Scriu tableta de astăzi într-o zi deosebită și importantă atât din punct de vedere literar, cât și social, ba chiar cosmic și astronomic. La 2 aprilie 1867 a fost publicată poezia domnului Eminescu, „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”. Că e actuală din punct de vedere sociologic, asta nu încape discuție, mai ales azi când țara e împărțită între cei care impun sau susțin diverse restricții și limitări și cei care contestă și dezaprobă aceste restricții. Paradigma „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie” e mereu actuală. Raportat la România, entitățile opiniei publice și a autorităților îi doresc mereu câte ceva. Unii îi doresc să fie ca afară, alții să o ducă dincolo de culmile dezvoltării economice, alții vor să o ia înapoi și tot așa… Din când în când aceste dorințe ajung să se ciocnească, coliziune care are loc tot timpul în stradă, iar la mijloc pică întotdeauna jandarmii.
Cu privire la proteste, interesant este că pentru o scurtă perioadă de timp chiar autoritățile le susțin, le aprobă. Luați orice declarație a unui politician cu privire la protestele din stradă și veți vedea că toate încep cu: „Dreptul de a protesta e garantat de Constituție”. Până aici ține aprobarea pentru că imediat după această frază, urmează un „dar” care, practic anulează și duce întregul protest și toți protestatarii în paginile Codului Penal. Pornind de la comportamentul deviant al unora dintre protestatari, politicianul își permite să-i eticheteze și să-i încadreze pe toți în aceeași categorie. Dacă asta-i logica, înseamnă că atunci când un politician a fost sau este condamnat pentru corupție, toți politicienii sunt corupți? Nu știu, întreb… Dacă din cauza câtorva protestatari care sunt violenți, întregul protest merită denigrat, dezaprobat, desființat, atunci ce rost are să mai avem un minister al transporturilor, de vreme ce miniștrii de resort promit autostrăzi și drumuri noi care rămân doar pe hârtie? Cică o să avem extinderea la 4 benzi a deja existentului DN 71, plus, bonus, din mărinimia măriilor lor și un drum EXPRESS Târgoviște – București. Vă dați seamă ce dilemă aproape hamletiană vor avea șoferii care vor dori să parcurgă distanța dintre cele două orașe? „S-o iau pe ”4 benzi” sau pe drumul EXPRESS? Aceasta e întrebarea…”
Cam atât despre actualitate, despre proteste. Cred că alții mai buni și mai înzestrați decât mine au scris mai mult și mai bine despre zilele noastre de azi. Acum vreau să ne întoarcem la domnul Eminescu… Vorba lui Grigore Vieru: „La Eminescu abia s-ajunge!”. Am spus la începutul tabletei că publicarea poeziei „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie” reprezintă și un eveniment cosmic și astronomic. Spun asta pentru că nu am văzut niciodată, până acum, să fie sărbătorită ziua publicării vreuneia dintre poeziile domnului Eminescu. Da, sărbătorim ziua de 15 ianuarie, dar de ce să nu sărbătorim și zilele în care Eminescu și-a lansat poeziile, pe rând? Nu întâmplător am ales verbul „a lansa” pentru a descrie publicarea poeziilor lui Eminescu și de la el pornind, explic și de ce am spus „eveniment cosmic și astronomic”. Compar publicarea poeziilor domnului Eminescu cu lansarea rachetelor și a sateliților făcuți de mâna omenească în spațiu.
La fel am putea face și noi în legătură cu fiecare poezie a domnului Eminescu. Separat de ziua de 15 ianuarie, ar trebui sărbătorită și fiecare dintre poeziile lui. Dacă celelalte țări după modelul cărora i se dorește României să fie, l-ar fi avut pe Eminescu, sunt sigur că așa ar fi făcut. I-ar fi sărbătorit fiecare poezie în parte. De exemplu, ziua lansării poeziei „Luceafărul” ar trebui să fie sărbătorită și menționată cum fac americanii cu ziua aselenizării. Ei au ajuns, ajutați de rachetă, acolo unde Eminescu, cu mulți ani înaintea lor, a ajuns cu mintea. Printre stele… Atât de uriaș este domnul Eminescu!
Ion Cosmin BUSUIOC a studiat Teologia și, cum spune, e țăran din Nucet, Vrednicul Satului și… șeful cântăreților.
Facebook
WhatsApp
TikTok
