„Vreau să descopăr lumea, niciodată / n-am crezut, cum spun poeţii, că-i / frumoasă. / Însă astăzi, cu lumină pieptănată, / dimineaţa mi-a intrat în casă. / (…) Şi privind, eu mă gândeam: e bine / să fii tânăr când afară-i soare. / Zi frumoasă, îţi voi pune legătoare / după gât şi-o să … Citește mai mult
Mituri și rituri. Interferențe (II) Partea de moștenire arhaică din spațiul românesc, așa cum arătam într-un articol precedent, indică elemente de fuziune cu ritualuri din era precreștină, fapt atestat și de Focul lui Sâmedru, obiceiul practicat în anumite zone din Muntenia, Moldova și Oltenia. Sunt reminiscențe dintr-un trecut comun, existent în lumea antică și … Citește mai mult
Pe vremea ceea Pe vremea când bunicul meu avea o barbă albă-albă ca Dumnezeu stătea pe o băncuță la poartă lângă fântână și morfolea pere. Iar noi, nepoții gălăgioși ne jucam în jurul lui. Nucile cădeau de sus Poc! Poc! Și apa se auzea clipocind în fântână Pic! Pic! O snoavă pe care o … Citește mai mult
Cine să fi fost? Cine a ridicat prima dată pumnul? Ne spune Geneza că ar fi fost Cain, cel care prima dată a vărsat sângele fratelui său. Și de-atunci am cam pierdut socoteala. Ne-am oprit pentru un moment în veșnicie, când Iisus Hristos ne-a arătat că pietrele sunt păcate și păcatele noastre sunt pietre. Cine a … Citește mai mult
În secolul 21 nu mai putem vorbi despre tabere, în sensul tradițional al cuvântului. Chiar dacă există, din păcate, un război ruso-ucrainean și unul israeliano-palestinian, taberele nu sunt cele care pot părea evidente la prima vedere. După atâtea mii de ani de conflicte sângeroase, am avut iluzia că ne-am trezit și că vremea războaielor a … Citește mai mult
Cred că nimeni nu apare întâmplător în viețile noastre și că trebuie să ne bucurăm atâta vreme cât avem răgaz, dar nu pot să nu fie dureroase amintirile promisiunilor celor care puteau să jure că vor rămâne alături până la final. Mă mai uit astăzi înapoi la oameni și mă cuprinde dorul de zilele … Citește mai mult
De fapt, orice strigăt sau avertisment este inutil! Prea târziu, adică! Cultural și demografic în România mor întâi familiile ca celulă de bază, satele, apoi orașele mici, fără profesori, fără medici… Fără copii, spiritul de breaslă s-a dus, ființa spirituală, religios naivă și transcendentală este înlocuită cu omul practic și indiferent, rece. Nerecunoscători, adică așa, … Citește mai mult
La 13 ianuarie, avocatul N. Grigorescu, primarul orașului, aproba achiziționarea a 670 de litri de benzină, utilizați de legionari pentru lucrări edilitare; după eșecul rebeliunii acestora (din 21-23 ianuarie), tot el aproba transferul camionului nr.2, marca Dodge, organelor militare, în vederea restabilirii ordinii în oraș. În februarie, perceptorul comunal îl anunța pe primar despre … Citește mai mult
Să facem un mic experiment de gândire, după schema lui J. Saramago. Acest scriitor proceda „științific” în scrierile sale. Anume, pleca de la o ipoteză, după care, de astă dată în stil literar, căuta să o confirme, spre deosebire de științele exacte, unde se caută să o infirmi! Dacă ipoteza rămâne în picioare în științele … Citește mai mult
În ciuda pierderilor uriașe, fără precedent în acest conflict – estimate de surse independente pe baza imaginilor geolocalizate la 197 vehicule blindate (tancuri, mașini de luptă ale infanteriei, transportoare) – trupele ruse au continuat efortul ofensiv în direcția Avdiivka. Prin comparație, pierderile în vehicule suferite de ruși în 3 săptămâni de ofensivă într-un singur sector, … Citește mai mult
Călătoresc la clasa a doua printre fantomele căzute din albume, și garnitura, culmea, nu oprește-n stații. Dar și așa, în goana trenului, din ceața zărilor postume, primesc chemări la judecată și somații. Se-aude în compartiment concert din muzică de Bach; lumina gazului aruncă umbra călătorilor de-a lungul și de-a latul și vine vorba de … Citește mai mult
Domnu’ Năstase… Domnul profesor Mihai Năstase a rămas desenat pentru eternitate, a rămas definitiv memorat în efigie, dar nu uitat. Descris într-o posibilă imagine statică din ce în ce mai puțin vizibilă dar nu ștearsă. Este sau nu mai este. Vivit, non vivit! Domnul Mihai Năstase își poate completa acum biografia cu absența de … Citește mai mult
Pitiți în vizuina de partid, liderii USR au sărit ca arși la aflarea poziției „jegoase” (apud fiica doamnei Elena Lasconi) exprimată de edilul din Câmpulung Muscel. Pentru cei care nu sunt la curent cu furtuna mediatică provocată de dna. primar, precizăm că, de fapt, împricinata a avut doar nemărginitul tupeu de a-și exprima un punct … Citește mai mult
1.Jurnal de pîrît (82) – Am învins! După lupte seculare care au durat un cincinal fără șase săptămîni și s-a desfășurat pe trei cîmpuri de luptă – Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași și Înalta Curte de Casație și Justiție a României – procesul declanșat în contra mea de Gabriel Liiceanu și Editura Humanitas … Citește mai mult
Citesc cu încântare studiul lui Nicolas Bonnal, intitulat „Dostoievski și modernitatea occidentală”, cu aplicație pe povestirea marelui autor rus, „Crocodilul”, în traducerea neobositului și valorosului Octavian Soviany. Cartea a apărut la editura arădeană „Sens”, anul trecut. Așadar, nu la o editură mare, cu difuzare, cu publicitate, cum merita această traducere necesară (cu Note ale traducătorului … Citește mai mult
O introducere amară… Să ne întoarcem la habarniștii noștri! Știu că este aproape inutil, oamenii politici din țara mea sunt imuni la orice încercare de dialog, autosuficiența lor e planetară. S-a făcut o listă cu topul trăsăturilor de caracter negative, toate li se potrivesc, de la un capăt la celălalt. Să intrăm „în detalii”, … Citește mai mult
1.Andrei Șerban vs. CP Cunoscutul regizor acordă un interviu excelent lui Cristian Pătrășconiu pentru revista Orizont (nr. 10/2023, pg. 4 – 5) – AICI. Mă tem că „voievodatele woke”, despre care vorbește pe larg Andrei Șerban, se pot transforma rapid într-un virus la fel de ucigător precum cel pomenit de regizor – cel al urii. … Citește mai mult
Un scriitor de talent Pe vremuri ai lui îi spuneau râzând că ar trebui să stea cât mai departe de oameni. Cică era un sălbatic. Tăcea mult. Când rostea cuvinte o făcea doar ca să nu lase zidul gros al liniștii să îl împresoare. Odată devenit prizonier al acelei liniști știa precis că nu va … Citește mai mult
Vax, de Gabriela Feceoru, Editura CHARMIDES Adâncimile vieții se lasă privite și spuse cel mai coerent în cuvintele poeziei, fiindcă de acolo pleacă și se lasă auzit într-o repetare necesară ecoul care le amplifică, ecoul niciodată obosit sau ocolitor al tăcerii. Toate aceste cuvinte fac cum fac și rămân întipărite, așezate, definitiv memorate în firea … Citește mai mult
(Domnului Florin Toma, et pour cause) Vine Grete,-n galben emulsiv, de aspectul unei vinegrete. Vin egretele: se desprimăvărează. Vinegretele au câte două roţi (şi tracţiune, ca şi rikşele, umană). Se-aud pe sus, dar nu apar, egrete. Ce abătută pare Grete,-n galben stins! „În parc, regretele plâng iar…” Plâng oare, Grete, streşinile noastre? Un timp de … Citește mai mult
La o primă vedere, dacă ne raportăm la tendințele prezente la nivel global, am putea cataloga românii ca fiind intoleranți, într-o pondere destul de mare. Nu suntem cei mai deschiși, nu suntem primii pe calea schimbării, inovației și dezinvolturii și, nu de puține ori, ne uităm urât la cei care sunt altfel sau care vor … Citește mai mult
Am scris, adesea, despre elevii mei de „elită”, din cele peste 40 de generații de „Carabellă târgovișteană” cărora le-am fost dascăl. Sunt foarte mulți, lumea e plină de ei, din păcate mai mult decât țara… Îi reîntâlnesc, uneori, vin la revederile de 10, 20, 30… de ani, sunt sclipitori, intelectuali de mare valoare, frumoși, cu … Citește mai mult
Mă întâmpină pe aleea școlii: „Mrs. Rich!” și mă iau în brațe. Se întâmplă și când ies în oraș. Aude tot centrul. De ce spun unii că e rece cultura britanică? Mai fac câțiva pași. În ciuda arșiței recente, respir aroma ierbii de curând cosite, de grădinari ai Primăriei care se distrează grozav, călare pe motocositoare. … Citește mai mult
enclave rătăcitor, plutitor ca un plaur pe o suprafață acceptată și recunoscută de gând, de întinderea parcursă, sedusă și adăugată acestei treceri, acestei îndepărtări ce ascunde în desfășurările ei fiecare mod de a se lăsa cunoscută ieșirea, alcătuirea mai departe a noilor lumi dezvăluite de gestul rătăcitor enclave ce caută atingeri uitate, neștiute de fapt … Citește mai mult
Copii și copilărie în pictura universală Rememorăm o temă, e adevărat, nu foarte frecventată în istoria picturii, în comparaţie cu altele: portretul care are ca subiect chipul copilului şi scena de gen legată de obicei de jocurile de copii. În dreptul ultimei se află înscrisă o capodoperă: Jocuri de copii de Pieter Bruegel cel Bătrân, … Citește mai mult
Sunt eu imaginea mea despre mine? Sunt suma actelor mele în diferite situații sociale? Sunt suma întâmplărilor mele? Cine sunt? Sunt în câte puțin din toate acestea, dar și ceva în afară de toate. Sunt intențiile mele? Sunt intențiile mele transpuse în act în mod reușit? Sunt totalitatea încercărilor mele? Și cum definim timpul … Citește mai mult
Am îmbrățișat o nouă zi, în jocul culorilor trăiește iubirea, se bucură cu fiecare stea care are un nume, femeia. Picături de rouă, inele din zâmbet pentru lacrima fericirii din cerul meu de… vreme, cândva am alergat spre ziua sortită și am dat de Ea, am aflat-o în zare, am găsit-o înțelegând cât de mult … Citește mai mult
Nevoia de modele (II) – Eugen Simion A trecut luna octombrie, revărsând peste plaiuri, ponoare și câmpii frumuseți neasemuite, în lumină dulce-aurie. Anotimp al splendorilor policrome etalate cu generozitate, dar și al nostalgiei și reveriei, toamna este prilej de rememorare, readucând în lumina recunoștinței pe cei care ne-au marcat devenirea umană, profesională. Și poate … Citește mai mult
Cred că orice vindecare este o victorie asupra întâmplărilor, trupului, spiritului, celor ce doresc răul ori celor ce șovăie. Oamenii trec prin boli mai ușoare sau mai grele, unii suntem împovărați de temeri și îndoieli, timiditate, neîncredere, ignoranță, necredință. În general, cunoaștem și chiar putem să dăm nume acestor poveri ale noastre sau ale altora, … Citește mai mult
Romanul de astăzi este scris de Karl Friedrich May. Acesta a fost, timp de decenii, unul dintre scriitorii germani cei mai productivi și mai citiți, fiind cunoscut pentru romanele sale de aventuri. Mai cunoscute sunt romanele sale cu povestiri din orient sau de pe teritoriul SUA și al Mexicului. O mare parte din operele … Citește mai mult