Constantin Dobre are 95 de ani și după un război, colectivizare, comunism și democrație românească, mai are puterea de a fi un om senin. Nea Dobre își duce traiul în comuna natală, Corbii Mari. De aici a plecat în 1943 la război. A participat la luptele din pădurea Băneasa, unde tot plutonul lui a fost secerat de o mitralieră germană. Nea Dobre povestește că primiseră ordin să înainteze fără uz de arme, pentru că nemții ar fi trebuit să se predea. Neamțul nu s-a predat! El singur, din întreg plutonul, a scăpat. Nici acum nu știe cum. Fugea prin porumb cu mitraliera aruncând gloanțe în jurul lui. A doua zi a fost preluat de o altă companie.
Ajuns la 95 de ani, episodul îl urmărește într-un mod pentru care Nea Dobre mai are puterea să zâmbească. În localitatea sa au fost ridicate două monumente ale eroilor. Iar Nea Dobre figurează ca erou mort în luptele celui de-al doilea război modial, pe amândouă. „Morți, aici sunt morți, toți care sunt trecuți pe cruce. Nu e nici unul viu, singur eu sunt viu pentru că unitatea, regimentul nu a mai știut de mine. Plutonul din care făceam parte a fost curățat de o mitralieră germană. (…) Am fost decimați pentru că nu mai aveai crezământ nici la nemți, nici la ruși. Cu cine să mergem la treabă? Rușii sigur că au invadat România și oricum nu ne simpatizau ei pe noi, că nu aveau cum să ne simpatizeze. Nemții au distrus plutonul cu mitraliera. Românii, ai nimănui! Indiferent de cum își imaginează unii scriitori, România a fost o țară, să zic așa, un abator, un măcel de război. Împotriva cui și cine ne apăra pe noi?” poveștește veteranul. Vine când și când și aprinde lumânări pentru cei plecați, dar și pentru el.
În urmă cu câțiva ani a fost la Cercul Militar să obțină o pensie de veteran. Oamenii i-au spus că e mai complicat, pentru că e mort. Atunci și-a adus aminte de pădurea Băneasa. Bănuiește că i s-a pierdut urma în acte, de aceea figurează la morți. Pentru pensie a fost nevoit să facă mai multe drumuri și cu ajutorul primăriei din localitate a făcut dovada că e viu. I s-au stabilit ca drepturi bănești- 470 de lei, pensie de veteran. Nu știe dacă e corect sau nu, pentru că spune că nu el poate aprecia valoarea a ceea a făcut pentru țară. Iar țara a stabilit că banii aștia sunt suficienți.
Cu livretul militar mai tot timpul în buzunar, Nea Dobre deapănă amintiri de război celor care au vreme să-l asculte: „Am plecat pe 27 aprilie, din țară, pe front, în Cehoslovacia, după inamic, că așa ceruse comandamentul rus. Am sosit acolo, la Bruno, pe 9 mai, dar s-a terminat războiul. Și am venit înapoi, 1200 de km, pe jos. Cu Armata a 4-a am venit. Că linia ferată era ocupată de armata rusească cu captură.”
Despre ocupația rusă, bătrânul își amintește „Pe 24 august era cerul plin de manifeste: Frați români dați drumul trupelor sovietice ca să fie bine de voi! (reporter A fost bine?) Cum să fie bine? Nu a fost bine, dar asta e teroria războiului. Pe urmă a venit colectivizarea forțată, pe urmă deportarea de chiaburi că ăștia nu sunt oameni și nu merită să stea între noi și du-i pe șantiere și canale să îi decimeze…Vremuri grele am petrecut!”
Vremuri în care Constantin Dobre a pășit alături de România în 95 din cei 100 de ani ai ei!
…………………………….
Poveștile veteranilor Constatin Dobre și Dumitru Diță, din Geoangoiești au fost prezentate de redactorul șef al publicației Gazeta Dâmboviței, Crina Zamfirescu, în cadrul proiectului național „Istorisiri din vreme de război”, desfășurat în perioada 13 – 14 octombrie în Muzeul Asta din Sibiu. Evenimentul a fost organizat de Asociația Arhetipuri: Muzică, Datini, Rost, și finanțat de Ministerul Culturii. În cadrul aceluiași eveniment, profesorul doctor Cornel Mărculescu, colaborator al publicației noastre, a vorbit despre preoții militari din Primul Război Mondial. Gazeta Dâmboviței a fost partener media al acestui eveniment.
Facebook
WhatsApp
TikTok
