LUMEA FĂRĂ MASCĂ – Constantin CIUCĂ – De toamnă…

BAGAJE DUS – ÎNTORS… Despărțirea dintre doi oameni care s-au iubit nu este deloc un lucru ușor și, de cele mai multe ori, nici nu reușește din prima. De aceea e nevoie de exerciții de despărțire. Adică, într-o zi, îți faci bagajele și pleci. Însă peste câteva zile te ia dorul și te întorci. Pe urmă, în altă zi, îți faci iar bagajele și pleci. După câteva săptămâni iar te ia dorul și te întorci. Apoi, în altă zi, îți faci din nou bagajele și pleci. Și chiar când ai ajuns pe hol și vrei să te mai întorci o dată, te uiți în oglindă. Te examinezi. Te uiți în jur. Eziți… Te-ai întoarce dar te gândești cât de greu e să tot împachetezi și să despachetezi. Nu știi ce să faci. Faci un pas. Mai faci unu. Te oprești. Dai drumul bagajelor din mâini și te așezi pe un scaun. Și rămâi acolo pe hol, singur, în viața ta, de capul tău…

 

CÂȚI CENTIMETRI ARE VIRUSUL… Cum mă duceam eu la Kaufland cu mașina să iau apă minerală, numai ce îmi face semn un echipaj de politie și mă trage pe dreapta. Opresc responsabil și dau să deschid ușa să văd care-i treaba. Dar nici nu apuc să apăs portiera că unul dintre polițiști îmi și face cu amândouă mâinile semn prin aer că nu, nu, să nu deschid ușa. Să rămân adică nemișcat pe scaun. Apoi strigă tare prin mască, de parcă eu eram surd: „Lăsați în jos geamul lateral cu 5 centimetri”. Atunci, am înțeles dintr-o dată, geometric, cât e de mare virusul. Nu e mic. Nu, nu. Pentru că, dacă eu deschideam geamul 5 centimetri și virusul tot nu putea să iasă afară, însemna că el avea mai mult de 5 centimetri. Cel puțin 6.

 

CU DESHUMATUL LA FOTOGRAF… Am avut surpriza să mă uit în buletinul de identitate și să văd că îmi expiră exact în 2075. Din câte știu eu, când îți expiră buletinul, trebuie să îți faci altul, nou. Sunt îngrijorat! O să arăt în poză ca naiba!

 

PARADISUL… Pentru cei care încă nu știu, Paradisul este așezat pe malurile unui râu, imediat cum treci de podul de cale ferată, pe dreapta. În Paradis zboară libelule cu ochi mari de diamant și înfloresc maci roșii pe care să ți-i pui la butonieră. Dacă ești doar în maieu sau tricou și nu ai butoniere, atunci îți pui macii direct în ochi. Acolo au avantajul că rămân pentru tot restul vieții tale proaspeți, catifelați și enigmatici, ca niște inimi mici, suplimentare, care vor pulsa prin tine copilăria pentru tot restul vieții.

 

PELERINAJ… A fost Sfânta Paraschiva. Numele mamei. Pelerinajul meu e scurt. Din sufragerie sau din dormitor până în bucătărie sau în debaraua unde era mașina de spălat. Sau până pe balcon, unde sfânta întindea rufele. Nici nu trebuie să ies din casă. Moaștele ei sunt peste tot.

 

LA MINE… când vorbesc cu soră-mea la telefon, cel mai mult durează partea de rămas bun.

– Pa, pa! Ai grijă! Vorbim! Da! Sună-mă! Vezi că geamul de la bucătărie nu se închide bine și plouă! Te mai sun și eu! Pa! Pa! Vorbim! Da, da! Ne auzim, da da! Ai grijă la uși! Pe whatsapp. Ai plătit apa? Bine, Pa! Poate venim pe la tine. Ne gândim. Pa! Grijă mare! Pa, pa! Te pup! Ai grijă! Pa! Și mai sună și tu! Pa! Bidon turtit ce ești. Pa! Pa! Pa!

– Pa! zic.

 

CUM PLEC EU DE ACASĂ… valul 4. Eu, de fiecare dată când plec de acasă, plec de două ori. Prima dată când plec normal, și a doua oară după ce mă întorc sa îmi iau masca.

 

CONSTANTIN  CIUCĂ  este un foarte cunoscut  poet, prozator și, desigur, fost profesor de „Carabella”… Puteți să citiți mai multe texte ale autorului pe www.kuppi.ro…