bahia Blanca (Argentina), iar după revoluția din 1989, a primit și titlul de Membru de onoare al Academiei Române. De remarcat este faptul că, în 1991, Academia Regală Spaniolă și Fundacion Cultural Rumena, au publicat în mai multe limbi de circulație, lucrarea intitulată: „Alexandru Ciorănescu. Omul și opera”.

                                              

Alexandru Ciorănescu a fost unul dintre cei mai prolifici savanți umaniști ai secolului al XX-lea, a cărui bibliografie cuprinde peste 400 de titluri de istoria literaturii, de critică, de istorie clasică, medievalistică, americanistică, istoria mentalităților, literatură beletristică, comparatistică, lingvistică și etimologie, scrise și publicate în limbile română, franceză, engleză, italiană și germană.

CORNEL MĂRCULESCU este doctor în istorie și, desigur, absolvent de „Carabellă” târgovișteană…