TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Vinețica unsuroasă

M-a pus naiba să schimb traseul meu de fiecare zi, după o dimineață de logică și filosofie, la liceul  în care intru de peste 40 de ani. Am ajuns, fără voia mea, în mijlocul unei „acțiuni” electorale, cu figuri cunoscute (unii bărbați colorați în veste de campanie mi-au fost chiar elevi) și, surpriză, șefă de trupă era chiar ea, doamna supremă a Dâmboviței noastre.

Și, iată, fără nicio trimitere la realitatea europarlamentară, azi vă povestesc ceva despre vinețica unsuroasă, adică russula heterophylla… E o specie de ciuperci, care formează micorize pe rădăcinile arborilor, se dezvoltă din iunie până în octombrie și are chiar și un sinonim, agaricus vescus.

Să v-o descriu! Nu, nu pe doamna mare șefă, doar ciuperca cu însemne electorale… E semisferică, are marginile răsfrânte spre picior, la bătrânețe se adâncește spre centru. E unsuroasă, de culoare închisă la maturitate, are lamele sfărâmicioase, pătat ruginii, mai are sporuri mici și hialini. Hialini? Adică translucizi, așa cum sunt ochii subalternelor în preajma liderului pierdut printre firele mustății decolorate de vremurile grele. Sporii, mai aflu eu, sunt izolat verucoși și cu pulbere albă.

Carnea bureților cu nume atât de „corect politic” se decolorează cu sulfat de fier și devine un roz viu și înțepător. I-am găsit și în dicționar: acoperiți, cleioși, lipicioși, pătați de grăsime, îmbibați, care murdăresc, unsuroși, năclăioși, mânjiți, slinoși… Bureții, desigur! Un personaj celebru era descris cam așa: în scurta de piele neagră și unsuroasă, el s-a crăcănat să le taie calea. El, ea, tot un drac…

Bine, aș fi vrut să vă mai povestesc și despre broscoiul unsuros, specie locală, tot foarte ocupat cu afișele. El nu poate fi prins de niciunde, sare când încolo, când încoace, rânjește strâmb, cu gura ca o tăietură, are zâmbete creionate de satisfacții mărunte, dai mâna cu el și descoperi, mai târziu, că mâna ta se umple de bășici cu zeamă otrăvite. Să fim cinstiți, broscoiul respectiv e din toate culorile de pe piață, mai galben, mai roșu, mai albastru, orăcăie toți din același lac… E și un film celebru, cu ei: Ticăloșii fără glorie…