Şcoala de băieţi nr.2 din Târgovişte îl avea ca director în 1939, anul înfiinţării sale, pe profesorul Nicolae Ionescu-Heroiu, unul dintre acei profesori care militau pentru un proces educativ modern, în condiţiile în care lipsa fondurilor reprezenta, şi la acel moment, o mare provocare.
Cu un local de şcoală afectat grav de igrasie şi fără o canalizare adecvată, directorul căuta resurse din exterior (subscripţii, cotizaţii, finanţări obţinute cu ocazia serbărilor şcolare) pentru a realiza lucruri memorabile. A pus bazele unui muzeu şcolar, unei biblioteci a şcolii, a dotat-o de asemenea cu o cantină şi cu o farmacie pentru urgenţele elevilor. A înfiinţat o grădină a şcolii şi a pus bazele unei fanfare care era unicat în ţară. La toate aceste realizări a avut un sprijin constant din partea pretorului plăţii Târgovişte, Florin Vlădescu.
Bun gospodar, care nu se dădea în lături nici chiar de la a face curăţenie în clase, în condiţiile în care servitorii, nemulţumiţi de salariul primit, nu se oboseau prea tare, directorul Heroiu, cu gradul I şi gradaţia 5 (6 era maximă), avea un salariu de 9100 lei brut şi 7756 lei net. Aceasta într-o vreme în care pâinea albă de 800 gr. costa 7 lei, iar cea integrală 6 lei, carnea de vacă şi mânzat era 20 lei/kg, zahărul era 32 lei/kg şi 1 litru de lapte 7 lei. Un meniu complet la un restaurant era cam 22 de lei, însă cel mai mult se plătea pentru încălzirea unei locuinţe, în condiţiile în care pentru un vagon de lemne (cca 10.000 kg) aduse la domiciliu scoteai din buzunar 6500 de lei. O cursă cu automobilul costa cam 30 de lei din oraş la gară, iar de la Primărie până la Mănăstirea Dealu 100 de lei.
Trebuie spus însă că un profesor cu gradul II nu câştiga mai mult de 4200 lei net, pe când gradul I şi gradaţia maximă îţi aduceau un venit net de 8700 de lei.
Facebook
WhatsApp
TikTok
