Ape
Străluciri adunate, încărcate de vânt în aceste anumite lichide, silențioase urcări. Surprins în oglinzi adâncite, subțiate de scufundări care diluează uneori sau susțin într-un gând o intensă cădere. Merge departe cuvântul adus din durere. Ambele brațe apucă, împrejmuiesc și prind încă un corp în numita îmbrățișare mereu, ambele lor adunate momente se lasă urcate în zvâcnet, în zbateri enumerate de vise, de alunecările silențioase printre umbrele lungi. Vorbe se pierd în valuri adulmecate de întinsele ape. Încă un strop adunat pe suprafața oglinzii lichide și moi de această mirare. Umed sfârșit înclinat chiar de vântul care pune în zvâcnetul lui tot tangajul și alunecarea îngăduite de mare.
desenul păstrat în crochiul lichid
păstrează arse emoții puse în
căderea ascunsă în moalele rid sau
spune continuu cuvinte despre visul acesta torid
Scrisoare scrisă, trimisă, cuvintele ei. Gestul continuu pictat și mutat peste lumi despărțite de întinsele, tulburatele ape. Zgomote lungi diluate în ecoul firesc. Siluete ce cresc însoțite de umbre pe malul care se scurge în ocheanul întors dinspre cerul deschis de acum mișcător și lichid. Ochiul privindu-și răspândirea în apele lumii deschis. Înclinări, întoarceri, răsuciri întotdeauna acceptate de vis. Zgomot de aripi surprinse de niciodată uitatul lor zbor. Plescăitul ușor, înfricoșarea țintuită de întunecarea adusă de nor. Plastice note împrăștiate pe portativul încercuit de reglajul sonor. Ape tulburate de nopți adună încet pașii mei încâlciți de căderea mereu repetată în adâncimile lor.
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
