- Prima pagină…
Nu-mi dau seama cît este de familiarizat publicul românesc cu poezia marelui scriitor polonez Czesław Miłosz, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1980. Sigur, știu că au fost traduse volume de poezii – nu strălucit, după cum aveam să constat consultînd versiuni în engleză și franceză -, precum și importanta sa carte teoretică dedicată Gîndirii captive, care se bucură încă de succes în rîndul teoreticienilor noștri din filosofia și științele politice, istoria ideilor etc. Cred totuși că puțini cunosc influența pe care gnozele antice au exercitat-o asupra poetului, evidentă în poemul pe care îl postez, a cărui traducere am găsit-o într-un număr din revista Contrafort de acum vreo douăzeci de ani. Imnul perlei este o parafrază a celebrului imn gnostic care este inclus în Evanghelia după Toma. Trebuie să mai precizez că volumul în care a inclus poemul se intitulează și acesta Imnul Perlei (1981) și cuprinde multe alte poeme marcate gnostic. Apropierea lui Milosz de gnoză s-a produs încă din tinerețe, sub influența lecturilor din Hans Jonas, dar și a discuțiilor cu vărul său, poetul Oscar Milosz, un mistic pasionat de doctrine ezoterice, cu peste treizeci de ani mai vîrstnic, care s-a afirmat ca poet francez în epoca interbelică. Lectură plăcută tuturor iubitorilor de poezie!
Imnul Perlei
Când eram copil în casa tatălui meu, în Împărăţie, mă bucuram de viaţa în bogăţie şi perfecţiune.
Până în clipa în care părinţii mei m-au trimis departe de patria noastră din Est, dându-mi din haznaua lor responsabilităţi mari, însă uşor de respectat.
Au scos de pe mine veşmântul laudei în care m-a înfăşurat dragostea lor pentru mine şi mantia de purpură ce-mi venea ca turnată.
Şi mi-au scris spre ascultare în inimă: „Vei purcede la drum în Egipt şi vei aduce Perla care zace la fundul oceanului înfăşurată în corpul unui dragon viu, iar apoi îţi vei putea reîmbrăca veşmântul şi împreună cu fratele tău, urmaşul nostru, veţi moşteni Împărăţia.”
Am plecat din Est şi am luat-o devale, în tovărăşia a doi trimişi împărăteşti, căci drumul era nesigur şi greu, iar eu prea verde pentru o asemenea călătorie.
Am traversat graniţa Maishanului unde se adună negustori din Est şi am ajuns în ţara Babelului şi am intrat în cetatea Sarbûg. De acolo, am luat-o în vale spre Egipt şi mi-am luat rămas bun de la tovarăşii mei.
M-am dus întins la dragon şi m-am oprit într-o gospodărie vecină cu a lui, aşteptându-l să adoarmă ca să-i pot lua Perla.
Singur cuc, ţinându-mă aparte, eram străin, dar am dat de unul din tribul meu, un flăcău chipeş şi recunoscător, fiu de Împărat. M-am ataşat de el, iar când i-am spus de ce mă aflu acolo, m-a prevenit despre egipteni şi tovărăşiile necurate.
Şi totuşi, eu le-am îmbrăcat straiele ca să nu creadă că am venit de pe alte meleaguri pentru a găsi Perla, şi să pună dragonul pe mine.
Dar ei şi-au dat seama că nu sunt de-al lor şi mi s-au arătat politicoşi şi au amestecat şmecheriile cu băutura şi mi-au dat să gust din bucatele lor.
Atunci am uitat că sunt fiu de Împărat şi am început să-l slujesc pe Împăratul lor. Am uitat de Perla după care mă trimeseseră părinţii. De la greutatea bucatelor lor căzusem într-un somn adânc.
Părinţii mei ştiau ce e cu mine şi-şi făceau griji. S-a dat veste ca toţi cei din Împărăţia noastră să se adune la porţi. Şi regii sau prinţii ţării Parţilor, şi mai marii Estului s-au gândit ce să facă pentru ca eu să nu rămân în Egipt. Şi mi-au scris o scrisoare semnată de toţi mai-marii:
„De la Tatăl tău, Regele regilor, şi de la Mama ta, stăpâna Estului, şi fratele tău, urmaşul nostru, ţie, fiului nostru în Egipt salutare. Deşteaptă-te şi scoală-te din somnul greu şi ia aminte cuvintele scrisorii noastre. Adu-ţi aminte că eşti fiu de Împărat: gândeşte-te în a cui robie ai intrat. Adu-ţi aminte de perla pentru care eşti în Egipt. Adu-ţi aminte de veşmântul tău de laudă, ţine minte splendida ta mantie, ca să le poţi recupera şi să te-mpodobeşti cu ele şi ca numele tău să fie în cartea eroilor şi ca, împreună cu fratele tău, urmaşul nostru, să moşteneşti Împărăţia.”
Ca un trimis a fost acea scrisoare pecetluită de o mână împărătească contra forţelor răului, fiilor Babelului şi demonilor neînfrânaţi din Sarbûg. A fost pecetluită cu vulturul, regele păsărilor, şi el a zburat şi s-a aşezat lângă mine şi s-a transformat în vorbe. La auzul lui m-am deşteptat şi m-am sculat din somn, l-am luat, l-am sărutat, am rupt pecetea şi am citit scrisoarea. Mi-am reamintit că eram de viţă împărătească şi că sufletul meu născut liber tânjea după ai săi. Şi mi-am mai adus aminte şi de Perla pentru care am fost trimis în Egipt.
Am aruncat vrăji asupra dragonului şi l-am adormit rostind asupra lui numele tatălui meu, numele urmaşului nostru şi numele mamei, stăpână a Estului.
Am luat perla şi am purces la drum de întoarcere spre casa tatălui meu. Am aruncat de pe mine hainele lor soioase şi necurate şi le-am lăsat în urmă, în ţara lor. Iar eu mi-am gândit drumul în aşa fel, încât să ajung în lumina patriei noastre Estul.
Înaintea mea zbura scrisoarea deşteptătoare. Şi aşa cum mă deşteptă cu vocea sa aşa mă îndruma acuma luminându-mi în faţa ochilor cu lumina sa şi îmi ucidea frica prin glasul său şi mă îndemna cu dragostea sa.
Veşmântul laudei mele pe care-l purtam cândva şi mantia mea care mă acopereau cândva mi-au fost trimise de către părinţii mei prin curieri de nădejde.
Când am văzut veşmântul, mi s-a părut că mă uit în oglindă. Mă vedeam pe de-a-ntregul în el, la fel cum se vedea şi el în mine pe de-a-ntregul că ne-am despărţit, iar acum am devenit din nou unul şi acelaşi.
Şi imaginea Regelui regilor era reprezentată peste tot şi se schimba toată de la mişcarea ştiinţelor secrete.
Vedeam că începe să vorbească şi prindeam fiecare sunet pe care-l şoptea în drum spre casă:
„Eu sunt vinovată de faptele celui pentru care am crescut în casa Tatălui şi mi-am dat seama după el că mă măresc la fel ca şi faptele lui”
Şi cu mişcări demne se îndreaptă înspre mine şi se grăbeşte din mâinile care o duc să o iau, iar pe mine la fel m-a deşteptat dragostea şi am alergat ca s-o iau.
Am întins mâna, am luat-o şi am observat pe mine frumuseţea culorilor ei şi m-am acoperit cu mantia.
Înveşmântat în acest fel, am intrat pe porţile întâmpinărilor şi adoraţiei.
Am plecat capul şi am adorat perfecţiunea Tatălui meu care mi-a trimis-o, ordinele căruia le-am îndeplinit aşa cum ar fi îndeplinit şi el tot ce-ar fi promis.
M-a primit cu bucurie şi eram cu el în Împărăţia lui şi toţi îi lăudau domnia prin muzică, pentru faptul că, aşa precum promisese, îl aduse la curte pe Regele regilor şi aducând Perla eram alături de el.
Traducere din poloneză de Valeriu Turea junior
- De la prieteni…
Toni Prat: Plăcerea are memorie
Iată un nou poem vizual al artistului catalan Toni Prat. Eu n-am nici o problemă cu faptul că plăcerea are memorie, ba chiar mă bucură asta! Din păcate, în lunga mea viață a trebuit să aflu că și neplăcerea, durerea etc. au memorie… Pînă la urmă, te obișnuiești cu gîndul! Mulțumesc profesorului Septimiu Chelcea pentru furnizarea poemului. Lectură și vizionare plăcute tuturor!
Poate pentru că, timp de secole, am învățat să privim cu mai mult respect suferința decât bucuria, sacrificiul decât dorința, hedonismul a fost privit abordat cu o anumită suspiciune, ca și cum a căuta plăcerea ar fi un mod mai puțin nobil de a înțelege viața. Plăcerea conține un paradox fascinant: când o satisfacem, nu întotdeauna dispare. Adeseori, se întâmplă exact contrariul: ce ne-a făcut plăcere lasă în noi dorința de a ne întoarce la acel lucru. Reascultăm o melodie, repetăm un gest, o conversație, o acțiune. Ne reîntoarcem în locurile în care, cândva, am fost fericiți, pentru că și plăcerea are memorie. Trăirea unei plăceri nu înseamnă neapărat repetarea unei experiențe. Putem asculta aceeași muzică de o sută de ori fără să o ascultăm vreodată exact la fel. Putem dori aceeași persoană ani întregi fără să repetăm vreodată exact aceeași dorință. De ce? Pentru că ceva s-a schimbat: noi ne-am schimbat! Hedonismul nu constă în a urmări neîncetat noi plăceri, ci în a recunoaște plăcerea ca pe una dintre formele legitime de a trăi viața. Iar dacă un lucru rațional ne face plăcere, de ce ar trebui să ne justificăm dorința de a ne întoarce la acel lucru?
Barcelona, 09. 08. 2026
Notă. Hedonismul (din greacă hedone – „plăcere”) este o concepție etică și un curent filosofic ce proclamă plăcerea drept binele suprem și năzuința de a o obține principiu al comportamentului. A fost întemeiat în Antichitate, la Roma, de Aristip din Cirene (care a pus accentul pe plăcerile senzuale). Ulterior a fost dezvoltat pe baze raționaliste la Atena, de Epicur, apoi de umaniștii Renașterii, de materialiștii și iluminiștii secolului al XVIII-lea (cu accente antireligioase, individualiste). În esență, hedonismul pornește de la înclinarea naturală a omului către căutarea plăcerii și a fericirii și evitarea suferințelor, urmărind mijloacele prin care raportul între plăcere și suferință poate fi maximizat. Hedonismul psihologic sau motivațional stipulează că numai plăcerea sau suferința ne motivează. (Stanford Encyclopedia of Philosophy, Stanford University, Stanford, CA 94305-4115, articolul Hedonism)
Pisici, pisicuțe etc. pre franțozește și pre rumănește!
O exegeză foarte amuzantă legate de anumite ambiguități și polisemii legate de numele felinelor, din limba franceză, dar și cîteva exemple băștinașe, toate încununate de un poem tragicomic de Nichita Stănescu. Culese și alese de prietenul nostru scriitorul Cezar Straton. Și o caricatură de C. Pătrășconiu, nu atît la temă, dar mai pe departe potrivită, sosită de la Emanuel Pavel. Enjoy!
La chatte… „Îți sug dulceața,/ Tu îmi mângâi pisicuța / Îți desfac cămașa/ Îți ciugulesc bomboanele”, cânta Colette Renard în 1963 în memorabila și provocatoarea Les Nuits d’une demoiselle. După cum probabil ați ghicit, cântăreața franceză povestește într-o lungă serie de versuri cum face dragoste. Vocabularul de argou folosit este bogat, structurile propozițiilor pline de umor și ne arată cât de creativă este limba franceză, când vine vorba de denumirea organelor genitale feminine. Astăzi, multe cuvinte au căzut în uitare, fiind înlocuite de expresii mai vulgare sau mai puțin rafinate. De unde provin? De ce sunt, în majoritatea cazurilor, termeni negativi, uneori folosiți ca insulte? „Din conin, care însemna iepure în franceza veche, dar se referea și la organul sexual feminin, a rămas doar con (prost). Lapin a fost înlocuit cu chatte (pisică ). Astfel, organul sexual al franțuzoaicelor a devenit carnivor”. (Roland Topor).
Pisică… Părțile intime ale femeilor sunt foarte des denumite folosind termeni din lumea animală („ chatte ”, și variantele sale feline, cum ar fi „minou”, „minette”, „minet”). Este dificil de stabilit originea acestor nume. Deși metafora blăniței care adoră să fie mângâiată pare să rezoneze cu publicul larg, cuvântul chatte provine de fapt din „chas”, adică urechea acului prin care se trece ața, și nu de la pisică.
Pisicuța… Așezată pe canapea cu fața spre soțul ei, o femeie voluptuoasă îi mângâie unul dintre sâni. Îl privește direct în ochi, în timp ce el rămâne indiferent. Își încrucișează și desface picioarele senzual pentru a-i atrage întreaga atenție… Soțul o vede și spune: „Nu porți chiloți?” Ea răspunde entuziasmată: „Nu! Doar pentru tine, dragul meu…” Soțul răspunde cu o privire ușurată: „Ah, ce bine! Credeam că te-ai așezat pe iubita noastră pisică.” Am divorțat de soțul meu. Pisicuța mea scumpă nu-l mai suporta! (Oare care dintre cele două ”pussy?”) Laisser le chat aller au fromage (A lăsa pisica la…brânză). O nouă dovadă că francezii sunt foarte inventivi și inspirați atunci când vine vorba de a ilustra moravurile și de a ironiza… năravurile. Expresia citată se folosește, metaforic, când se vorbește despre acele femei care, contrar moralei, își oferă trupul prea ușor. Méry, în Istoria Proverbelor, spune că poetul Vincent Voiture (1597-1648), a scris unei starețe care îi dăruise o pisică: „Nu există pisică mai libertină și mai neascultătoare ca asta. Sper însă că o voi cuminți prin tratamentul bun pe care i-l ofer: o hrănesc doar cu brânză și biscuiți. Probabil, doamnă, că ea n-a fost atât de bine tratată la dumneavoastră acasă, pentru că bănuiesc că doamnele nu lasă pisicile să meargă prea ușor la brânză și că austeritatea mănăstirii nu permite să li se dea mâncare atât de bună.”. Casa mea este a pisicii. Eu doar plătesc ipoteca. Dintre toate creaturile lui Dumnezeu, există una singură care nu poate fi făcută sclavă biciului. Aceea este pisica. Dacă omul s-ar putea încrucișa cu pisica, ar îmbunătăți omul, dar ar corupe pisica. (Mark Twain, 1835-1910).
Balada motanului… „Motan m-aş fi dorit să fiu/ cu coada-n sus, cu blana-n dungi,/cu gheare şi musteţe lungi,/ c-un ochi verzui şi-un ochi căprui. /La ora când târâş-grăpiş/ zăpada nopţii se adună/ eu, cocoţat pe-acoperiş,/ să urlu a pustiu la lună./ Şi-atuncea, şapte gospodine/ să dea cu bolovani în mine/ şi să mă-njure surd, de Domnul,/ că le-am stricat, urlând, tot somnul./ De sus, din vârful săptămânii,/ să le rânjesc urlat, scârbos:/ iubesc doar locul nu stăpânii,/ precum fac câinii pentr-un os./ Şi iarăşi şapte gospodine/s ă dea cu bolovani în mine,/i ar eu să urlu, urlu-ntruna/ atât cât n-o apune luna./ Motan m-aş fi dorit să fiu/ cu coada-n sus, cu blana-n dungi,/ cu gheare şi musteţe lungi/ c-un ochi verzui şi-un ochi căprui./ Când zorii ziua o deznoadă/ să mă tot duc, să mă tot duc/ şi tinicheaua prinsă-n coadă/ s-o zdrăngănesc pe străzi, năuc./ Jegos şi obosit, apoi,/ cu maţele în liturghie,/ să mă adun, să mă-ncovoi/ prin albiturile-n frânghie./ Ca-n faţa unui şobolan/ spinarea să mi-o fac colan/ să scuip, să scuip şi-n urmă iar/ hai-hui să plec pe străzi, hoinar./ Pisicile de prin vecini/ să le gonesc pe la pricini,/ să-mi fete fiecare-un pui/ c-un ochi verzui şi-un ochi căprui./ Iar când o fi uitat să mor/ la cârciuma din mahala/ sorbită-n calea pumnilor/ poșircă acră viu să stea./ Hei…viaţă, viaţă…ieşi din cort/ hai, pune-mi-te iar pe danţ…/ te uită…zace colo-n şanţ/ motanul mort, motanul mort…” (Nichita Stănescu).
- Semnalări amicale…
Vladimir Udrescu: timp lichefiat
Acum vreo zece zile, am semnalat aici apariția celui de-al șaptea volum de poezie, o apariție excepțională de altfel, al poetului Vladimir Udrescu. Un poet pe cît de puternic, de atît de interesant și valoros, pe atît de puțin răsfățat de critică, deși de pildă un Gheorghe Grigurcu, poate cel mai bun critic de poezie de mai bine de jumătate de veac, nu s-a sfiit să-i dedice mai multe articole și să-i postfațeze volumul recent apărut. Iată aici linkul către semnalarea mea…
Aceasta poate fi importantă pentru reamintirea aventurii biografico-poetice a lui Vladimir Udrescu, dar și pentru a revedea coordonatele lirismului din acea epopee eroi-comice, a „țiganiadei” clădite în volumul cu pricina. Asta și în vederea împlinirii scopului pe care mi-l propun astăzi, mă refer la punerea în lumină a unui alt chip al poetului, cel din volumul în lucru pe decindea razei. Un alt chip, altă recuzită, alt tip de demers, dar aceeași forță și aceeași originalitate. Privirea nu mai este spre exterior, ci spre interior, cel dintîi servind doar drept reper și oglindă. Și asta dincolo de faptul că exteriorul capătă dimensiuni cosmice!
În formularea completă a profesorului Septimiu Chelcea: Ce vă sugerează acest poem vizual de Toni Prat? Cred că e un exercițiu pe care merită să-l facem, fie că împărtășim răspunsul cu ceilalți, fie că-l păstrăm doar pentru noi. În fond, e un mic test de autocunoaștere. Succes!
- Rîdem din răsputeri…
O nouă selecție din grupajul tematic primit de la scriitorul Cezar Straton și o glumă grafică de la un alt scriitor, Ion Fercu. Scriitorii ăștia îmi par interesați de sex…! Enjoy!
Lung. Cum se spune în daneză la prezervativ? „Svangerskabsforebyggende middel”. Apăi, numai până izbutești să-l rostești… mă tem că salutara „căciuliță” devine inutilă, adică imposibil de „îmbrăcat”…
Preludiu. El: „Iubito, nu fi atât de grăbită… Îmi place preludiul… lasă-mă să-ți desfac, încet, sutienul… Ea: – Nu are rost…l-am dezbrăcat eu…. – Și unde este? Pe podea, sub chiloți.
Armonie conjugală. El: – Ce-ar fi să-ți cumpăr un vibrator?/ – De ce?/ -Păi, tu, nevastă, vrei mereu sex, sex… iar eu sunt obosit…/ – Atunci, hai să-ți cumpăr și ție un vagin artificial./ – De ce?/ -Tu vrei sex, iar eu am dureri de cap… – Exact! Îi vom porni…/ – Și îi vom lăsa să se reguleze, iar noi vom putea dormi liniștiți!
Moș Ene. Azi, prietena mea s-a plictisit atât de tare în timpul sexului, încât m-a rugat să-i spun o poveste, ca să poată adormi zâmbind…
Scuză masculină. –La naiba, ți-a luat prea mult timp să te dezbraci! Încercăm mâine, noapte bună!
Declarație. – Dragă, voi aprinde focul iubirii în tine! – Cu ce? Cu acest mic chibrit?!
Kamasutra. – Fată, ce poziție preferi? – Eu deasupra. – Dar de ce? Îți plăcea să fiu eu deasupra… – M-am cam săturat de tine, așa că mă pot ridica și pleca mai ușor…
Derută. E puțin enervant când o femeie cască dimineața și întreabă: „M-ai f…, cumva, azi-noapte, sau am visat?”
Criterii. Cele treizeci de condiții pe care trebuie le îndeplinească o femeie ca să fie frumoasă cu adevărat. Ea trebuie să aibă: Trei lucruri albe: pielea, dinții si mâinile. Trei negre: ochii, genele și sprâncenele. Trei roșii: buzele, obrajii și unghiile. Trei lungi: corpul, părul și mâinile. Trei scurte: dinții, urechile și picioarele. Trei largi: pieptul, fruntea și locul dintre sprincene. Trei strâmte: gura, talia și… ce-i mai jos. Trei groase: braţele, coapsele și pulpele. Trei subţiri: degetele, părul și buzele. Trei mici: sânul, nasul și capul. (Brantome, Vies des da mes galantes).
Dispută. Un sîn, un vagin și un fund dezbat cine este cel mai mare dintre cei trei. Sînul: – Produc lapte pentru bebeluși și sunt atractiv pentru sexul opus. Vaginul: – Asta nu e nimic, eu dau naștere la bebeluși și pot face față sexului opus. Fundul: – Sînteți proști. Eu mă pot întoarce cu fața la perete, după ce vă terminați treaba!
Vagin. Fiul: – Tată, cât de adânc este, de fapt, un vagin obișnuit? Tatăl: – Destul de adânc, fiule, încât un bărbat să-și piardă casa, mașina, câinele și jumătate din economiile sale în el.
Ecoul. Sara merge la ginecolog pentru un examen. Se ridică de pe masa de consultație cu picioarele în sus, iar doctorul, cu capul încă între picioarele ei, șoptește : „Vai, ce vagin mare. Vai, ce vagin mare. Vai, ce vagin mare. Vai, ce vagin mare!”/ „Te-am auzit! De câte ori trebuie să repeți?!”, spune Sara, nervoasă „Am spus-o o singură dată, stimată doamnă. Restul a făcut-o ecoul!”
Disneyland. Sexul unei femei este ca Disneyland-ul… Poate era cel mai vesel loc de pe pământ, dar cu cât îmbătrânești, cu atât merită mai puțin timpul, cheltuielile, stresul și bătaia
Oricum te voi avea. O femeie atrăgătoare stă pe un pod, pe punctul de a sări. Un vagabond se apropie de ea și o întreabă: „Scuză-mă, dar înainte să sari, pot face sex cu tine?” Femeia, indignată, spune: „Nu!” Vagabondul răspunde: „Bine, atunci te voi aștepta jos…”
Cele mai multe sosite de la furnizorii consacrați, unii au cîte două, pentru că nu toți sînt activi pe căldurile astea. Se înțelege că vor fi divulgați pe parcurs.
Ce este viața? (Cezar Straton)… Viața este ceea ce se întâmplă în jurul tău, în timp ce tu te hotărăști la ce serial TV să te uiți.
De neimaginat! (Radu Lupașcu)… -Imaginează-ți, soția mea a născut în autobuz, într-o aglomerație infernală! -Asta nu-i nimic. A mea, în aceleași condiții, a rămas însărcinată!
Avertizare! (Ion Fercu)… Din pricina crizei de electricitate, Ministerul Energiei recomandă evitarea folosirii excesive a expresiei „te țin la curent!”
Nemulțumita! (Cezar Straton)… Soția mea a sugerat să începem să folosim jucării în dormitor. Am fost de acord, dar nu știu de ce nu a fost mulțumită. Doar am adus cel mai bun trenuleț electric pe care l-am putut găsi.
Titlu (Dan Darie, Cațavencii)… În sfîrșit! Hotelierii români urmează exemplul Greciei: Vom da foc litoralului dacă asta ne aduce turiștii înapoi!
Culinară (Adrian Tănase, Cațavencii)… Simona Sensual ne dă lecții de nutriție. Aș face o glumă, dar v-ați gândit voi deja, golanilor.
Ratingul Moody’s (Micușor Dan, Adrian Negrescu, economist)… Micușor: „A confirmat pașii importanți pe care România i-a făcut”./ Negrescu: „Era scenariul de bază, nu am cîștigat nimic”. De bună seamă că am mai degrabă încredre într-u expert economic decît într-un matematician devenit politruc…
Motiv serios (Ion Fercu)… -De ce mergeți cu 110 km în localitate?/ -Păi, să vă explic…/ -Ascult./ -Pe grup, scrie că ați plecat!
Tatăl către fiica fumătoare (Liviu Scutaru)… -Fata mea, cînd te lași de fumat?/ -Tată, cum rămîn însărcinată, cum mă las!/ -Fumează, fata tatei, fumează…
Despre curaj numai de bine! (Septimiu Chelcea)… Cum îl alintați de Bolojan? Hai, curaj, nu spun nimănui!
Logică (Radu Lupașcu)… Dacă beau alcool, sînt alcoolic. Dar dacă beau Fanta, sînt fantastic?
Iată soluția! (Cezar Straton)… Cel mai bun mod de a-ți face soția să țipe în timpul sexului este să o suni și să-i spui cu cine ești.
Cu românii nu te pui! (Mardale, Cațavencii)… Deci, nu te joci cu românii cînd sînt croiți să facă economii – dacă au stins ei și luminița de la capătul tunelului, îți dai seama…
Efectul Dunning-Kruger (Michael Astener, în ZdeIași)… Cu cât știi mai puțin, cu atât ești mai sigur pe tine. Cu cât înveți mai mult, cu atât realizezi cât de multe nu ştii. Ignoranţa creează încredere. Măiestria aduce umilinţă.
Replică de agățat pe caniculă (Ion Fercu)… Hai, păpușo, la mine, că am aer condiționat!
Generozitate (Emanuiel Pavel)… –Nu-i așa că împrumuți sania și fratelui tău mai mic?/ -Sigur, mamă. Eu o folosesc la coborîre și lui i-o dau la urcare!
Două ciori (Radu Lupașcu)… O cioara survola o cale ferată. La un moment dat vede o surată zdrobită de tren. Se uită indignată cu un ochi și zice: Ei, ce să zic, Anna Karenina!
Echipa! (Cezar Straton)… Munca în echipă este salvatoare: îți permite să dai vina pe altcineva, ori să tragi chiulul. Exact ca la sexul în grup făcut pe întuneric!
Un moldovean la doctor (Ion Fercu)… -Ai inima dilatată./ -Da di undi di la tata? E di la mama, uoăi!
Titlu (Alex Cristorian, Cațavencii)… Ne-am săturat de secetă, e timpul să ne ia inundațiile prin surprindere!
Sinceritate (Septimiu Chelcea)… Spre deosebire de complimente, înjurăturile sînt întotdeauna sincere!
Timpul prețios (Ion Fercu)… Stan: Ai cinci minute?/ Bran: Da, dar am mare nevoie de ele!
Performanță (Radu Lupașcu)… Care este culmea fidelității?/ Să schimbi trei neveste, dar să rămîi cu aceeași amantă…
Self made woman (Cezar Straton)… Dacă cred în sexul protejat? Bineînțeles că da. Mi-am pus un gărduț în jurul patului. Mă descurc mult mai bine singură!
Titlu (Dan Darie, Cațavencii)… E oficial: în România se poate muri de prost! Tik-totul e să ai voință!
Și la ei… (Media, LA)… Todd Blanche, fostul avocat al lui Trump, a devenit procuror-general al SUA. Aia e, a sunat Lia.
Putin trebuie plimbat ca sfintele moaște! (Media, LA)… În timpul vizitei lui Putin de la Novosibirsk, prețurile la benzină au scăzut, dar: „Situația este, de fapt, foarte gravă. Cînd trece președintele, prețurile la benzină scad, dar imediat ce trece, cresc imediat cu 20 de ruble [0,21 €].” Poate ar trebui dus din stație de benzină în stație de benzină, dacă tot e făcător de minuni!
Democrație originală! (Septimiu Chelcea)… Toți oamenii au minte, dar unora le lipsesc instrucțiunile de folosire!
Salvarea neagră lovește din nou! (Emanuiel Pavel)… -Fă Maricico, pune-te și numără puradeii, că am văzuto salvarea neagră la noi pe uliță!/ -Ia mai lasă miștourile Jănele! Mă auziseși pe mine vreodată numărînd?!
Culmea eternității (Radu Lupașcu)… Patru blonde, în patru mașini, se întîlnesc într-o intersecție nesemaforizată!
Spirit de observație (Cezar Straton)… Dacă un tip își amintește culoarea ochilor tăi după prima întîlnire, sînt șanse foarte mari ca el să fi observat că ai sînii… cam mici.
Romantism (Mardale, Cațavencii)… Ce romantic ar fi fost ca Prima Domniță să-l fi trecut în declarația de avere și pe Nicușor…
Electricitate (Mardale, Cațavencii)… Cînd e – cînd nu e, de aia se și cheamă curent alternativ!
Titlu (Dan Darie, Cațavencii)… Suveraniștii pot scanda contra nepalezilor: Putin și poporul rus/ coreeanul ne-au adus!
Chiar am rîs cu poftă la fiecare dintre cele cinci bancuri, sosite de la cinci furnizori diferiți, dar statornici, pe care îi voi divulga pe parcurs. Enjoy!
Baba și tînărul în autobuz (Emanuiel Pavel)…
Autobuzul trece pe lîngă o biserică, baba se închină. Trece autobuzul pe lîngă a doua biserică și baba închină iar. Apoi, autobuzul trece pe lîngă o clădire mare și tînărul îi spune disprețuitor:
-Închină-te și acum mamie, că e din același material…
-Tinere, tu ai o prietenă?
-Da.
-O iubești?
-Da.
-O pupi pe frunte?
-Da.
-O pupi pe gură?
-Da.
-Dar pe gît o pupi?
-Da.
-Atunci, pup-o și în c…, că e din același material!
Starea pacientului (Ion Fercu)…
-Cum se prezintă astăzi pacientul?, întreabă doctorul pe asistentă.
-Bine. De-abia așteaptă să se întoarcă acasă, la soția lui…
-Aha! Tot mai delirează!
La han! (Liviu Scutaru)…
Un călător ajunge la hanul „Gheorghe și Balaurul”. Bate în ușă, ușa se întredeschide și o femeie întreabă răstit:
-Ce vrei?
-Aș vrea să înnoptez la han și dacă ați avea și o farfurie de mîncare…
-Nu avem! Și i se trîntește ușa în nas.
Bate din nou la ușă.
-Ce vrei?!
-N-aș putea să vorbesc și cu Gheorghe?
Probleme, probleme! (Cezar Straton)…
Soția mea stătea goală în fața oglinzii din dormitor și se privea. Nu era mulțumită de ceea ce vedea și mi-a spus:
-Mă simt absolut groaznic. Arăt bătrînă, grasă și urîtă. Chiar am nevoie să-mi faci un compliment.
I-am răspuns, cumva ca să o consolez:
-Cel puțin, nu ai probleme cu vederea, iubito!”
O întîmplare cu aborigeni (Radu Lupașcu)…
Un preot merge pe o insula și dă de băștinași. Într-o zi ia căpetenia, merge într-un loc mai pustiu și se apucă să-l învețe românește. Vede un copac și zice: copac. Vede o piatră și zice: piatră. Mai încolo vede doi oameni făcînd sex. El se rușinează și zice:
-Om mergînd pe bicicletă.
Căpetenia fără să stea pe gînduri ia o săgeată otrăvită și trage în bărbat. Acesta moare pe loc.
Preotul se uită mirat la căpetenie iar acesta zice:
-Bicicleta mea!!!
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
