TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Au ajuns să ne uimească oamenii fără intenții ascunse

   Suntem parte a unei lumi aflate într-un proces continuu de schimbare, o lume în care chiar și coordonatele acestei schimbări sunt într-o neîntreruptă transformare. Este de așteptat ca, în asemenea condiții, să aibă loc modificări și la nivelul raporturilor sociale, în ceea ce privește conduita sau comportamentele pe care ajungem să le considerăm acceptabile sau chiar firești.

   În numele unei promovări crescânde ale unor idei cu intenție pozitivă,  precum libertatea personală, independența sau lupta pentru propriile obiective, se poate ajunge la o formă exacerbată de individualism care să excludă orice formă de empatie pentru celălalt. Într-o astfel de manieră de relaționare, celălalt ajunge să reprezinte doar un instrument prin care să ne putem atinge scopurile și, chiar mai grav, acest lucru să ajungă la nivel de normă, să nu mai producă uimire nimănui. Cred că acest fenomen are posibilitatea să apară și dintr-o doză consistentă de indulgență sau indiferență la nivel social, astfel încât acesta are ocazia să se propage fără să fie împiedicat de vreun comentariu, fără să fie taxat sau fără să existe vreo opoziție reală. Chiar și atunci când acestea există, ele ajung să fie catalogate ca fiind desuete, rigide sau, așa cum se etichetează o bună parte dintre ideile mai conservatoare, „comuniste”. Cred că este redundant să încerc să subliniez că este eronat să asociem, în mod automat, o idee caracterizată prin conservatorism cu ideologia comunistă, întrucât aici are loc o confuzie între gândirea de dreapta și cea de stânga.

   Trecând peste orice fel de implicații de natură ideologică, problema ține mai mult de o orientare către civism, către empatie și către o educație construită în jurul relaționării sănătoase cu ceilalți. Am ajuns, prin ceea ce promovăm sau acceptăm, să ne mirăm când întâlnim oameni fără intenții ascunse, oameni care-și oferă ajutorul sau simpla prezență din pură omenie, doar de dragul legăturii pe care ar putea-o avea cu un alt om.   Am ajuns să ne obișnuim cu un comportament politicianist chiar și în viețile noastre private, având de a face cu persoane, grupuri sau companii care se grăbesc să promită, să zugrăvească așteptări până în momentul în care își îndeplinesc năzuințele, dar care nu sunt la fel de grăbite să se țină de aceste promisiuni. Chiar mai mult de atât, la nivel de societate, am început să ne dorim să fim așa, citim sau scriem cărți despre persuasiune și manipulare, facem cursuri în acest sens, ne formăm să fim actori chiar și în fața celor apropiați. Implicit, mulți aplică un dublu standard în această situație: sunt deranjați de abordarea celor din jur, însă consideră absolut normal ca ei să se comporte în acest fel. Ceea ce este mai grav este că a devenit firesc pentru copii sau tineri să fie învățați că aceasta este cheia succesului în viață, că oricum toată lumea o face și că cel mai bine este ca fiecare să-și vadă interesul, fără să se gândească la consecințe.

   Ce e de făcut în acest caz? În viziunea mea, fenomenul s-a propagat atât de mult și s-a fixat atât de adânc în mentalul colectiv încât nu știu dacă se mai poate schimba ceva în mod vizibil. Am putea începe totuși de la propria persoană, încercând să fim sinceri în primul rând față de propria persoană, apoi în fața celorlalți. Odată ce suntem conștienți de ceea ce ne dorim și de ceea ce suntem dispuși să facem pentru acel lucru, să încercăm să-i spunem fără menajamente celui din fața noastră ceea ce ne dorim de la el sau cu ce ne poate fi el de folos. Mai presus de atât, să ne asumăm riscul unei eventuale pierderi, cu  împăcarea faptului de a fi fost cinstiți. Atâta timp cât nu avem un scop în întregime egocentrist, se va găsi cineva prin care sau alături de care să putem ajunge mai aproape de acel țel. Nu știu câți sunt dispuși sau capabili de o asemenea luptă cu sine.

   În ceea ce îi privește pe ceilalți, am putea începe prin a nu mai trece cu vederea, prin a nu mai tolera și a nu mai promova acest tip de comportament ca fiind o normalitate a realității contemporane. Convențiile sociale sunt determinate de societate, iar societatea e constituită din fiecare dintre noi în parte. Abordând o asemenea intoleranță în fața fenomenului, fie că vorbim de viața privată, de familie, profesională, școlară sau de viața civică, politică, vom dovedi faptul că suntem mai greu de manipulat, îngreunând astfel „munca” celor cu intenții obscure. Bineînțeles, de aici până la o realitate diferită este o cale lungă și aproape imposibilă dar, printr-un efort comun, poate vom ajunge să nu mai fim uimiți de oamenii transparenți.

ERICA OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…