Nu mai avem vreme să privim cireșul înghețat din grădină, sfâșiat de zăpada de aprilie, iar uimirea e singura biruință. Ne amăgim cu lipsa de amărăciune și ne mai place să spunem că ar fi bine ca fulgii de zăpadă să ni se topească pe obraji, precum o bucată mică de înghețată pe vârful limbii.
Se spune că Dumnezeu i-a dat omului două urechi și o gură, ca să asculte mai mult și să vorbească mai puțin. Și tot așa, că e bine să te păzească Dumnezeu de femei rele, de cele bune să te păzești singur. Și, citiți ce frumos: Dumnezeu nu poate fi pretutindeni în același timp, de aceea a creat mamele. Nu fi dulce, pentru că te vor mânca. Nu fi amar, pentru că te vor scuipa. Toți se plâng de lipsă de bani, dar de lipsă de minte nu se mai plânge nimeni.
De aceea vă mai zic: păzește-te de o capră – din față, de un cal – din spate, de un prost – din toate părțile. Vă asigură că în viață cunoștințele nu ocupă mult spațiu.
Chiar și râsul ni se rotește, iar vocile ni se frâng brusc, lângă urechile căscate spre noi. Abia mai reușim să înălțăm capul, nici brațele nu le mai mișcăm, iar tavanul se lasă peste umbrele noastre și simțim cum crapă ziua peste vântul de afară.
Facebook
WhatsApp
TikTok
