TABLETA DE SÂMBĂTĂ – Ion Cosmin BUSUIOC – Fotbal și politică

Dedic această tabletă celui mai bun din toate timpurile, lui Don Diego Maradona…

   

   Iată două spețe de interes național! Un vechi aforism popular spune că la fotbal și la politică se pricepe oricine. Un fel de românul s-a născut comentator și analist… La politică nu știu, dar la fotbal nu se pricepe toată lumea, dar fie, luăm aforismul ca atare, ca pe o pasă incomodă, dată la cravată, cum spun fotbaliștii și încercăm să facem ceva cu ea. Fix ca Maradona… Pentru el nu conta unde îi venea mingea, făcea cu ea ce voia. D-aia i-au rupt piciorul. Păcat… În vremea aceasta fotbalul și politica se aseamănă foarte mult, practic, situația de ambiguitate și necunoscut care le domină pe cele două acum se identifică atât de mult, încât nu mai știm care  fotbal și care politică. Tocmai acum când începem să vedem că familia Stark din „Cântec de gheață și foc” a avut dreptate și iată, într-adevăr, vine iarna, a rămas și fără prim-ministru și fără antrenor la echipa națională. Și ca asemănarea să fie totală, atât de totală încât să ne facă să rămânem cum rămânea Petre Țuțea câteodată, adică perplecși, cei doi conducători au rămas fără birouri, dar nu încă. Unul încă mai semnează acte, celălalt încă mai antrenează jucătorii, dar niciunul nu mai are aura pe care o avea la începutul mandatului.   Într-un singur punct cele două spețe diferă una de cealaltă, dar chiar și aici, în deosebire, există o asemănare. Asemănarea, hai să o numim generic, Comisie Tehnică. Chiar e un termen potrivit, sună așa… tehnocrat. Primul ar vrea să mai continue în funcție, dar nu are susținere din partea Comisiei Tehnice, în timp ce în cazul celui de-al doilea, e invers, Comisia vrea, dar nu mai vrea el.

   Aici apărem și noi, suporterii/poporul care la oricare dintre cele două spețe am privi, avem de susținut și trecut un baraj. La fotbal, barajul pentru calificarea la Campionatul Mondial din Qatar de anul viitor și, din punct de vedere social, aveam de trecut barajul cu pandemia. Restul e tranziție… Măcar la fotbal, am aflat de la specialiști, tranziția e pozitivă și negativă, pe când la politică nu (mai) știm de care sau cum este. Durează de atât de mult timp încât partidele nu se mai subordonează planului tactic național și fiecare face ce vrea. Acum  joacă între ele lungă și pe-a doua, pe-a treia, poate chiar și pe-a patra rundă de negocieri. 

   Ca asemănarea să continue, trebuie spus faptul că ambele spețe, cu toate posibilele neînțelegeri sau discuții mai aprinse, se încadrează într-un cadru perfect constituțional, căci atât țara, cât și federația de fotbal sunt conduse de câte un președinte și lor nu ai ce să le reproșezi. Ei vor doar binele, prosperitatea, performanța obținută pas cu pas, pasă cu pasă, zi de zi, meci de meci. Asta e sigur, mai sigur chiar și decât arbitrajul video. Constituția și statul după care funcționează țara și federația sunt camera VAR. Când ești trist și totul pare pierdut, le deschizi, citești articolele și simți că ai o bază, un punct de sprijin, vorba lui Arhimede și pornești iar la luptă. Cele două, Constituția și statutul, reprezintă, vorba lui Evgheni Zamiatin – a cărui operă, „Noi”, o plasez peste „1984” a lui Orwell și „Minunata lume nouă” a lui Aldous Huxley” –  „spinii trandafirului care păzesc gingașa Floare Statală”.

   Acestea fiind spuse, spectatorii și poporul care, la rândul lor, se identifică azi, cum se identifică fotbalul cu politica așteaptă noile numiri, căci așa cum pentru funcția de prim-ministru au fost lansate mai multe posibile nominalizări, la fel și posibili selecționeri sunt (mai) mulți. Să vedem cine va fi norocosul ales, care, trag nădejde și sper din tot sufletul să nu ne ia iar cu „greaua moștenire”. Iată altă asemănare! Deși a fost lansată și făcută celebră în politică, „greaua moștenire” e folosită tot mai des de către antrenorii de fotbal. Cum un politician spune că îi e tare greu să realizeze ceva pentru că ăia dinainte au furat sau nu și-au făcut datoria, la fel antrenorul spune că îi e tare greu să aibă rezultate pentru că nu el a făcut lotul de jucători, că ăla/ăia dinaintea lui au greșit pregătirea fizică, că preparatorul, că bucătarul și așa mai departe. Știu că cea mai bună strategie e „spălatul pe pâini”. Cum își pasează fotbaliștii între ei mingea, așa își pasează politicienii, între ei, responsabilitatea. 

 

Ion  Cosmin BUSUIOC a studiat Teologia și, cum spune, e țăran din Nucet, Vrednicul Satului și… șeful cântăreților.