Putem, oricare dintre noi, să vorbim despre ceea ce prețuim, respectăm, mai clar fiindu-ne acest lucru după ce am parcurs o mare parte din drumul vieții. De această dată, nu mă refer la frumosul oferit de-a gata, ci la ceea ce consider de valoare în oameni.
Cu unii mi-aș fi dorit să semăn, la valoarea altora să mă ridic nici n-aș fi îndrăznit să sper. Am întâlnit în viață oameni cu vorbire cumpătată, care nu se grăbeau să eticheteze ori să-i condamne pe ceilalți, oameni discreți în legătură cu viața personală a lor și a altora, ca și oameni pentru care nu a contat originea socială pentru a dovedi că respectul nu este condiționat de aceasta. Uimitoare mi s-a părut și conviețuirea oamenilor cu durerea fizică sau sufletească, expresie a unei tării de caracter care nu a fost dată oricui.
Să fii prezent în viața altora, ca și cum nimic nu te-ar incomoda, mi se pare o remarcabilă reușită. Mă gândesc uneori la cei ce fac binele în tăcere și pun în slujba acestuia tot ce au, la cei de renunță la odihnă sau la bunuri care le sunt și lor necesare, pentru a le dărui altora mai flămânzi, mai obosiți ori mai îndurerați sau le cei ce tac pentru a nu împovăra și mai mult pe ceilalți, care primesc vești rele, pe care unii dintre noi nu le putem duce ușor.
Cândva mă cutreiera un gând sfios față de oamenii prețuiți de alții pentru inteligență, pricepere, frumusețe, reușite și care se străduiau să treacă neobservați printre ceilalți. E greu să nu te lași tentat să ieși în evidență, așa cum e greu să taci când îți dorești mult să dai un răspuns, greu să nu dorești răzbunare, greu să nu jinduiești la ceva ce ți-ai dorit tu, dar a primit altul, greu să accepți că ceva mult așteptat și dorit nu s-a întâmplat…
Totuși, unii reușesc…
GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
