Frumos mai cînta pasărea în coliviile cerului! Munţii erau tineri, tineri. Fără prihană nămeţi, rostogoleau grohotişuri în mare. Mării, o cută de lumină i se zbătea în pomeţi şi solzi cu cristale lichide-n spinare. Frumos mai cînta pasărea în coliviile cerului, Doamne! De nepătruns, de nepipăit, numai umbră era, umbră deasă şi semne. Neştiute, pe … Citește mai mult
Mă numesc BFTD, sunt frate cu Mulțumesc, pe care îl știți deja, iar amândoi trăim în țara Metamorfoze. Sunt un acronim și mă plimb prin spațiu și timp ca la mine acasă, iar de vreo treizeci de ani circul liber prin cel mai bun liceu pedagogic din țara mea, așa cum spune profesoara de mi-a … Citește mai mult
o să mă-ntorc doar dimineața când roua de pe tine se coboară iar tu pe piept o să îmi scrii prefața a tot ce-ar fi minune bunăoară prin somnul tău m-oi preumbla cuminte de parcă nu aș fi decât părere și pulpele-ți mă vor cuprinde neadormite în tăcere iar când lumina ne va naște iară … Citește mai mult
Împotrivirea IES RAR ȘI CÂND IES PEREȚII TREMURĂ TOT MAI VLĂGUIȚI după efortul expulziei. într-o zi n-or să mai aibă destulă putere să-și împingă fătul afară de tot. aici numai patul mai are puțină căldură umană. și eu dorm și mă scufund în saltea și ea mă îmbucă tot mai de sus, … Citește mai mult
Iată o dilemă pe care domnul Bulai n-ar fi crezut că i-ar putea bântui condiția de intelectual rasat. De felul lui, sociolog, profesor universitar și, în viața publică, comentator la tot felul de televiziuni, domnul Bulai, probabil, nu-și făcea cine știe ce griji referitoare la comportamentul domniei sale din „curtea școlii”. Drept dovadă, înainte … Citește mai mult
Doamna Doctor Ecaterina Petrescu Botoncea este un vechi colaborator al paginii de cultură din Gazeta Dâmboviței, una dintre vocile de prestigiu ale scriitorilor din ceea ce putem să numim noua școală de la Târgoviște… Credem că imensul scandal medical din România, din aceste ultime zile, are aici o perspectivă temeinică, a unui om care, de … Citește mai mult
Caut cu privirea păianjenul care mi-a făcut ipotenuză la colțul din dreapta al geamului din sufragerie. Nu-i. Dar m-am ales cu pânzeturi de aspirat mâine. Nu azi. Că de ce să fac azi? Azi mă odihnesc… E duminică – zi de odihnă. Chiar și Prea-Înaltul s-a odihnit în ziua a șaptea. Caut cu privirea soarele … Citește mai mult
În grădina casei mele se găsește o statuie sculptată în piatră, înconjurată de iarbă, de flori, înfățișând o femeie peste care au trecut veri și ninsori. Și des am vizitatori. Pe-o parte-i aud șoptind, iar pe alții chiar grăind, numind formele statuii mele urâte sau imperfecte. Cel puțin asta spun unii, dacă nu chiar toți: … Citește mai mult
Poeme de august… Muzele m-au luat chiar prin surprindere în această dimineață, nimic nu mă făcea să bănui că mă vor vizita. Dar dacă tot au venit, fie binevenite! Lectură plăcută! Tat tvam asi să lichidăm sentimentul înșelător de a face parte – familiile, vecinătățile, satele și orașele, popoarele sînt numai comunități imaginare, abstracții … Citește mai mult
Vorbe din cotidianitatea medie 2. O zi obișnuită: mi-am băut cafeaua pe terasă, la umbra teilor, în răcoarea aruncată de vânticelul micuț al verii. Re-citeam pasaje din Crossroads, imaginându-mi cum scrie omu-ăsta, Franzen, atât de minuțios, de comportamentisto-psihologic (!!!), cam cu același tip de personaje în fiecare roman. Dar, aruncând priviri către bulevard, din vreme-n … Citește mai mult
Cu amărăciune, pentru ei… Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor … Citește mai mult
În Prin oglindă (cu titlul original Såsom i en spegel, 1961) de Ingmar Bergman, Dumnezeul iubirii i se arată lui Karin (interpretată de actrița Harriet Andersson) sub forma unui păianjen ce iese pe ușa toaletei și nu reușește să o penetreze sexual. Karin îi vede fața „teribilă de piatră” și nu își poate lua ochii … Citește mai mult
Un pisoi, mustăți și ațe, cuibul de păienjeniș, umbre saltă să agațe, furișându-se cruciș… Singur stă, pe întuneric, mama nu e lângă el, miaună în lună, sferic, și adoarme în inel. Crește luna, el slăbește, nu mai miaună la fel. Joaca, de îl părăsește, mergi să ai grijă de el! Ceas cu-cuc! Toate-i stau pe … Citește mai mult
Sentimentul naturii, de Florin Dumitrescu, Casa de Editură Max Blecher Uneori realitatea poate fi scrisă, alteori poate fi mutată în imagini mai mult sau mai puțin clare, imagini care să îi identifice și să îi facă vizibile reprezentările, mișcările și cât mai multe dintre gesturile prin care se va putea observa firescul așezărilor sale în … Citește mai mult
Iren Mate, Es mal pas, Curtea Veche, 2019 Es mal pas este un poem în proză, un fel de raport asupra vieții, o confesiune scrisă dintr-o singură răsuflare. În multe privințe are ceva din atmosfera jurnalelor franțuzești de la începutul secolului trecut, dar și ceva din autoficțiunea ultimelor generații, aducând alături, secvențial, impresii, mico-povestiri … Citește mai mult
am pozat indecent oare voi găsi curajul de a le publica? ah, nu e vorba de ultima replică a vacii mele înainte de a fi mulsă momentul în care mâinile străine se agață de uger la fel de grosolan ca hoții de buzunare îmi reamintește de vara când, în ascensiunea pe rarău, trebuia să ne … Citește mai mult
1. Acești imbecili care ne conduc… Amintiri din viitorul apropiat… Temeri din trecutul care nu se lasă trecut… Acum 1 an… Inteligență, inteligență artificială și salată de vorbe… Când doamna Raluca Turcan a devenit ministru al Culturii, platformele de socializare s-au umplut de oftaturi. Citind câteva din perlele oferite de doamna Turcan, am găsit drept … Citește mai mult
Până la Mica Ţiganiadă, fusesem un timişorean prin (ad)opţiune, care, ştia, desigur, că „Phoenix”-ul există, care-i ascultase primul disc, cel cu Hei, tramvai… şi cu Canarul, din anii inocentei mode „retro”. Nu eram, însă, un fan „Phoenix”, – ceea ce nu sunt nici azi, orice „fanism” fiindu-mi străin dintotdeauna. Apoi, ca să fii fanul (fetişistul … Citește mai mult
Livada de rodii 1. Mihail, arborii de rodie și scrisorile de la Dumnezeu Habar n-aveam că arborele în care cresc rodii se numește rodier sau rodiu. Nu am mai auzit pe nimeni folosind cuvântul acesta. Când snobul de Mihail mi-a spus în avion că îi plac rodierii în floare, m-am uitat cu atenție … Citește mai mult
O săritură la paralele, un exercițiu dificil la bârnă, raportul dintre grație și forță atunci când o sală întreagă privește cu sufletul la gură, toate sunt exemple ale echilibrului de care ne-am putut lăsa fascinați și inspirați în perioada recentă. Cu toate acestea, dincolo de fervoarea Jocurilor Olimpice, echilibrul nu ar trebui să fie rezervat … Citește mai mult
Apropierea (reluare) mi-am apropiat, într-o doară, obrazul de obrazul tău și i-am simțit parfumul pufos pielea ta translucidă lucea într-o lumină albă, ca aceea de os corpul îți vibra datorită atingerilor degetelor mele, iar tremurul lui urca până aproape de stele degetele erau impregnate de culori și lăsau dâre pe pielea ta buricele lor desenau … Citește mai mult
La Gheboieni timpul curge altfel, nu se grăbește așa ca la oraș și cu atât mai puțin, ca în Marea Britanie. Mereu după un țel sau vreo reușită. Între repere… Ritmul de viață este cu totul altul. Tocmai de aceea am hotărât să îmi prelungesc excursia la Gheboieni cu câteva ore. Caniculă mare la Târgoviște… … Citește mai mult
Christine de Pisan (1364-1439)… Descendentă dintr-o bună familie veneţiană, ajunsă-n preajma curţii regale, la Paris, prin tatăl ei, chemat de către rege (Charles le Sage?) să-i fie cititor în stele şi în gânduri (astrolog şi psiholog, adică); mireasă la 15 ani şi mamă a trei copii, văduvă, apoi, o viaţă-ntreagă, Christine a început să … Citește mai mult
Stomacul- rădăcina corpului Doamnelor şi domnilor, bine v-am găsit. Stăteam şi mă gândeam ce uşor au s-a strecurat vara şi dacă prin stomacul nostru bate vântişor de vară? Cine ştie ce se întâmplă în această bucătărie a trupului. Indiferent de ce se întâmplă pe afară, în interiorul nostru stomacul ne grăbeşte a gusta măcar … Citește mai mult
Nu ne oprește nimeni din goana aceasta, după tot ce ne-ar plăcea să avem. Ce se întâmplă cu scopul, când a fost atins? Tot în această viață, fiecare persoană se află pe drumul propriu. Când ne urcăm împreună într-un tren, fiecare se așază pe locul care îi convine, îl avantajează sau îi rămâne. Ce … Citește mai mult
Perlă a Coroanei, ai sosit în grădina primăverii mele într-o floare de Mai, într-o perlă cu chip de femeie!Trăim o lecție de dragoste, fiecare Eu cu Eul celălalt, pictăm în iarba verde a primăverii, împreună desăvârșim tabloul iubirii senzuale. A căzut cortina peste spectacolul unei picături de rouă din ultima zi a unui martie … Citește mai mult
A apărut numărul 107, pe luna august, tipărit, al Revistei FICȚIUNEA, una dintre cele mai bune reviste literare din țară… Vă reamintim că revista este partener media cu Gazeta Dâmboviței și poate fi citită și de pe site-ul nostru… Ediția online este, și de această dată, foarte bogată, scriu autori de mare valoare, e o … Citește mai mult
Aduce libertatea pace? Este minunat când oamenii pot colabora, este minunat dacă nu își pot oferi aceasta, cucerind, fiecare, propria liniște. E minunat să fii singur, e minunat să fii împreună și, nu-i așa, este minunat să știi diferența dintre cele două. Singurătatea, ca libertate și recunoaștere… Însingurarea, ca renaștere… Libertatea, ca independență, … Citește mai mult
Doar în etape mai târzii ale vieții, ne punem problema loialității. Mulți ani nici nu cunoaștem acest cuvânt, nici n-am avea cum pentru că el se asociază cu un anumit grad de structurare a valorilor personale, cunoscute – în general – prin experiența de viață socială, prin cultivarea cunoașterii valorilor societății. Nu mă … Citește mai mult
Reîncep seria tabletelor de carte și film cu Decameronul lui Boccaccio. Am să spun că poveștile le-am citit prima dată într-o vacanță de vară, eram adolescent interesat de erotismul și de umorul autorului. Apoi am fost fascinat de punerea în scenă a poveștilor de către Silviu Purcărete. L-am văzut, prin 1995, la un festival de teatru, la … Citește mai mult