TABLETA DE SÂMBĂTĂ – Ion Cosmin BUSUIOC – În genul tinerilor

După ce citiți acest articol, vă rog să căutați pe culturadesâmbătă.ro, povestea: Lacrima lu’ Ovidiu.

Săptâmâna  trecută  pe care am trăit-o sub influența unicului derby al fotbalului românesc, Dinamo – Steaua, pe care de la vârsta de 12 ani îl trăiesc la intensitate maximă, indiferent de rezultat, m-am intersectat și cu dezbaterea și polemica din jurul subiectului  „Irina Rimes – ambasador al Zilei Naționale ”Constantin Brâncuși”.  Se adresa întrebarea, ca în titlul filmului lui Corneliu, fiul fostului arbitru internațional Adrian Porumboiu: a fost sau nu a fost  o alegere potrivită desemnarea fetei din Basarabia ca ambasador al culturii?

Pornind de la această întrebare, în editorialul de azi voi încerca să fiu și eu „mainstream” și contrar așteptărilor nu o să-mi exprim opinia cu privire la această alegere, ci folosindu-mă de context vreau să  vă prezint un om care a vorbit ca nimeni altul despre Constantin Brâncuși. Este vorba despre Ionel Stark, care în vremea aceea era cunoscut după pseudonimul literar Ionel Jianu. Născut la 23 octombrie 1905 în București, Ionel s-a remarcat în general ca un eseist și critic de artă remarcabil, alcătuind de-a lungul timpului monografiile  unor artiști români și internaționali – Luchian, Tonitza, Rodin sau Henry Moore –  iar în mod cu totul și cu totul special pentru că și-a dedicat întreaga putere și energie pentru promovarea personalității și artei brâncușiene în Franța – acolo unde s-a adăpostit de teroarea comunistă și unde l-a și cunoscut personal pe Brâncuși în 1927-  și în întreaga lume.

„Eu  am plecat din țară cu gândul să slujesc cultura românească!”, spunea Ionel Jianu așa că primul său demers cultural din Franța a fost realizarea unui album monografic  „Brâncuși” pe care l-a propus spre publicare la 9 edituri. Era primul album științific al operei lui Brâncuși, care a implicat o muncă titanică din partea autorului și care a întreprins și o amplă corespondență cu muzee și colecționari din SUA, reușind astfel să identifice existența a 245 de opere ale lui Brâncuși. Cele 9 edituri la care a apelat au refuzat să publice albumul, așa că Ionel Jianu a înființat propria editură, ARTED. Cunoscuții și prietenii erau sceptici, încercau să-l convingă să renunțe la ideea înființării editurii, considerată de ei o idee nebunească. Ionel le răspundea: „Dar trebuie să fie o fărâmă de nebunie în tot ceea ce faci atunci când vrei să faci lucruri care sunt neobișnuite”. Cum ar fi, de exemplu, să vorbești la 32 de ani despre crimele comunismului.

Publicarea albumului dedicat lui Brâncuși și operelor sale a avut ecou în 88 de țări, iar felicitările pentru munca depusă au început să vină în valuri pe calea corespondenței. La prima întâlnire cu genialul artist, Ionel Jianu spunea că Brâncuși i-a povestit întreaga lui viață, peripețiile lui, luptele lui, succesele și dezamăgirile și că în afară de această cunoaștere tainică și profundă a omului-Brâncuși a avut timp și să stea de vorbă pe îndelete cu lucrările din atelierul artistului. La o lună distanță, în noiembrie 1938, Jianu publica în „Jurnalul Doamnei” un interviu intitulat „Brâncuși – o lecție de artă, o lecție de viață” în introducerea căruia îl descria pe Brâncuși  drept „felul de a gândi lumea al țăranului român”. Pentru munca depusă întru promovarea personalității și operei lui Brâncuși, lui Ionel Jianu i-a fost acordată  Medalia de Aur de către Asociația Internațională a Criticilor de Artă, în 1967.

Iată, așadar de ce nu m-am oprit asupra subiectului „Irina Rimes – ambasador cultural al zilei lui Brâncuși”. Pentru că știam deja cum se face sau ar trebui făcută promovarea lui Brâncuși. Și am ajuns la această cunoaștere, citind. Aceasta este cheia către cunoaștere, dragi tineri. Lectura! Citiți cărți, nu vă feriți de ele! Cititul vă poate oferi puteri nebănuite. Uite, de exemplu, știu că azi e văzută ca o mare senzație femeia aceea care vorbește despre „mafioți”. Dragii mei, vorbește prost. Vă  recomand 3 cărți ale lui  Mario Puzo: Omerta, Nașul, Ultimul Don. Citiți-le! Ieșiți de sub influența limbajului de lemn și al clișeelor propagate de așa-zișii „influensări”. Lor nu le pasă de voi, le pasă doar de vizualizări, pentru că vizualizări înseamnă bani pentru ei. Zidiți-vă propria cultură prin lectură. Aceasta e singura cale! „Ce aveți, mă, în poșetuță? Rujul?”, striga femeia într-unul dintre faimoasele sale mesaje. Eu am o astfel de „poșetuță”, o geantă/gentuță pe care o port de fiecare dată când plec de acasă. Ultima dată când am fost acolo de unde transmite comentatoarea, adică în București, dacă     i-aș fi arătat ce aveam în gentuță, ar fi rămas cu gura căscată. Aveam „Jurnalul Fericirii”, scris de  Steinhardt.  Luați, purtați o carte cu voi când călătoriți, e un partener de nădejde. Orice om are o pasiune, iar despre fiecare pasiune s-a scris măcar o carte. Citește-o! Uite, de exemplu, să zicem că îți place sportul, caută cărțile lui Ioan Chirilă. Or să-ți placă la nebunie, garantez. Sau, pentru că online e mai simplu, poți începe apropierea de cărți prin vizualizarea documentarelor. Îți plac filmele cu eroi de la DC COMICS sau MARVEL? Și mie îmi plac. Ba chiar am dus această plăcere la un alt nivel. Am scris propriile mele povești cu Batman, Superman, Arrow, Flash, Hulk și alții, iar pe roaba cu care lucrez din când în când prin curte am scris cu markerul „WAYNE  ENTERPRAISES”. Dar pentru a ajunge la acest nivel scandalos al imaginației întâi am citit „Legendele Olimpului” și „Iliada și Odiseea”.

Dacă ești printre cei care „fac sală”, trebuie să știi că așa cum lucrezi mușchii, trebuie să lucrezi și creierul, iar singurul exercițiu care lucrează creierul este lectura. Citind, nu ai cum să ieși în pierdere. Câștigi din toate punctele de vedere și mai ales la capitolul „stimă de sine”, foarte utilă și necesară în zilele noastre.  Stimă de sine însemnă, încredere în forțele proprii, nu mândrie. Citind, înveți să spui, paradoxal, „nu știu”, lucru pe care nu-l fac „influensării” de azi, care au impresia că au abilitatea și capacitatea să poată comenta orice, oriunde, oricând.

Pentru că am încercat să vorbesc despre cultură și cărți îmi aduc aminte de o mărturisire a lui Petre Țuțea pe care o parafrazez astfel: din punct de vedere cultural sunt european, iar fundamentu-mi spiritual e de țăran din Nucet. De aceea nu pot trece cu vederea în acest articol, Evanghelia lui Hristos, care este pururea actuală și anticipează continuu actualitatea. Dacă azi, foarte la modă printre tineri este faptul de „a da check in”, să arate că sunt în cutare loc și cu cine, știu că  prima dată au fost cuvintele Lui: „Unde sunt 2 sau 3 adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu.”

 


Regata Valeriana

Gurmand + Raiman
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro