Eu sunt ceea ce iubesc! În dimineața nesomnului zâmbesc pentru cea mai frumoasă ființă a Universului, femeia-mamă, femeia-iubită, zâmbesc cu frumusețea ei nemuritoare, indiferent dacă plouă, dacă-i vânt sau e soare. Pașii mă poartă spre Ea, spre divina fecunditate, spre mâna pe care o sărut cu reverență și prețuire pentru tot restul vieții, o … Citește mai mult
Frost/Nixon este un film de dramă istorică din 2008, bazat pe piesa de teatru din 2006 cu același nume de Peter Morgan, care a adaptat și scenariul. Filmul spune povestea din spatele interviurilor Frost/Nixon din 1977. Filmul a fost regizat de Ron Howard. O coproducție a Statelor Unite, Regatului Unit și Franței, a fost … Citește mai mult
Privesc cu atenție atât oamenii temători, cât și pe cei curajoși, conștientizând că noi toți, de fapt, nu avem cum să fim doar curajoși sau doar temători. Întâlnim pe parcursul vieții ocazii diverse în care trebuie să îndrăznim ori să ne protejăm, retrăgându-ne din fața pericolelor, atunci când se poate. Am cunoscut oameni pe care … Citește mai mult
Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești… Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… Februarie – 2024… D. era o colegă de facultate care ofta când … Citește mai mult
Imaginea de mai jos a făcut înconjurul lumii de câteva ori…. Ne este prezentată ca un gest nobil al sportivului spaniol Ivan Fernandez care, sesizând dezorientarea alergătorului kenyan Abel Mutai, îl îndrumă pe acesta din urmă pe ultimii metri ai cursei și decide în favoarea africanului deznodământul întrecerii. Pot înțelege apetitul presei … Citește mai mult
Mai știi când îți spuneam că va fi bine? Iartă-mă că te-am mințit! Eram un copil și am transformat speranța în promisiune. Visam la miracole și te-am otrăvit cu ele. Te-am făcut să crezi că n-o să mai doară, dar uneori n-ai suficient de multe bandaje. Ți-am spus că se vor schimba, dar au plecat … Citește mai mult
Am citit câteva „judecăți critice” despre cineva care tocmai ne-a părăsit, din partea unor „jurați” nenumiți de nimeni și de neînțeles și am oftat neputincios. Nu, cel plecat nu a comis păcate politice, ba dimpotrivă, dar după unii confrați, care nu văd întregul din pricina unei gâze care le bâzâie lor pe nas, este … Citește mai mult
Încă din anul anterior se alocau 10.500.000 de lei pentru asfaltarea străzii General Florescu. La licitațiile organizate în 30 octombrie, 10 și 25 noiembrie 1943, 3 ianuarie și 19 februarie 1944 nu s-a prezentat nici un ofertant, datorită prețurilor care crescuseră foarte mult făcând imposibilă acoperirea costurilor lucrării, cu suma alocată inițial. Așa se face … Citește mai mult
Cei mai mari criminali ai lumii nu sunt nici cizmarii, nici pictorii, nici zidarii, nici profesorii sau medicii! Dacă s-ar face o statistică a celor mai mari criminali din istorie, căutând să se vadă ce meserie ar fi „predispusă” la crimă mai mult, atunci cu siguranță aceasta ar acorda „premiul cel mare” politicienilor! Mai mult, … Citește mai mult
Erika nu mergea niciodată la biserică. Încetase să mai facă asta încă de când trăia Friedrich. Pentru ea, un loc în care slujea un astfel de om, nu era un loc sfânt decât cu numele. Murmură o rugăciune către sfântul a cărui zi o prăznuiau și își văzu de ale sale. Poate dacă ar … Citește mai mult
„Avdiivka este probabil doar începutul, începutul unei noi campanii. Și cred că trebuie să ne pregătim pentru ceva amplu” (comandantul Brigăzii 3 Asalt „Azov”). După căderea orașului, începând cu data de 21 februarie, rușii au continuat asaltul către vest pe 3 axe paralele: către Stepove și Beridici (axa nordică); către Lastocikine și Orlivka … Citește mai mult
Gura nu se lasă de nimic astupată. Nici de pumnu-ncleștat, nici de straturi cu flori. Mai umblă prin sîngele meu o mașină blindată, și pe șira spinării, cîteodată, fiori. Mă mai joacă la cărți și la zaruri farsorii, ca pe vremea lui Vodă Șeptică; Cineva îmi strecoară în aerul clar crematorii, ori să știe ar … Citește mai mult
Am rămas blocat pentru o vreme după ce am aflat de plecarea dintre noi a lui Radu Părpăuță. Nu știu dacă am fost prieteni, nu am apucat să bem berile promise reciproc, nu am intrat la mari intimități, nu am divagat decît puțin prin și despre scrierile noastre… Totuși, am fost apropiați. Acum mai … Citește mai mult
În cazul unui democrat, adică pentru cineva care chiar a apucat să se bucure de drepturile și libertățile unui aranjament de putere de factură democratică, funcționează o credință: chiar dacă un atare aranjament este unul imperfect, acesta este, fără îndoială, preferabil unuia care ar fi unul de factură nedemocratică. Problema este că, în tot … Citește mai mult
Privirea – stările ei definitive… Prietenul meu, artistul Ion Roiban, pregătește o expoziție nouă, una nu neapărat retrospectivă cât introspectivă, iar acest text se vrea a fi un fel de avanpremieră, un gest de încurajare a lui și a stărilor lui de a(-și) (ex)pune pe simeze ce a „adunat” în lucrările sale în toți … Citește mai mult
Astăzi m-am plimbat fără scop, încolo și-ncoace. S-ar spune c-am cutreierat spațiul, că l-am măsurat, văzând aceleași forme, prototipuri, particule materiale seriale, ca mereu când ieși în afara ta. Așa a fost, dar foarte puțin, altfel m-aș fi plictisit. Am scăpat de acest păcat gândindu-mă la „Maestrul și Margareta”, pe care tocmai îl terminasem de … Citește mai mult
1.RIP – Radu PĂRPĂUȚĂ Ne-a părăsit scriitorul și traducătorul Radu Părpăuță, a plecat liniștit, în somn, după cum molcomă i-a fost și viața, mai ales în ultimele decenii, cînd s-a stabilit aproape definitiv în casa părintească. Prietenia noastră, la fel de molcomă, cu lungi perioade în care nu ne vedeam, a început, ca să … Citește mai mult
Terminăm azi și cu mărunțișurile vieții noastre, sunt atât de multe încât e inutil să le invocăm prea des, tot nu prea are nimeni răbdare să asculte. Totuși, gata, ne-a anunțat ciobanul suprem din Pipera, înțeleptul cu operă de pușcărie că „mai sunt 40-50 de ani și vine sfârșitul.” Singurii care pot ține … Citește mai mult
UNDE MAI GĂSESC EU UN BORFAȘ CA IUBITUL MEU VINTILĂ? Moartea trubadurului Iubito, ma gândesc la tine Ca un borfaș la ceasul unui lord! Dar se ciocnesc în carnea mea drezine Și caii au atac de cord. Vezi în oglinzi un sân de-al tău Cu steagul alb înfipt în el? A fost mușcat … Citește mai mult
Prietenii de la Gazeta Dâmboviței îi spun la mulți ani Danei Banu și îi mulțumim pentru poveștile din fiecare duminică. Scria zilele trecute: „Acum 54 de ani, în noaptea de 15 spre 16 martie, la ora 12, într-o duminică spre luni, m-am născut eu. Vreau să vă mulțumesc înainte de toate cititorilor mei care aveți … Citește mai mult
Pantalonadã Toarce ca un porumbel, privire de gladium – știe care lucru este nu – are să-l facă oricum, foarte plin de zel, alergând ca după mâine, așteptând ca după ieri alte și-alte grațieri… Scaiul Veverițe pe-o tulpină, familie în creștere, prin sărut se-ntâmpină, este recunoaștere! Nobil calul te salută … Citește mai mult
G.P. Ermin, Evanghelia după Crist 2.0, CRUX PUBLISHING Știm, ne dorim, vrem să ne apropiem și să încercăm să vedem, să simțim, să cunoaștem lumea care se află adăpostită de și în gândurile noastre, de niciodată limitatele teritorii ce își au întinderile desfășurate acolo împreună cu poveștile care le fac să spună despre viață … Citește mai mult
Februarie 2022: jurnalistul ucrainean Mstyslav Tchernov decide să rămână în Mariupol pentru a fi martorul invaziei rusești în Ucraina și al asediului acestui oraș. Vreme de 20 de zile din cele 86 ale terorii, Tchernov, împreună cu colegii săi Evgeniy Maloletka și Vasilisa Stepanenko de la Associated Press, își pun viața în pericol pentru … Citește mai mult
De Mărțișor m-am dus la avanpremiera documentarului Amar, semnat de Diana Gavra. Două ore nu m-am mișcat de pe scaun – atâta durează filmul – și-am plecat de acolo cu impresia de realitate indubitabilă. Observațional, în esență, filmul urmărește viața unor hoți de buzunare din zona Moșilor, care nu doar că-și spun povestea, … Citește mai mult
pe un biciclu (imobil) de cameră ce nu mă poate duce nici baremi în cealaltă cameră pedalez & ascult muzică de cameră gândindu-mă că dacă picamerul (ce se-aude dintr-o altă cameră) ar avea o soţie numele acesteia ar fi picameră. de când tot pedalez prin cameră o cameră nu cu mult mai mare decât o … Citește mai mult
În epoca actuală, în care fiecare aspect al vieții noastre pare să se digitalizeze, este ușor să uităm sau să subestimăm importanța pe care au avut-o și încă o au obiectele și procesele analogice pentru ceea ce suntem acum. Deși suntem înconjurați de dispozitive digitale, de informație creată, stocată și distribuită în mod digital, … Citește mai mult
Când ați râs ultima dată? Râsul e contagios. E bine să ne înconjurăm de prieteni care știu să râdă, care sunt alături de noi când suntem fericiți și care, mai ales, se bucură de reușitele noastre. Eu nu prea râd. M-am născut cam serioasă. Paul spune că sunt a ,,born worrier’’– m-am născut preocupată. Ce importante sunt … Citește mai mult
La o ceașcă de… istorie a cafelei O cafea neagră, amară, dulce sau potrivită cred ca este de nerefuzat în orice zi a anului, dar mai ales în aceste prime zile ale lui 2017, despre care se spune că ar fi unul încărcat de energii pozitive. Prin urmare, doamnelor şi domnilor, astăzi, 3 ianuarie 2017, m-am gândit … Citește mai mult
(O tânără -intelectuală desigur- îl gratulează pe defunctul care în aceste zile e plimbat prin târg, cu apelativul „Coane”, fapt ce m-a făcut să tresar. Despre decedații de azi am scris un text cu aproape două decenii în urmă, așa că am decis ca la acest moment aniversar în care morții își dau mâna cu … Citește mai mult
Istoria (i)realității Băiețelul stătea pe scăunel și își mișca picioarele în față și înapoi, le legăna și fredona în minte un cântecel despre primăvară pe care îl învățase cu colegii și cu tovarășa educatoare. Încerca să pară atent la ce îi spunea tovarășa în timp ce încerca să îl încalțe: Să nu mai spui cuiva … Citește mai mult