Noaptea, pe străzi, umblînd alene, orașul e altul. De fapt, noaptea, toate orașele sînt la fel. Case cu ferestre oarbe, garduri mai mult sau mai puțin asemeni, cîini adulmecînd de departe, pisici șerpuind pe după mașini. Aluneci pe zarzăre răscoapte și o iei pe mijlocul străzii pe dunga albă-neagră, numărînd pașii care te vor duce undeva unde n-ai mai fost.
Mă plimb pe străzi, noaptea. Îmi fixez o țintă, nu foarte departe. Mă uit în toate părțile, văd și avioane. După ora 2 liniștea are alt sens, altă perspectivă. Nimic nu mișcă, nici stelele. Mai fîșîie cîte o mașină, mai latră-n somn un cîine. Rar, cocoșul cîntă. Becurile de pe stîlpi mai mult ascund decît arată. Nu vezi om singur. Trec cîte doi, îndrăgostiți de liceu. Sau împleticiți de băutură care se opresc la fiecare poartă pentru un ultim pariu cu făcălețul nevestei.
Lucrătorii de la Salubritate mîngîie praful de pe marginea drumului. Vorbesc monosilabic, verde fosforescenți. Îți cer o țigară și te lasă în drumul tău. Rămîne în urmă hîrșîitul măturii.
N-a mai plouat de multă vreme. Noaptea e curat pe străzi. Rar, un pahar de carton se-nvîrte năuc, pe loc. Ici colo, cîte o caserolă de plastic plină cu apă. Pentru pisici. Cîinii au cam dispărut. Pete de ulei sau motorină mai luminează discret primele frunze galbene. De toamnă.
Facebook
WhatsApp
TikTok
