Nu știu despre ce aștepți să-ți vorbesc (aș fi vrut despre dragoste..), dar trebuie să-ți spun că nu-mi mai place lumea asta murdară, uscată, atât de dușmănoasă…Nu mai recunosc nimic!
Ce se întâmplă în jurul meu?
De ce nu pot înțelege, accepta răutatea, invidia, răceala asta gratuită? De ce această transformare dureroasă? Ce a determinat-o? Tu, eu, altul… de ce nu suntem așa?
Mă întreb Doamne, ce am greșit, ce să fac, cum să mă port, ca să fiu înțeleasă? De ce trebuie să devenim animale sălbatice? Și ele între ele trăiesc în colectivitate, cu reguli nescrise, dar acceptate și respectate. Noi, oamenii, cum de am devenit atât de intoleranți, egoiști, invidioși? Se întinde răutatea, mitocănia, manelismul, în sensul de vulgar și murdar.
Of, iar eu voiam să-ți vorbesc despre dragoste… Cred că astăzi eu am o problemă, când sunt în minoritate, într-o lume în care se poartă șmechereala, minciuna, infatuarea găunoasă, în care trecutul este impostură și grosolănia are statut social, eu am pretenția să cred că mai există iubire! Când toată lumea minte pe toată lumea ( dar mai ales pe el!), când toți fură ( ca obicei, nu doar dintr-o nevoie stringentă, socială). Te întreb, cum să fii fericit, în minciună, înșelând, călcând pe cadavre? Trăim într-o lume bolnavă, nebună care rostogolește peste noi răutățile toate, sau eu am o problemă și nu mă pot adapta?
Recunosc, nu vreau să mă învăț cu acest Răsfăț… Ar fi o mizerie gratuită și știu bine că nu m-ai aprecia mai mult… nu m-ai mai recunoaște astfel. Poate aș înțelege cumva, comportamentul acesta, dacă ar fi motivat de o nevoie omenească, la un moment dat… Dar, mai mereu este alimentat doar de ura gratuită a unor frustrați, prea orgolioși ca să-și recunoască neputința. Și atunci, te întreb, de ce se înlocuiește așa de ușor iubirea cu ura, nu doare mai mult indiferența? Poare eu sunt altfel și vreau să recunosc diferența dintre sentimente… Astăzi se amestecă prea des iubirea și ura… Nu-mi place!
Mâine promit să-ți vorbesc despre ceva mai frumos, astăzi lumea asta nu o mai recunosc și mă doare și știu că încă pe mulți alții…Păcat este și să mă ierți.
Citeşte şi
NERO, BRAC GERMEN – romanul foileton ajuns la episodul al patrulea…
REVENIRI – interviu cu doamna profesoară Dana NEACȘU, din New York…
ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI – tableta marelui regizor Constantin VAENI…
Ceva despre toamnă în ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI, cu doamna Mariana OPREA STATE…
CULTURA URBANĂ, rubrica domnului lector universitar doctor Pompiliu ALEXANDRU…
SEMNAL, o carte nouă de POEZIE…
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI, cu Teodor Constantin BÂRSAN…
AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ și un mare actor, Puiu JIPA…
PLIMBĂRI BUCUREȘTENE, rubrica de fiecare sâmbătă a Cătălinei CRISTACHE…
JUNIOR DE WORCESTER, cu tânărul student Mihai Bogdan VLĂDUCĂ…
CULTURA ONLINE, cu domnul profesor doctor Daniel TACHE…
Doamna profesoară Mihaela MARIN și rubrica ei CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE…
CULTURĂ ȘI ISTORIE, cu doctorul în istorie Radu STATE…
LONDRA LA PAS și o nouă scrisoare de la Cristian Gabriel GROMAN…
Facebook
WhatsApp
TikTok
