DUMINICA DE POEZIE – Cristina Monica MOLDOVEANU

Distribuie:

1.

Cunună de spice

tiptil, pas cu pas, pe portativul pașilor sparți pe trotuar,
viața mea despre care uneori puteam pretinde că e muzică,
uneori discordantă, alteori bine armonizată,
o viață ca oricare alta, de femeie singură îmbătrânind,
începând să uite
cheile înțelegerii unor lucruri cunoscute odinioară,
e interesant să îmbătrânești, numeri lipsuri pas cu pas,
numeri slăbiciune una după alta,
viața e încă o sărbătoare, îți spui,
fiecare chip de om văzut în orice zi este o biblie,
o cărămidă la temelia fericirii și rugilor de recunoștință,

o cunună de spice coapte îmi e sufletul,
prinse de troița veche din sat, furate morilor,
secerate și uscate, ciugulite de păsări, bătute de vânturi
așteptând drumeți credincioși să se închine,
de trei ori către răsărit,
până când ploaia mă va înnegri ca pe o icoană veche,
și voi fi singură mai des cu sufletul meu,
agățat de mine ca de o sperietoare,

și tu, prieten drag, îmi vei ține umbrela dacă plouă,
până când numele meu se va șterge și el de pe cruce

 

2.

 

Parmenide

în fiecare femeie respiră marea,
în ritmul ei lent, măsurat
și fiece val coboară aerul în apă,
încât și mulțimea peștilor își poartă viața și dansul
din adânc până-n înaltul mării

să stăm o clipă să ascultăm
bătaia veche a inimii oceanelor care încet, prin secole,
au ținut luna de pe cer dansând în ritm domol,
in cercul ei strălucitor

și poate că azi sau ieri, fără să știm,
în crugul unei nopți fără liman,
o pasăre albastră cade din înalt,
pentru ca ritmul ceasurilor să se schimbe
încă un veac.

3.

Povești cu păpuși

doi îndrăgostiți își taie abrupt cărarea pe sub razele soarelui
în nările lor freamătă praf cu mireasmă de mentă și iasomie uscată
fiecare își duce mai departe glodul de pe tălpi
uneori li se pare că sunt altfel decât ceilalți oameni,
alteori li se pare că iubirea e un joc banal
bărbatul nu mai vrea să înțeleagă femeia, vrea să fie cucerit de ea,
cu toate anotimpurile ei
să o ridice primăvara, primăvara ei care îi răsare din piept,
pe brațe, să ardă vara amândoi, să se odihnească
atingându-i pielea ca pe o zăpadă,
să adoarmă cu castitate lângă ea cu veioza aprinsă

doamna aceea frumoasă din cartea Virginiei Woolf
citește și scrie scrisori ca pe niște pergamente transparente,
ca valurile înspumate sau ca gândurile rătăcite
la umbra unui gutui bătrân, într-o grădină cu toți copacii bătrâni,
unde ploaia cade dantelată în suluri de papirusuri vii,
cu poveștile care par a fi scrise ca pentru automate muzicale,
pentru sufletele noastre de păpuși cu dinți mecanici, cu ochi mecanici,
cu toate cele ce pot citi hârtia perforată și mereu aceleași melodii,
noi, ca niște personaje virtuale pe linia vieții unui zeu bărbat,
femei fără adresă care scriu scrisori fără adresă

alături, pe plaja chihlimbarie cu scoici sparte, doar pașii unei fetițe
își poartă nisipul ușor și copilul învață să citească și el
învață că lucrurile au nume toate,
în afară de stările sufletești care sunt numite uneori Mozart,
alteori Beethoven, alteori Chopin,
stările acelea sufletești cum ar fi vântul dinspre vest zvântând ploaia
din părul bunicii, alb și subțire, cu miros de levănțică și glasul ei moale,
cu dragoste și pace albă, citindu-i din nou povestea preferată

 

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Flax Gopo Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro