O însemnare… La 21 de ani Creangă face o însemnare pe filele unei cărți. Era probabil încă la Humulești: „Cercat-am condeiul de bun și s-au aflat bun de bucate de chiroști 1858 maiu 16.” Parcă se află aici presimțirea destinului nepereche de Țăran Mare, cum i-a zis Jean Boutière. Se zăresc in nuce toate ițele războiului său: gluma binevoitoare, spiritul gras, senzual, ironia, autoironia, ifosele de autor, „brandul” său – mâncarea, jocul, ambiguitatea extremă, „țărănia”.
Omagiu… Creangă urma să citească la Junimea, care se mutase la București, partea întâia a Amintirilor. Și avea emoții. La București încearcă să i-o citească înainte lui Eminescu, să i-o „corecteze”, să pregătească cumva receptarea junimiștilor. Poetul îi spune: „Lasă, Creangă, ai să citești în „Junime”. Tu n-ai nevoie să fii corectat de nimeni.” Ce omagiu! Ce dulce omagiu!
Facebook
WhatsApp
TikTok
