ortooxacell kiss2022.gif Flax

Teatrul Municipal Târgoviște răspunde punctului de vedere al lui Gabriel Plăiașu!

Ca răspuns la articolul domnului Plăiașu din Gazeta Dâmboviței, publicat la data de 17 Martie 2014, VEZI AICI

Stimate domnule Plăieșu,

Ne bucură deschiderea și interesul dumneavoastră față de evenimentele culturale din Târgoviște, chiar dacă nu împărtășim opinia dumneavoastră cum că ar fi un oraș mai puțin important decât Clujul sau Bucureștiul – în fond, a fost o capitală europeană redutabilă, timp de sute de ani. Dar să nu găsim nod în papură. Această atitudine este în perfect acord cu credința cea mai adânc înrădăcinată în sufletele noastre, conform căreia cultura este singurul lucru care poate defini și modela o națiune, iar în vâltoarea socială și politică a României, experiența unui spectacol capabil de a separa apele prin artă este probabil singurul miracol la care putem spera și la care putem contribui, ca spectatori deschiși, plini de vitalitate.

Tocmai din această pricină ne miră atât de mult restul articolului dumneavoastră – pentru o persoană care dă atât de bine dovada unei sensibilități față de cultura vie, raportată la care profesia nu are nici o importanță, ne pare rău să constatăm cât de drastic vi se îngustează perspectiva când vine vorba de un discurs cultural. Nu avem nici o intenție belicoasă, însă am dori să găsim o înțelegere reciprocă, iar pentru aceasta, credem că ar fi bine să definim anumiți termeni, și un cadru de discuții.

În primul rând, sperăm că putem cădea de acord asupra faptului că unul din motivele pentru care arta poate să aibă din când în când un asemenea impact miraculos asupra sensibilității spectatorilor este acela că ea se poate ridica mult deasupra problemelor și ițelor relaționale de zi cu zi, cu mult peste cetate, deschizând mințile și inimile oamenilor spre acel ceva care ne unește pe toți, în pofida măruntelor interese cotidiene care ne aglomerează viețile.

Acest efect este cu atât mai prețios cu cât, de când lumea, arta nu s-a putut niciodată separa pe deplin de influența hotărâtoare a politicii. În fond, este firesc ca lucrurile să stea astfel – în procesul realizării artei, politicul poate sprijini sau nu, iar arta, la rândul ei, poate prezenta meditații directe asupra politicului, sau nu. Aceste lucruri nu miră pe nimeni și creează în cele din urmă un echilibru care este necesar în toate cele, nu doar în această relație în particular. Însă ceea ce este nefiresc este ca politicul să dicteze atitudinea față de interpretarea artei. Vă puteți imagina publicul reacționând la geniul lui Shakespeare sau al lui Caragiale în funcție de culoarea politică, fără nici o bază estetică? Ei bine, sunt dramaturgi care au făcut astfel de exerciții de imaginație, definind astfel așa-zisul „teatru al absurdului”. V-am recomanda cu căldură să meditați la rădăcinile, dar și la implicațiile atitudinii dumneavoastră față de aceste lucruri, înainte ca apele să se amestece prea amețitor între „politic” și „estetic”.

Rămâne mai apoi să încercăm o clarificare a termenului „pretențios” – un termen neobișnuit de complex, nu doar în limba română, care se aplică atât persoanelor cât și culturii în general. Acest termen oscilează mereu între două semnificații extreme. În ceea ce privește cultura, este calificat ca „pretențios” un act cultural care este resimțit ca fiind neadecvat, de la privitor la privitor, în funcție de așteptările și de bagajul său cultural. Cu alte cuvinte, este vorba de un calificativ subiectiv prin excelență.

În ceea ce-i privește pe oamenii „pretențioși”, lucrurile capătă nuanțe mai fine. Credem că ne veți da dreptate spunând că un profesor „pretențios” este o persoană care încearcă să stimuleze o dezvoltare cât mai riguroasă a elevilor săi. Cine nu-și dorește un astfel de profesor pentru copiii săi? Cine nu ajunge să aprecieze un astfel de părinte, odată atinsă maturitatea? Unde este însă limita care face ca, în cazul unui artist, același termen să devină dintr-o dată peiorativ? Și pentru a înceta cu retorica, vă vom spune – limita este în acel punct în care spectatorul, cu atitudinea unui copil neînțelegător și râzgâiat, refuză să învețe. Trebuie ca neînțelegerea aceasta să fi ajuns foarte departe pentru ca un papion să devină din semn de bună creștere și distincție, semn de „pretențiozitate”.

Noi credem că dialogul nu trebuie niciodată refuzat „din principiu” – la fel ca și cultura, care este doar o polemică între artist și privitor, dialogul are potențialul de a naște mici miracole, ca de pildă limpezirea acestor neînțelegeri atât de nocive prin nimicnicia lor. Vă rugăm așadar, nu ne refuzați șansa la dialog prin sentențiozitate, chiar dacă această scrisoare vi se va părea pretențioasă. Numai făcând acest efort putem spera să creștem unii în ochii celorlalți.

Cu prietenie,

Colectivul Teatrului Tony Bulandra

 

 

Distribuie:

Un comentariu la „Teatrul Municipal Târgoviște răspunde punctului de vedere al lui Gabriel Plăiașu!”

  1. Mc Pinochio de Aninoasa, de ce dai comunicat de presa in numele institutiei??? Articolul domnului Plaiesu te-a vizat pe tine personal, sau a inceput sa iti tremure…scaunul sub fund?

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media