EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – România ineducabilă

   Prezidentul nostru, aflat fără îndoială într-o formă hibernală de excepție, a ieșit recent în spațiul nostru public cu un raport privind educația pentru schimbări climatice. Cei vizați, în mod exclusiv de către domnul Iohannis, sunt copiii. Deși aceștia alcătuiesc cea mai gingașă părticică din umanitatea trăitoare încă pe meleagurile noastre, în ciuda acestui fapt ei se constituie, fără doar și poate, în elementul cel mai ușor de modelat prin acțiuni educative. Căci, dincolo de o anumită vârstă, este evident că semenii noștri tind să devină tot mai dificil de educat într-o anumită direcție. Să recunoaștem, așadar, că intenția este lăudabilă, urându-i prezidentului nostru acea consecvență care, din nefericire, este prea puțin întâlnită prin părțile noastre. Și, desigur, dorindu-i ca în cele din urmă să asistăm la înmugurirea trainică și sustenabilă a acelei noi conștiințe care să populeze scăfârliile tinerelor noastre vlăstare. Conștiință care, sperăm cu toții, să-i determine să ducă cât mai aproape de zero acel procent de 8% care revine UE în ceea ce privește amprenta sa carbonică la scară planetară.

   În fine și în fapt, dar și în plus, să tragem nădejde, împreună cu prezidentul nostru, că va fi vorba despre o conștiință care încă de pe acum, la început de drum, va trebui să realizeze, valorificând-o totuși pozitiv, situația disperată în care au ajuns părinții patriei noastre. Părinți, după cum știm, nevoiți să suporte facturi mărite la gaze, curent electric, lemne de foc etc. Probabil, tinerele noastre vlăstare, aflate încă, datorită noilor direcții educative inițiate de domnul Iohannis, doar în posesia unor muguri ai noii conștiințe, vor participa cu siguranță la acțiuni de calmare a disperării parentale pricinuită de asaltul facturilor la energie… Acțiuni bazate, fără îndoială, pe limpezirea minții părinților. Căci, nu-i așa, este cazul să realizeze și aceștia mărețul efort de salvare a planetei în care s-a angajat Europa. O măreție care nu a fost ratată de diriguitorii statului nostru, aceștia îndeplinind în avans planul de desființare cât mai rapidă a unităților de producere a energiei bazate pe cărbune. E cazul ca toată lumea să realizeze măreția lucrării ecologice în care suntem parte. Ne gândim că se va produce o adevărată priză de conștiință, necunoscută deocamdată, mai ales când tinerele noastre vlăstare le vor demonstra părinților cum statul nostru, așa eșuat cum este, mai că se dă de ceasul morții să le îndulcească povara facturilor. Și aceasta în ciuda faptului că neprețuitul nostru stat se dovedește a fi unul dintre profitorii actualelor facturi la energie. Nu e puțin lucru, trebuie s-o recunoaștem…

   În paranteză fie spus, multe și încă nebănuite vor fi consecințele noii conștiințe ecologice, iată, pe cale de a se naște chiar sub nasul nostru… În realitate, trebuie totuși să convenim că doar ne imaginăm la ce va fi folositoare noua conștiință întru schimbările climatice. Acum chiar nu putem să cuprindem cu biata noastră rațiune, care ne stă încă la dispoziție, câte noi orizonturi se vor deschide conștiinței și sensibilității umane. Nici măcar prezidentul nostru    n-ar putea să ne povestească prea multe despre lumea care este pe cale să prindă contur cât de curând.

   Oricum, referitor la ținta inițiativei prezidențiale, ceea ce nici în ruptul capului nu pricep este cum de domnul Iohannis al nostru a ignorat segmentul cel mai anevoios de educat al societății noastre. Cum de, stimați cititori, în profunzimea gândurilor prezidențiale dedicate națiunii nu și-a făcut loc și segmentul de-a dreptul ineducabil al societății noastre. Nu este vorba câtuși de puțin despre adulții trăitori încă pe meleagurile noastre. Așa la modul general. Nicidecum. Ca să fim mai bine înțeleși, cred că domnul Iohannis s-ar fi putut rezuma doar la cei care populează instituțiile birocratice ale statului. Adică, ar fi vorba despre o acțiune educativă de la un om de stat la alți oameni care-și câștigă banii de la stat. Ținta educativă este foarte aproape de domnul Iohannis. Cu o asemenea țintă a eforturilor prezidențiale, fără doar și poate, dl. Johannis n-ar fi avut parte de atâtea comentarii malițioase. Căci, fără îndoială, cei care își duc zilele în puzderia de căsuțe birocratice ale statului formează deocamdată o categorie profund needucată. Și, desigur, ceva ar trebui de urgență întreprins.

   Să-i luăm, de pildă, pe polițiști. O categorie care protestează în aceste zile în vederea obținerii de bani mai mulți din punguța statului. Am asistat, recent, la două evenimente tragice care ar fi trebuit să nu se petreacă, dacă poliția ar fi avut capacitatea de-a învăța din propria experiență. Ne referim la ceea ce s-a petrecut în Bolintin, unde un șofer de maxi-taxi a fost ucis de niște nemernici, obișnuiți să atace în haită. Experiență ignorată: cazul de la Hădăreni. Celălalt eveniment petrecându-se în București, unde o copilă și-a pierdut viața pe trecerea de pietoni, iar alta fiind grav rănită. Experiență ignorată: un polițist prost instruit poate să devină o sursă de probleme tragice.

   Cred că dacă prezidentul nostru și-ar fi îndreptat gândurile înspre cei care populează instituțiile statului, poate că n-am fi avut parte de ridicola hărnicie educativă a acestuia. Ci mai degrabă de idei și acțiuni de factură politică. Așa cum ar sta bine celui mai votat dintre politicienii neamului. Desigur, este extrem de complicat să generezi procese constante de învățare socială. Procese care pot modifica treptat și în timp configurația unor deprinderi culturale. Este doar nevoie de politici coerente. Altminteri, în ciuda eforturilor educaționale întreprinse, vom vorbi și peste încă trei decenii de o Românie ineducabilă.

 

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…