Gazeta Dambovitei | Cele mai noi știri din Targoviște și Dâmbovița

Ediția de luni, nr. 3655
29-11-2021

TABLETA DE MIERCURI: Pompiliu Alexandru – Despre lucrurile ascunse de la începutul pandemiei

 

    Da, știu, ați tresărit și aveți o oarecare reticență să mai citiți și conținutul după un asemenea titlu (mai ales că e cam lung). Nu de alta, dar cred că vă așteptați la o nouă teorie conspiraționistă posibilă care s-ar ascunde sub un titlu de acest fel. „Ghinion!”, vorba unui președinte eșuat. Îmi place să pastișez sau să fac calambururi plecând de la unele zicale sau titluri memorabile. Când am ales acest titlu m-am gândit la o carte extraordinară a lui René Girard, Des choses cachées depuis la fondation du monde (Despre lucrurile ascunse de la întemeierea lumii). Cartea aceasta nu tratează cine știe ce secrete ascunse/dezvăluite cu privire la marile întrebări ale omenirii. Autorul face o analiză interesantă ale unor mecanisme sociale subtile. De exemplu, argumentează magistral ceea ce el consideră a fi antidotul violenței din lume, iar acest „vaccin anti-violență” constă în cuvântul biblic. Dar nu despre aceste lucruri intenționez să vorbesc aici, deși argumentele lui Girard sunt cel puțin fascinante. 

    Am să reiau câteva observații ale unui director de cercetare la CNRS, instituție care face parte dintre cele mai înalte foruri de cercetare din lume. Este vorba despre sociologul Laurent Mucchielli. Acesta are un blog creat împreună cu o mână de profesioniști – adevărați, nu „specialiști” pe care îi consultă facebook-ul sau Guvernul României. Ei și-au luat ca temă de cercetare modul în care se propagă în societate informațiile cu privire la Covid-19. Astfel, el vorbește despre o doxa a covidului. Termenul doxa desemnează „opinia” în greaca veche. Doxa se opune lui episteme, adică „științei” sau cunoștinței exacte. Face, așadar, o analiză a modului în care se construiesc de fapt discursurile în spațiul public, opiniile. Ce a observat acest cercetător?

  1. În cea mai mare parte, societatea adoptă un discurs emoțional cu privire la această boală. Asta fac și comunitățile științifice acum, din păcate. Mecanismul acesta „ascuns” este unul normal pentru orice societate în momentul în care se află într-o perioadă de criză. Cum se manifestă acest tip de discurs emoțional? Care îi sunt mărcile de recunoaștere? Românii, mai mult decât alte națiuni, excelează în acest domeniu, căci avem tendința, chiar dacă trecem prin școală, deci presupunându-se că am putea avea un oarecare antrenament în discursurile raționale, să apelăm la acest discurs emoțional în orice situație, nu numai în momente de criză. Ăsta este un fapt, un lucru natural românesc. Așadar, care este marca tipului acesta de discurs? Nu se discută idei, ci persoane! Nu se discută argumente, ci persoanele care rostesc respectivele argumente. Ne raportăm la un conținut cognitiv cu instrumente emoționale. Adică ideile devin un fel de pretext sau de balast la care se renunță imediat, pentru a putea să ne manifestăm o dragoste sau o ură nemăsurată pentru persoane sau ideologii. În acest tip de discurs se diabolizează adversarul. Priviți pe rețelele de socializare și aveți parte de așa ceva. Aveți cel puțin două tabere – pro-vacciniști și anti-vacciniști – care adoptă un limbaj emoțional când se raportează la adversarii lor, făcându-i „proști, primitivi, manipulabili, fără educație, creduli etc.”, iar aceste apelative vin chiar de la oameni extrem de instruiți uneori (dintr-o tabără sau alta), văzând în adversar deci un fel de dușman răspunzător pentru răul din lume. De exemplu, dacă vine cineva cu un argument/părere/doxa care nu intră în aria de rezonanță a unui individ, acesta nu va discuta argumentul, ideile, arătând punctele slabe sau chiar contradicțiile care îl anulează, ci va spune ceva de genul: „atenție, această persoană care spune x, y, z, de fapt ascunde o ideologie de extremă dreapta/stânga etc., de aceea spune astea…” 
  2. Cum se înfățișează doxa covidului? Cum se structurează dezbaterea publică în legătură cu această situație sanitară? Cercetătorul francez nu analizează argumentele medicale, ci modul în care informațiile medicale trec, normal, într-un registru social. Așadar, discursul științific medical trece, normal și natural, într-un discurs public, prin vulgarizare. Astfel, acest tip de discurs poate fi analizat ușor din punct de vedere al sociologiei și al științelor limbajului (dimensiunile sale pragmatice etc.). Ce se observă? Există o putere a discursului despre covid în sensul că se distinge în mod clar în societate apariția unui discurs dominant în legătură cu acest subiect. Acest discurs este susținut de un grup considerat a fi elita care justifică sau legitimează respectivul tip de vorbire. Este de la sine înțeles că această atestare va întări discursul dominant, căci elita respectivă ar fi singura capabilă să legitimeze informațiile și argumentele, punând un fel de monopol pe idei. Cum se produce acest discurs pentru a fi implementat politic? De obicei, în cabinetul unui politician – bine intenționat și care respectă niște reguli de bun simț – se discută, alături de doi, trei tehnicieni și alți câțiva profesioniști (în cazul nostru, din domeniul medical) în vederea trecerii la o acțiune a doua zi. Aici se iau decizii, cum se spune. Acest discurs care rezultă va căpăta mai multe caracteristici, valabile pentru zilele noastre. 

Deci, în continuare vă prezint rezultatele la care a ajuns L. Mucchielli, cel care descrie forma și conținutul acestui discurs dominant ce rezultă din laboratoarele politice și care în continuare este preluat și răstălmăcit sau susținut de societate.

    Această doxa cu privire la covid se ordonează în jurul a patru axe:

  1. Axa lui „noi ne aflăm în fața unei pandemii care atinge întreaga omenire (de aceea i se și spune pan-demie; întregul demos este atins!). Asta implică automat un set de mecanisme de instaurare a fricii în fața acestui element care induce această stare, căci este un necunoscut – nu i se știu originile, tratamentul sau modul de combatere, efectele pe termen scurt sau lung etc. Așa s-a comportat mereu omenirea în fața unor situații asemănătoare – gripa spaniolă, ciuma, lepra etc. Or, acest argument, în ciuda tuturor părerilor, este fals! Știți de la școală când vi se spunea să aveți grijă cu asemenea propoziții universale, introduse de „toți, niciunul”… Primul aspect trimite imediat la formarea celei de-a doua axe:
  2. În fața acestei amenințări nu există niciun leac medical, nicio „paradă medicală” imediată, cum spune el. 
  3. Dacă nu există nicio terapeutică salvatoare, trebuie să intervenim social, adică să luăm măsuri de încetinire, prevenire sau stingere a bolii prin mijloace non-medicale (purtatul măștii în spații deschise, interdicția de a mai ieși din casă sau la anumite ore… între 20h și 6h sic! etc.). Să se introducă, deci, o stare de urgență, cu alte cuvinte se face apel la acel mecanism despre care am mai discutat într-un alt articol, cel care anulează sau suspendă o serie de valori și reguli care sunt valabile „în mod normal”. Adică, starea de urgență se dorește a fi o nouă normalitate, susținută legal; lucru paradoxal, dar nu contează. Se apelează acum la „bunul cetățean” – le bon citoyen! – după modelul lui bon sauvage al lui Rousseau… Este necesar sau se așteaptă ca acest bun cetățean să își delege complet toate drepturile și libertățile în mâinile elitei care „știe ce face pentru a ne scoate din situația de criză”. Cred că sunteți convinși de aceste lucruri când priviți la deciziile și acțiunile implementate până acum de autoritățile care dețin controlul discursului dominant încă de la începutul crizei!
  4. Nu există ieșire din această situație de criză decât dacă se face apel la un leac sau la Soluția minune găsită de specialiștii confirmați de și prin discursul dominant. Adică, în cazul nostru, vaccinarea, care apare în mod miraculos la foarte scurt timp după declanșarea crizei. Dacă inițial societatea se afla într-o stare de panică, de frică în fața necunoscutului care ucide, acum i se oferă la un moment oportun, soluția. Unica soluție! Dacă apar întrebări cu privire la cum a luat naștere „minunea”, specialiștii din spatele discursului dominant invocă propria lor autoritate, gata să legitimeze descoperirea miraculoasă. Se trece de la „nu am încredere pentru că e prea rapid și nu trece toate testele clasice” – propoziție pe care au vehiculat-o chiar comunitățile științifice – la „se lucrează de fapt de zeci de ani la un asemenea leac”, lucru care este adevărat. Acest lucru fără să mai deviem spre discursurile non-dominante care introduc ipoteze deranjante cu privire la legătura strânsă dintre acțiune (cauză a bolii, virusul) și leac (vaccinul), despre acele coincidențe stranii care aduc în discuție caracterul artificial, de creat sub patent înregistrat al leacului care se potrivește exact pe „naturalețea” virusului apărut în mod spontan în natură… 

Acestea sunt dimensiunile discursului dominant. Cum se legitimează el? Este nevoie, așadar, ca atunci când apare un astfel de discurs care se dorește a fi dominant – invocând chiar securitatea, „rațiunile de stat”, „contradicțiile și discuțiile nu își au rostul acum; doar până trecem criza” etc. – ca discursurile non-dominante, cele care ar contrazice pe cel dominant, să fie eliminate. Cum se face eliminarea lor? Cea mai bună armă este „diminuarea” lor, adică trecerea în derizoriu – punându-le sub etichete care să le anuleze, de genul „complotismului” sau „discursul proștilor, care nu au habar pe ce lume trăiesc, neinstruiții etc.” Deci, pentru a impune această legitimare, sociologul francez spune că ar fi nevoie de patru actori. 

  1. Tandemul OMS + Fundația Gates. Nu-i așa că deja ați tresărit când ați auzit de Bill Gates? „Hopa, stai așa că avem de-a face cu o nouă conspirație pe care ăsta a ascuns-o bine până în acest moment!” Aveți puțintică răbdare! Conectați-vă la internet și căutați simplu pe Google: Fundația Gates. Nu veți căuta mult și dacă vă ghidați după principiul auzit des și în filme, nu numai în instituțiile care cercetează fraudele, de exemplu, anume…. follow the money, veți găsi că printre finanțatorii de top ai OMS se află la loc de cinste această fundație (chiar primul loc îl ocupă printr-o organizație satelit). Nu este vorba despre nicio conspirație, despre niciun lucru ascuns. De fapt, dacă ne gândim bine, este chiar salutar faptul că un miliardar mare al lumii, care a făcut enorm pentru omenire, dându-i chiar o înfățișare nouă, sponsorizează sănătatea mondială! Cum s-a procedat pentru a deturna privirea societății de la aceste mici conexiuni? Simplu, s-a creat mitul hilar al „cipului prezent în vaccin introdus de Gates pentru a controla mințile omenirii și/sau a eradica lumea!” Desigur că în acest moment cei care ar mai îndrăzni să meargă pe această linie de cercetare – oricât de serioase ar fi intențiile și oricât de serios ar fi aparatul argumentativ legat de finanțări și interese economice, nu va mai avea atât de mult curaj să iasă în față să concureze discursul dominant. Ar cădea imediat în ridicol. Cum să mai arăți că Fundația pentru vaccinare este primul finanțator al OMS? 
  2. Un alt actor important este oferit de executivul țărilor occidentale în primul rând; acestea dau „tonul” următoarelor acțiuni concertate. Imitația consimțită reprezintă mecanismul perfect prin care se propagă mai departe discursul dominant. Modelul ales este cel chinezesc. 
  3. Cel de-al treilea actor necesar este dat de Mass-Media tradiționale. Acestea se află – împreună cu politica – într-o criză de încredere din partea populației de câțiva ani buni. În plus, suferă de o criză economică ce devenea destul de puternică înainte de izbucnirea crizei sanitare. Acum acestea s-au mobilizat în mod automat pentru a obține exclusivitatea discursului dominant. Varianta oficială a informațiilor le ocupă în primul rând atenția. Se erijează în gardianul ordinii sociale în această perioadă de criză. 
  4. Ultimul actor important este dat de Noile Media, de rețelele de socializare – facebook, instagram etc. Acestea controlează din ce în ce mai mult acțiunile sociale, opinia publică ș.a.m.d.. 

În fine, pentru ca discursul dominant, oficial, să poată rămâne singur pe scena acțiunilor care ar conduce la eradicarea crizei, acesta are nevoie de adâncirea cât mai mare a distanței dintre el și alte posibile discursuri. Tot ceea ce contravine acestuia, orice critică adusă lui trebuie expediat imediat în sfera complotismului. Discursul științific pur aparține doar discursului dominant; orice alt discurs este lipsit total de seriozitate. Nu trebuie să aducem aminte faptul că știința, pentru a fi știință riguroasă, are nevoie de contradicții, de verificări și critici. Numai un aparat critic serios a făcut și face ca știința să evolueze. Orice tendință de monopol sau de dogmatism „oficializat” contravine esenței însăși a științei. Ce au pățit personaje precum Didier Raoult sau Luc Montagnier? Primul era văzut ca omul de știință care să ne salveze în primele momente, cunoscând un tratament posibil, fiind specialistul cel mai mare din Europa în domeniul epidemiologic. Astăzi a fost pensionat forțat, după ce, când a început să „nuanțeze” discursul dominant, a devenit imediat un personaj compromis și compromițător. Nimeni nu a mai fost atent la ce idei vehicula, ci toată societatea era concentrată pe scandalurile și cancanurile legate de persoana sa. Ce se știe despre Luc Montagnier? Laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în 2008, a început să adopte un discurs non-dominant/non-oficial. Rezultatul? Spațiul public se concentrează mai puțin pe ideile pe care le spune și mai mult pe propozițiile de genul: „ce a ajuns Nobelul astăzi, până și Obama îl are…”. Este scos astfel din sfera elitei care legitimează discursul dominant. 

    Este hilar să împarți omenirea astăzi în vaccinați și non-vaccinați; lumea este mult mai complexă decât atât. Faptul că vaccinații pot transmite și se pot îmbolnăvi dărâmă – științific vorbind – primul principiu vehiculat: „vaccinarea elimină boala!” Apoi, un alt element non-dominant care este trecut sub tăcere sunt datele multiple cu privire la formele grave de covid. Zilele trecute, pe Mediafax (https://www.mediafax.ro/coronavirus/raport-decese-covid-romania-document-20079868?fbclid=IwAR3uF8oOH8MUNtZdHGg0G5WoV-VR6shkmR6iAL15bHh-DnH0xiVtf1qd0), a apărut un raport al Ministerului Sănătății privind mortalitatea provocată de covid. Ce avem în acel raport? „Din datele raportate de spitale către INSP – Centrul Național de Statistică și Informatică în Sănătate Publică – pentru anul 2020 s-au raportat 26.106 decese, dintre care 227 decese cu diagnostic principal Covid-19 (1%) și 25.875 decese cu diagnostic secundar Covid-19.” Citiți ce comentariu se face în continuare în acest raport. E simpatic!

Un alt lucru care nu se pomenește, căci nu cadrează cu discursul dominant, este cel care analizează efectele indezirabile ale vaccinării. Acest lucru este tabu. Sau, care sunt proporțiile la nivel mondial ale acestor efecte. Mici, desigur! Insignifiant de mici, de aceea în acest discurs nici măcar nu încap. De exemplu, fără a intra în detalii, la nivelul Franței s-au găsit 15 000 de cazuri de efecte grave în urma vaccinării, 1500 fiind spitalizați și 1000 de morți declarați incontestabil ca având cauză principală vaccinarea. Asta în primele 6 luni de la începerea administrării vaccinurilor. Pentru un element comparativ, în Franța, anual au loc 800 de omucideri. Dacă 800 de omucideri reprezintă un număr îngrijorător pentru societatea franceză, care „ia măsuri serioase” pentru a reduce acest număr, atunci cei 1000 de morți în urma vaccinării anti-covid este ilogic să reprezinte „o cantitate neglijabilă”, atenția fiind repede îndreptată spre cei care o duc bine-merci datorită vaccinării. Ce faceți dacă aveți o rudă printre cei 1000 de morți din cauza asta? Veți spune că „s-au sacrificat” pentru știință sau pentru restul lumii? Sau veți spune… „mai bine murea făcând boala, avea o șansă în plus să nu se infecteze”, dacă tot gândim statistic… Propriul corp și propria piele nu intră în nicio statistică mondială! Toți ne vedem unici și stăpâni pe corpurile noastre; suntem stăpâni chiar și pe propria prostie sau deșteptăciune; așa se definește libertatea individuală! Deocamdată! În Anglia, 1500 de morți, în Olanda, 448. La nivelul UE, după primele 6 luni de când a început vaccinarea s-au înregistrat 9000 de decese cauzate de vaccinare. Pentru SUA puteți să consultați situl farmacovigilence – VAERS și veți găsi 6000 de morți în 6 luni. Aceste date sunt date tabu, nediscutate și neprezente în discursul dominant și oficial. Nu o să găsiți la vreo televiziune în vreo seară o punere alături a tuturor statisticilor înregistrate în legătură cu cât mai multe aspecte ce privesc această boală. Așa cum nu s-a făcut prea multă agitație în jurul originii bolii, care este singura în istoria lumii care are o paletă simptomatologică ce merge de la niciun simptom la moarte

    Ceea ce am prezentat mai sus sunt doar ideile pe care le prezintă sociologul francez care își dedică de ceva vreme timpul acestei cercetări, împreună cu o echipă dedicată. Deja au publicat mai multe articole interesante legate de acest subiect, toate extrem de documentate și care prezintă analize strict științifice din punct de vedere sociologic. Nu intenționez prin articolul de față să determin pe cineva să adopte o atitudine pro sau contra la vreun aspect legat de criza aceasta (sau punctul sensibil al său ce pare a fi vaccinarea), doar atrag atenția cu privire la un mod de a gândi și la un spirit interogator, nu critic distructiv. Soluțiile care să ne scoată din această situație nu se află nicidecum la politicieni. La politici bine construite, da! Dar la aceste politici nu ne putem aștepta să ajungem fără puneri în discursuri egale din partea unei comunități științifice căreia să nu îi fie frică sau să sufere efecte sociale de respingere doar pentru că gândesc altfel și în contradicție cu un discurs oficial. Cred că mi-am dat seama de dimensiunile răului care deja pare că s-a instalat la nivel mondial în momentul în care, într-o discuție online pe care câțiva profesioniști din diverse domenii o purtau cu privire la un discurs non-oficial, un jurist din Ungaria care cerea unele lămuriri, adaugă: „Am nevoie de câteva lămuriri pentru a fi exact și a prezenta probe cât mai neîndoielnice în fața confraților mei, de care deja îmi este frică, existând foarte mult posibilitatea de a fi „excomunicat” numai pentru că particip la această discuție.” 

    Veți spune că toate acestea sunt vorbe, „analize de discursuri, deci vorbe goale”, asta în timp ce în spitale mor oameni pe capete și prin aceste prezentări pierdem timpul. Oare?

Distribuie:

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


hymarco
novarealex1.jpg Valeriana

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]
Gopo

CITEȘTE ȘI

soundservice SPMT
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Webhosting Armand Media