Atenție… Sunt măgulit de orice fărâma de atenție pe care mi-o dă cineva. Și asta pentru că, orice formă de atenție pe care o primești de la un om, este o bucată de timp din viața acelui om. Altfel spus, când cineva îți dă atenție, el își ia timp din viața lui și ți-l dă ție. Atenția, prin urmare, e timp! Mulțumesc, cititorule, pentru partea aceea din viața ta pe care mi-o dai mie!
Scâncet… 15 ianuarie… Dacă o să îți sune azi vreun scâncet de bebeluș în urechi, stai liniștit, nu e nimic în neregulă cu urechile tale. E Mihăiță, nou-născutul venit să aducă dulceață și visare limbii pe care o vorbești. Mihăiță Eminescu. Cam pe la ora aceasta, cu 172 de ani în urmă, el dădea din mâini și din piciorușe, legănat în covată, și scâncea în frumoasa Bucovină înfășat de frumoasa Raluca, mama lui, în scutece albe de bumbăcel!
Somnul de sugar… După ce se despart de o femeie pe care au iubit-o, bărbații, cuprinși de un deficit major de discernământ, se reped de-a valma după orice cur de femeie, ca ogarul după prepelițe, să o uite pe ailaltă. Și, din câte aud, varianta aceasta terapeutică de cauterizare dă rezultate. Doar că la mine e altfel. După ce mă despart de o femeie pe care am iubit-o, rămân singur și fraier și mă plimb pe străzi stingher ca un bleg. Acasă, deschid fereastra, o închid, fac gimnastică pe covor, mă uit degeaba în oglinda din baie, ies cu o sacoșă goală în oraș și mă prefac că mă uit în vitrine. Și se întâmplă să refuz femei grozave doar pentru că, dacă m-aș culca cu vreuna, ar fi ca și cum aș înșela-o pe cea de care m-am despărțit. Și asta m-ar face să mă simt foarte vinovat. Iar pe mine vinovăția, ca și băutura, mă doboară exact cum îl doboară somnul pe sugar.
Babilon la scară mică… Aveam în liceu un diriginte pedant și scrobit care ne dădea mereu citate în limba franceză, pe care le pronunța absolut impecabil. Îl ascultam fermecați și zâmbeam tâmp. Noi învățam engleza și rusa.
Monarhie estivală… Aud că undeva prin Herăstrău un cetățean a declarat o porțiune de trotuar, unde e banca lui preferată, stat independent și că vrea să intre cu el în UE. Mie, dacă aș fi proprietarul unei terase de vară, mi-ar fi teamă pentru că văd bărbați cu burtă și cu pălării de pai care, cu cât beau mai multă bere, cu atât o fac mai din postura de conducători de state si imperii. Gesticulează, se ridică în picioare, arată cu brațele încoace și încolo prin aer. Par a conduce trupe în lupte. Apoi se așează din nou în scaun și își dau pălăria peste cap, nervoși. Ce mă fac eu dacă unuia din ăsta îi vine ideea să îmi declare terasa stat independent? Din fericire cei mai mulți se duc acasă și își deversează linia monarhică în vreo doamnă de la financiar sau de la aprovizionare chiar dacă o fac cu conștiința dureroasă că în felul acesta văduvesc nația de infante si delfini. La rândul lor, femeile, după leșinuri temporare prin Mall-uri și galerii se duc acasă și își pupă vibratorul cu sentimentul vinovat că risipesc în aer gemete ce i s-ar cuveni lui Făt Frumos sau lui Brad Pitt.
Metamorfoză… Am evenimente în viața mea a căror amintire e mult mai frumoasă decât evenimentele în sine. Şi cum din viață nu rămân decât amintirile, rezultă că am avut o viață frumoasă.
Simplu: dragoste… De obicei merg cu o femeie de mână ca şi cum aş duce o sacoșă sau un geamantan. Dusă în felul acesta, femeia nu e nici grea nici ușoară! Mersul de mână cu femeia iubită prin oraș este foarte avantajos la traversări, pentru că te poți trage unul pe altul înapoi dacă nu ai văzut mașina la timp. Și apoi te hlizești împreună cu ea că era sa te calce mașina.
Managementul imaginației… Imaginația unui bărbat, atunci când există, se compune în general din fapte încadrate de codul penal între cinci și cincisprezece ani. Există și cazuri de bărbați pasibili doar de muncă în folosul comunității sau amenzi contravenționale, dar acestea sunt rare. De aceea, pentru a scăpa de pușcărie, când se întâlnesc, bărbații vorbesc doar despre femei sau despre fotbal. Sau în numele altora. Nu că eu aş fi mai cu moț, dar procedez puțin diferit
.
Râsu-plânsu… Uneori plâng din nimic. Privesc cerul senin în amiezile fierbinți de vară trântit pe vreo plajă şi îmi vine să plâng iar apoi îmi vine să râd. Dar nici nu râd, nici nu plâng, stau doar așa şi mă uit. Însă în sufletul meu senzațiile se dezvoltă şi se derulează exact de parcă prin ochi mi-ar curge lacrimi iar buzele mele ar zâmbi.
O nenorocire… Românul s-a născut poet. O nenorocire istorică. Era infinit mai bine dacă se năștea cititor
CONSTANTIN CIUCĂ este un foarte cunoscut poet, prozator și, desigur, fost profesor de „Carabella”… Puteți să citiți mai multe texte ale autorului pe www.kuppi.ro…
Facebook
WhatsApp
TikTok
