Creștem prin imitație și ne dezvoltăm prin admirație, așadar, este esențial ce imităm și ce ni se oferă spre admirație. Să ne uităm în jur, cam ce văd copiii și nepoții noștri și să îi întrebăm pe psihanaliștii atât de în vogă azi, specialiști în instincte și în subconștient, discipoli fervenți ai lui Freud … Citește mai mult
Ca urmare a modificării legii care stabilea modul de constituire a bugetelor locale, din 8 iunie 1945, Primăria aproba un nou regulament de stabilire a taxelor și impozitelor comunale, prin care, de pildă, fiecare angajat din sectorul privat plătea un impozit de 1000 de lei anual. Posesorul de cai plătea anual, pentru fiecare cal … Citește mai mult
Dintre toate vehiculele distopice create de realitățile frontului ruso-ucrainean, cel mai răspândit tip tinde să devină „tancul-țestoasă”. Creat ca urmare a eforturilor de a găsi o soluție practică și ușor aplicabilă chiar pe linia frontului la supărătoarele atacuri ale dronelor ucrainene, tancul cu carcasă suplimentară și mijloace de bruiere a dronelor, poreclit din cauza formei … Citește mai mult
Coordonatele vieții Datorită meseriei pe care o am, întâlnesc numeroși tineri zilnic. Uneori pot spune că și din cauza meseriei pe care o am, întâlnesc numeroși tineri. Cândva, când și eu eram pe băncile școlii, într-o universitate, un mare profesor pe care l-am avut, academicianul Alexandru Surdu, ne numea pe noi studenții, pacienții săi. M-am … Citește mai mult
De răsfoit dosarele crimei perfecte. În cer, pe scripeți, suie candeli cu melasă. Strada-i devalidată de zăpadă și efecte. Ard lumînări în rochii de mireasă. De amintit, de plîns și de urlat. Cei vii, ca morții duși cu sacul ori cu preșul, au rătăcit culoarul de intrat. Spun da și nu. De vină este leșul… … Citește mai mult
Cartea din vis Fiecare poartă cu sine un neadevăr menit să-i deslușească mișcarea încâlcită a lumii sublunare. Acesta se numește adevăr și ține până când apare altul. Destinul său pare a fi ciocnirea, rând pe rând, atât cu adevărurile agresive ale celorlalți, luate în parte, cât și cu adevărul depresiv al tuturor, luați laolaltă… … Citește mai mult
Ca orice poveste, menită să fie „mufată” cât mai acaparator la atenția cetățeanului mioritic, și cea care rulează de câteva zile pe mai toate ecranele TV, este una cât se poate de simplă. Se face, mergând pe firul poveștii, că un Căpcăun corupt și nesătul, din stirpea de neatins a noilor securiști, este dat în … Citește mai mult
O mierlă ciugulea o bucată mică de mămăligă, pe gazonul tuns scurt. Se uita, arar, în jur. N-o deranja deloc zgomotul făcut de buldozerul de peste gard. Parcă îi săreau bucățele mici din cioc, erau firimiturile de mămăligă. De fapt, asta mi-a atras atenția. Am zîmbit. „Mai vrei o bere?”, m-a întrebat chelnerița, Domnica. I-am … Citește mai mult
Ah… ce ți-e dragostea fără un strop de imposibilitate; fără un pic de dramă și fără licărirea nebună. Eu nu am cunoscut încă o îndrăgosteală așezată sau lipsită de cutezanță. E drept, nici nu am trăit suficient, dar tind să mă holbez, dintr-un obicei vechi și prost. Zicând acestea, nici azi nu am parte … Citește mai mult
Un banc de primăvară… Un excelent banc narativ, pe care a trebuit să-l traduc din franceză, pentru că așa l-a primit Silvia Pintea de la Paris. O prelucrare a basmului românesc pentru francofoni, cum s-ar spune… Și o glumă grafică, cum vedeți cumva tot interculturală, sosită de la scriitorul Ion Fercu. Enjoy! Povestea … Citește mai mult
Cu amărăciune, pentru ei… Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor … Citește mai mult
Roșu ca sângele, când rupi un trandafir. Galben ca pepenele ce se vrea soare. Albastru, cerneala unei semnături, leagă cerul de acasă. Liniștea stă la cort. Oamenii vânturilor și oamenii focurilor se încheagă în forme de care copiii râd. Orașul zboară și se umflă, cuprins de semizei, figurinele lor vor să ajungă mai … Citește mai mult
O tensiune eternă: individ vs. mulțime Desen © DION Hărmălaia campaniilor electorale ne fură atât de tare, încât nu realizăm momentul când din individualitate împovărată de spaime am devenit parte a unei mulțimi eliberate prin iluzii. Câteva momente de liniște și meditație ne pot ajuta să înțelegem de ce și cum devenim gloată și de … Citește mai mult
Linia Kármán, de Andreea Răsuceanu, Editura POLIROM Poveștile ne propun călătorii din care lectura lor nu ne scoate niciodată definitiv, din ale căror teritorii și reliefuri nu se mai poate ieși decât pentru a (le) continua, pentru a ne muta în următoarea, în aceea care păstrează și amplifică ce s-a început parcurgând-o pe cea de … Citește mai mult
O piatră care se rostogolește nu prinde rădăcini, îi spuse Iliaș cu blândețe Lișcăi, încercând să o facă să se răzgândească. Să nu se mai întoarcă la București. În casa mare de pe Strada Regală a Brăilei, colț cu Griviței, toți se pregăteau de zaiafetul de primăvară. Lișca ținuse să aranjeze chiar ea masa mare … Citește mai mult
În 1965, la vârsta de 59 de ani, Samuel Beckett realizează singurul său film pentru cinema: Film (cu regie de Alan Schneider, scenariu S. Beckett, aprox. 17 minute).Autoreferențialitatea beckettiană nu ar trebui să ne mire nici în acest context: deși este plasat în 1929, Beckett decide să facă un film la începutul anilor ’60, într-o … Citește mai mult
De-a lungul vieții mele s-au produs câteva schimbări, deloc neglijabile, una dintre acestea fiind atitudinea față de străini. Într-un studiu dedicat simbolismului străinului Derrida îl fixează în ipostaza de oaspete și de dușman. Străinul este cel obligat să se identifice, dar și cel care poate să pătrundă în universul sinelui – în mod abuziv (ca … Citește mai mult
„De ce dl. Ministru, de care depândâ acest stabiliment public, nu-şi dă osteneala ca să viziteze o ramură ce atârnă direct de ministerul său? Suntem oare într-un regim constituţional sau suntem mai rău decât am fost? Şi dacă suntem regim constituţional, atunci în ce stă răspunderea miniştrilor?” (Gazeta „Dâmboviţa”, 1859, nr. 61) Șerban FOARȚĂ … Citește mai mult
Aș vrea să cred că fiecare celulă ce ne compune este câte o versiune a noastră, una care se duce înfrigurată pe stradă după cineva abia cunoscut, una care își ține vioara la gât după concert și cântă până la epuizare și până când portarul vine și o dă afară, una care se duce să … Citește mai mult
În plină epocă în care tehnologia este în permanentă dezvoltare, atunci când aproape orice informație sau sursă de cunoaștere se află la un click distanță, având posibilitatea să le accesăm instantaneu, ne-am transformat percepția așa încât am ajuns să dorim să obținem totul în viață aici și acum. Tendința e cu atât mai accentuată cu … Citește mai mult
Într-un august am început să ne gândim să schimbăm agentul de asigurări care, când camioanele lui Manolo dăduseră brânci zidului de piatră al proprietății noastre, pe partea unde se învecina cu el (urcând el camino comunal) și îl lăsaseră așa, dărâmat, la sol, agentul nu se învrednicise să ne spună că și lor le făcuse … Citește mai mult
sertarul. visele vii. înțelegeri înțeleg și simt că visele rămân de tot în corpul care le-a creat și stau în acest adăpost pentru totdeauna vii, dar nemișcate, ascunzându-și tremurul ce le-ar putea dezvălui și le-ar obliga să își (s)pună povestea din nou de la capăt. înțeleg și simt că visele rămân așezate în sertarul niciodată … Citește mai mult
„Aș, v-ați scumpit de tot!” Doamnelor şi domnilor, la fel ca şi dvs., am auzit, văzut şi simţit la buzunare cum se scumpeşte mâncarea, lumina, gazul, benzina, cum cresc preţurile din cauze diverse, de secetă, de politică, de câte şi mai câte, de te apucă ameţeala. Am început să fac socoteli, să mai renunț, … Citește mai mult
Totul pornește cu o mărturisire auzită, făcută cuiva: „Nu am nicio amintire reală cu tine. Am doar toate amintirile mele în care ai fost, cu mine, dar, despre tine.” Consider că, pentru început, suntem cu toții în mintea și în gândurile cuiva. Pornim, adesea, cu cele mai pure intenții în viața pe care vrem să … Citește mai mult
Rainer Maria Rilke s-a născut pe 4 decembrie 1875, la Praga și a murit pe 29 decembrie 1926, în Elveția. A fost unul dintre cei mai mari poeți de limbă germană. a scris și povestiri, un roman și studii privitoare la artă și cultură. A făcut numeroase traduceri în germană din literatura și lirica altor … Citește mai mult
În ziua prezisă am primit lumina care mi-a arătat drumul, calea spre acel mâine așteptat de ieri. Sunt atât de liber în Leagănul Sorții, într-o parte și alta a clipei, zâmbet, nostalgie, surâs, melancolie. Mă simt ancorat în profunzimea Eului și mă descopăr în Credința Divină, sunt cu mine în dragostea pentru Creator. În ziua … Citește mai mult
Acum… Sfârșitul nu ne aparține, este al celor care continuă. Începutul, și el, dinainte îl trăim puțin după… Și acum, atâtea mări se despart în mine și ceruri se desfac în munți, acum, să-mi spui sfârșitul, de aproape, de parcă ar fi al meu… X Greutatea lumii… Nu pot decât să sper că … Citește mai mult
Înțelegând sau nepunându-ne întrebări în legătură cu așa ceva, avem fiecare un loc în lume. Desigur, ocupăm permanent un loc, însă acum mă refer la acela în care ne simțim originile, siguranța, legăturile afective, istoricul. Unii dintre noi putem să-i dăm un nume, chiar dacă îl are deja, dar definirea lui clarifică importanța pe care … Citește mai mult
Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești… Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… Am fost la casa de vară (de vacanță, mă rog) a fostului meu coleg … Citește mai mult
Scriitorii se hrănesc cu dor, cu melancolie și cu iubirile pe care nu ajung niciodată să le trăiască. Chiar și romanele de dragoste cu final fericit ascund povești care au durut cândva sau care încă mai dor. Se întorc mereu la acele emoții care i-au frânt, retrăiesc zi de zi iubirile neîmplinite și se închid … Citește mai mult