DE DINCOLO DE STATUIA LIBERTĂȚII – Dana NEACȘU – Hidra conservatorismului american

   Conservatorismul american se află într-o stare de incoerență nervoasă, dacă ar fi să judecăm după cum funcționează elita sa. Majoritatea, în aceste zile, operează în aval de un miliardar la altul, iar cele mai interesante și destabilizatoare părți ale Partidului Republican funcționează în aval de la (sau sub) Peter Thiel, a cărui valoare netă, Bloomberg News a estimat-o recent, la peste șase miliarde de dolari. As spune, o lungă cale în jos – la linia de sărăcie. Deci, hai să vedem ce este sub acest Everest conservativ cu miros libertarian.

  Înainte ca Peter Thiel să fie miliardarul co-fondator al PayPal și investitor de marcă în Facebook, Thiel a fost un tânăr republican convențional din generația gen X. Născut în 1967, la Frankfurt, și-a urmat tatăl inginer chimist la slujbe în întreaga lume înainte de a se stabili în nordul Californiei. Adolescent, Thiel era un matematician supradotat care spune că se simțea confortabil luând poziții contrare, susținându-l pe Ronald Reagan. Ca student, el a fondat Stanford Review (jurnal studențesc conservator) și, după facultatea de drept și un stagiu juridic pentru un judecător federal numit de  administrația președintelui Reagan, în 1995, Thiel a scris (coautor) „The Diversity Myth”. Este  o carte în care co-autorul se arată dezgustat de corectitudinea politică crescândă din campusurile americane (pentru un american de origine germană, poziția pare clasică). Cariera lui începe după un stagiu la o firmă de avocatură din New York, cu fondarea unei companii de investiții tehnologice. Dar Thiel deja avea o identitate politică formată, iar CV-ul său nu era departe de CV-ul multor candidați republicani la congres. 

   Cum evoluează acest tânăr entuziast de Ayn Rand și „Atlasul a ridicat din umeri”/Atlas Shrugged? După cum a remarcat Benjamin Wallace-Wells într-un articol recent din New Yorker, în Washington, libertarianismul tinde să ia forma unei poziții anti-guvernamentale stricte, punând de obicei republicanii de partea marilor afaceri, doritoare să-și reducă povara fiscală. Într-o tabără mai limitată, libertarianismul lui Thiel nu intra în afaceri fiscale. El descrie afacerile mari ca un adversar al progresului. Dar, nu foarte imaginativ, antidotul lui Thiel este CEO-ul eroic. Ați înțeles? (Spoiler alert, asta e poziția lui, poziția lui Trump, tipi de genul celor care au citit despre Zeus și nu au pierdut niciodată pofta de se „lebăda” cu lebăda – va amintiți sau dați un Google).

   Chiar dacă multe elemente ale politicii lui Thiel nu erau potrivite pentru candidatul Donald Trump, amândoi erau siguri că perspectivele erau sumbre. În 2011, Thiel a publicat un eseu în National Review intitulat „Sfârșitul viitorului”. Într-o dezbatere din 2018 cu vechiul său prieten de la PayPal, Reid Hoffman, acum renumit drept cofondator al LinkedIn, Thiel a sugerat că opiniile diferite asupra viitorului tehnologic au format categorii politice. Thiel a spus: „Cartografia politică dură pe care aș da-o asupra acestei diviziuni tripartite este că instituția centristă din această țară este dominantă – că ar fi Clinton,  Bush sau Obama. A mai rămas politica anti-establishment de stânga – linia lui Bernie Sanders despre inegalitate, și politica anti-establishment de dreapta reprezentată de Trump, despre stagnare.” Thiel a fost corect cand a observat ca „Make America Great Again” este un slogan foarte jignitor pentru oamenii din Silicon Valley, pentru că le spui că viitorul și nu progresează.” Și aceasta este poziția lui Thiel. Un băiat bun la matematică, dar care a făcut mulți bani și care acum se bagă in politică precum Geppetto – creația lui Carlo Collodi (deși el se visează Zeus). 

   Cum de e posibil ca miliardari de tipul Thiel să aibă atâta importanță în conservatorismul american actual? Chiar și cele mai elementare întrebări (în favoarea democrației sau împotrivă)  declanșează calcule panicate, multidimensionale, cu ochii aruncați întotdeauna nesigur la Mar-a-Lago, reședința din Florida a fostului președinte Trump. Tentația este de a spune că o parte din această incertitudine este de natură ideologică – că, în urmă cu un deceniu, principiul organizator al conservatorismului era libertarianismul (întruchipat de o mare parte din Tea Party). Trump a ridicat un naționalism de lungă durată care a energizat pe scurt partidul. Dar, după pierderea alegerilor, politicienii sunt lăsați să încerce să rezolve ce model mai funcționează: (1) populist-naționalist (aripa Trump) sau (2) elitist-libertarian confuz și mincinos, dar nu neapărat xenofob (aripa Thiel și alții)? 

   Thiel și Thielists sunt o linie directă din trecutul recent al partidului până în viitorul său probabil; persistența lor sugerează că naționalismul lui Trump nu a reprezentat o îndepărtare la fel de extremă de libertarianismul anterior al partidului, așa cum pare. Dar sugerează și o maturizare neașteptată a conservatorismului american: o hidra cu multe capete și niciun corp. O să vedem cum se va alimenta, pentru că e mult de la vârful muntelui Everest până la poalele sale.

 

DANA  NEACȘU este doctor în filosofie, lector de drept la COLUMBIA LAW SCHOOL, din New York, profesor adjunct la BARNARD COLLEGE – Columbia University, dar și dâmbovițeancă de pe malurile Ialomiței…