DOAMNE DE EXCEPŢIE: Aritina Mihai a urcat Dâmboviţa pe locurile fruntaşe la transporturi

MOTTO: “TOATE POPOARELE CIVILIZATE AU RESPECTAT FEMEIA”

JEAN JACQUES ROUSSEAU

 

Gazeta Dâmboviței vă propune în cursul lunii martie, o campanie de imagine dedicată doamnelor care au schimbat fața județului Dâmbovița. Femei remarcabile în domeniile lor de activitate, pentru care trebuie să avem tot respectul și prețuirea, într-o lume dominată de bărbați. Vă invităm să citiți poveștilor lor, în fiecare zi, în Gazeta Dâmboviței.

 

Preşedinta Organizaţiei Femeilor Liberale a PNL Târgovişte este un om de afaceri care şi-a câştigat prin seriozitate şi verticalitate un nume în transporturi, la nivel naţional şi internaţional. Vă invităm să aflaţi cum a reuşit să se impună într-o lume a bărbaţilor.

Este originară din judeţul Gorj şi a venit în Târgovişte prin căsătorie. A văzut lumea în lung şi-n lat, cu excepţiile de rigoare, dar consideră că locul cel mai sfânt este acasă şi nu ar emigra niciodată, pentru oricâte avantaje ar implica. „Sentimentul de acasă e unic, de acolo îmi primesc energia”, crede Aritina. Prenumele mai puţin obişnuit a ajutat-o să se evidenţieze. „Naşul meu se numea Aristică, de unde a derivat numele meu. Toată copilăria şi mai apoi am constat că este un nume frumos, care mi-a adus bucurii, m-a evidenţiat, nefiind un prenume comun. Mi-a făcut bine în viaţă”, consideră interlocutoarea noastră care a adăugat numelui o prestanţă. „Am reuşit să-mi fac un nume în toată lumea prin seriozitate şi prin calitatea de a nu mă împăna. Şansa mea a fost că gândesc pozitiv, întotdeauna am căutat părţile bune. Fiecare dintre încercările pe care le ai, chiar dacă nu îţi aduce rezultat 100%, îţi iei din ea o parte bună. Asta am făcut eu de-a lungul timpului”, spune Aritina Mihai.

„Cu încăpăţânare şi cu un dar de la Dumnezeu am reuşit”

Începutul nu a fost uşor deloc. „Am făcut stagiatura în Gorj şi am lucrat acolo în domeniul transporturilor auto. Când a fost vorba să ne mutăm în Târgovişte, la soţ, nu existau posturi TESA. Am avut şansa să ne înâlnim cu prim-secretaul Găvănescu care era de la mine, din Gorj şi a găsit un post TESA la Combinat, aici. Nu puteam să vin eu, să-l las pe soţ în Gorj, aşa că i-am zis secretarului că o să vină soţul aici. Au mai trecut nouă luni până am mai găsit un post TESA. Eu îmi doream transporturi şi singura întreprindere era pe vremea aceea ITA (Întreprinderea de Transporturi Auto). Am venit în autobază pentru început. La prima teleconferinţă, erau discuţii asupra cifrelor de plan. Am intervenit în discuţie şi am spus că nu  corect cum se pune problema. Când s-a terminat teleconferinţa, şeful de autobază mi-a spus că după intervenţia mea sigur mă vor cere la ITA, ceea ce s-a şi întâmplat. A fost şansa mea. Se întâmpla în 1987. M-au aşezat la ITA, la exploatare, partea de dispecerizare”, povesteşte doamna Mihai. „Directorul a avut ideea să facem transport internaţional. Am intrat într-un domeniu nou. Am înnebunit într-un birou încercând să învăţ ce înseamnă disecerizare, ce înseamnă ţări de tranzit, ce înseamnă ţări de destinaţie, ce înseamnă vize, autorizaţii de transport. Nu credeam că voi reuşi să asimilez în două săptămâni toate aceste informaţii. Cu încăpăţânare şi cu un dar de la Dumnezeu am reuşit. Eu, cu un şef de autobază şi doi dispeceri ne-am apucat de această activitate cu 40 decamioane şi în următoarele şase luni prima ITA din ţară la importuri. Veneam 80% cu camioanele încărcate. Erau teleconferinţe la nivel de ţară în care eram daţi exemplu”, îşi aminteşte Aritina Mihai care ulterior a primit numeroase distincţii pentru activitatea desfăşurată.

„A fost o şansă să fiu femeie într-o lume a bărbaţilor”

S-a bucurat de respectul colegilor şi şi-a câştigat apoi aprecierea angajaţilor. Crede că a fi femeie a fost un avantaj în domeniul acesta. „A fost o şansă să fiu femeie într-o lume a bărbaţilor. Erau 60 de şoferi cu care stăteai de vorbă, le făceai un raport de activitate când se întorceau din cursă şi îi ascultai, îi înţelegeai, reuşeai să te apropii de ei. Pe vremea cealaltă chiar nu erau răutăţi, bărbaţii judecau o femeie ca pe un coleg şi chiar te respectau. Apoi lucrurile s-au schimbat, cred că în toate domeniile. Dar pentru că am tratat întotdeauna pe toată lumea corect, am primit respect şi sprijin, la nevoie”, spune interlocutoarea noastră, o femeie de afaceri apreciată pentru calităţile bune de organizare şi lucru cu oamenii. „A fost o reuşită: pe vremea accea nu existau GPS-uri, telefoane mobile, făceai o dispecerizare cu ajutorul faxului sau a unui telefon public. Stau şi mă gândesc ce organizare era atunci. Între timp au dispărut vizele, autorizaţiile, acum e totul mult mai simplu”, subliniază just Aritina Mihai.

A salvat viaţa unui coleg şi are mereu responsabilitatea subalternilor

În 1994 s-a hotărât să deschidă propria firmă. S.C. Paritrans S.R.L. şi-a început activitatea în 1996. „Am plecat cu agenda şi cu numele. M-am apucat de expediţii singură – găseam marfa şi transportul şi îi puneam în legătură, îi urmăream, dădeam retur. După patru ani am cumpărat propriile camioane. Cum nu stăpâneam partea tehnică, atunci când erau probleme, înlocuiam piesele şi lucram fără improvizaţii, astfel încât camioanele mele n-au rămas niciodată pe drum. Mi-am păstrat şi oamenii de-a lungul timpului şi ei au apreciat şi s-au străduit mereu să fie la înălţime. Mi-am dorit de la început ca firma să fie o mare familie, de aceea şi sediul arată ca o casă”, explică directorul Paritrans. Îşi doreşte să lase afacerea fiului său, care lucrează în Autoritatea Rutieră Română şi apoi nepoatei, despre care crede că îi seamănă la firea comunicativă şi ambiţioasă.

A avut însă şi momente limită în carieră. „Într-o iarnă, când eram la ITA, un şofer care acum e angajatul meu a patinat şi s-a răsturnat într-un şanţ. M-a sunat la 1 noaptea pe telefonul fix şi mi-a zis „Doamnă, mă omor. Am produs o pagubă imensă pe care n-o voi putea plăti niciodată. Să le spuneţi celor de acasă că n-am fost un om rău”. I-am zis să se liniştească şi să-mi explice ce s-a întâmplat. I-am zis să mă sune în 5 minute, că îi voi găsi o soluţie. Era vorba de vreo 11.000 de mărci. Am sunat un colaborator în Germania, cu care făceam retururi. L-am trezit pe om din somn şi i-am propus o înţelegere: să ia legătura în service, să plătească banii şi la fiecare cursă să deducă o sumă pentru a-i recupera. Mi-a răspuns pe loc: Sigur că da. Am vorbit cu şoferul şi l-am liniştit. Când s-a întors la autobază şoferul avea părul alb şi nu se putea opri din plâns. Am inventat o poveste drept explicaţie, ca să nu dezvălui faţă de colegi. A fost un moment greu, dar când eşti onest cu cei cu care lucrezi, şi ei te ajută şi împreună depăşeşti greul”, este de părere Aritina. Se gândeşte mereu la familiile angajaţilor şi de fiecare dată când a fost posibil i-a ajutat considerând că cel mai important în viaţă este să rămâi om. „Le mulţumesc fiecăruia. Lucrul cu oamenii l-am învăţat pe parcurs şi cred că am o doză de bunătate dată de Dumnezu care m-a ajutat. N-am orgolii şi răutăţi şi uit repede ce mi-ar face rău. Am responsabilitatea angajaţilor şi familiilor lor. Pot conta pe ei, pentru că şi ei pot conta pe mine”.

„Dacă reuşeşti să-i mulţumeşti lui Dumnezeu în fiecare zi pentru ceea ce ai, ce să-ţi doreşti mai mult?”

Aritina Mihai are un stil de a privi viaţa foarte sănătos. A ajutat-o în profesie, dar şi în familie. „Şi acasă, în familie, am zis: ce apuci să scoţi pe gură ca răutate soţului sau copilului sunt lucruri care rămân întipărite şi mai bine nu le spui. Am ajuns în vremurile actuale să spunem celuilalt ce face rău. Nimeni nu-ţi spune ce faci bine. Toată lumea are nevoie de o încurajare, de o latură buna. E o muţumire în faţa lui Dumnezeu că poţi să fii fericit, că poţi să-i bucuri şi pe cei de lângă tine. Toţi ar trebui să fim conştienţi de fericirea noastră şi să nu ne mai uităm la neajunsuri. Dacă reuşeşti să-i mulţumeşti lui Dumnezeu în fiecare zi pentru ceea ce ai, ce să-ţi doreşti mai mult?” întreabă retoric interlocutoarea noastră, sublinind cât de important este să te bucuri de ceea ce ai cât poţi de mult. Iar în profesie să oferi cu dăruire. “Sfatul meu pentru tineri este să nu se gândească la cât câştigă, ci la ce reuşeşte să realizeze, pentru că în funcţie de efort vine răsplata. Şi să nu se gândească că e greu şi că nu pot face faţă. Nu există aşa ceva! Trebuie să-ţi placă, să vrei şi să depui efort” crede că e secretul succesului şi nu uită să mulţumească părinţilor pentru sprijinul lor şi soţului pentru încrederea acordată la fiecare decizie. „Povestea cu opritul trenului într-o staţie e adevărată, dar o dată ce te urci, oportunitatea asta îşi aduce mari responsabilităţi pe care trebuie să ţi le asumi dacă vrei să reuşeşti. Nu mi-am imaginat că o să ajung aici. M-am lăsat în voia lui Dumnezeu. Nu mi-am imaginat că, plecând dintr-un sat din Gorj,  o să ajung la cascada Niagara. Nu-mi imaginam când învăţam în colţul ăla uitat de lume că o să dau de lucru atâtor oameni, că o să pot ajuta fără să aştept răsplată de la nimeni”.


Valeriana heidelbergcement


Gurmand + Raiman caleatargovetilor
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Un gand despre “DOAMNE DE EXCEPŢIE: Aritina Mihai a urcat Dâmboviţa pe locurile fruntaşe la transporturi

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Statistici Trafic Google Analytics
Statistici Trafic.ro