Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești… Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… Cîinele nostru, sare poarta și își face promenada prin mahala. Pe urmă deschide … Citește mai mult
Ultima dată când l-am văzut îmi explica în modul lui arogant și superior, mimând umilința, că mai tare decât să mă piardă îl sperie gândul că nu va ști să mă iubească. Nu i-am spus nimic atunci pentru că lașitatea lui mi-a frânt toată puterea cu care aș fi acceptat să mă iubească stângaci. … Citește mai mult
Câțiva dintre marii noștri „intelectuali” recunosc, chipurile, fair-play că Romania nu a produs nimic cu adevărat semnificativ din punct de vedere cultural. Am mai scris, pe scurt, despre acest subiect, dar astăzi aș dori să aprofundăm și chiar să comparam exemple concrete. Nicio antologie de poezie universală nu menționează, între primii poeți ai lumii, … Citește mai mult
Ah! Sunt ostenit de atâta drum. Cărarea a fost lină la început, apoi din ce în ce mai anevoioasă. Arşița zilelor fierbinți m-a orbit, până lacrimile mi-au secat. În nenumărate vieți am vrut să plâng şi nu am mai avut cu ce. Pentru a fi mai puternic, din când în când m-am preschimbat … Citește mai mult
La „Grand Hotel”, de pe Strada Libertăţii, Heinrich Wumbrandt dădea reprezentaţii de cinematograf şi fonograf, în vreme ce artistul sârb Pavel Miatovici era vedeta unei seri de café concert, organizată de Hotelul „Moldova”. Într-o vreme în care leul era una dintre cele mai puternice monede din Europa, aici puteaţi consuma un coniac Martel cu … Citește mai mult
Rămas singur, Salazar mai avea o încercare de făcut. Închise ochii și porni pe scări în sus către ușa neagră a biroului în care se afla Theo. Puse mâna pe clanță și năvăli înăuntru, apropiindu-se furios de psihologul care îl privea, ca de obicei, relaxat. Deschise gura să se vaite, dar acesta i-o luă … Citește mai mult
Începând cu data de 1 mai, în centrul capitalei ruse a fost amenajată o expoziție a vehiculelor capturate de militarii ruși în timpul războiului din Ucraina, intitulată „Trofeele Armatei Rusiei”. Locul ales a fost Parcul Patriot (numit și Parcul Victoria) de pe Dealul Poklonnaya, cunoscut de moscoviți pentru muzeul și monumentele dedicate celebrării victoriei … Citește mai mult
Aprilie e-n lume luna de popas a ierbii care-ncearcă să prindă rădăcină. Rămîn alarmele din inimi fără glas; vechi răni se-nchid sub pansamente cu lumină. Aprilie e luna ce pune rămăşag că înfloresc ninsori şi-n ramuri, muzicală, guşa, aprinde ceruri după ceruri cînd strigă „Guten Tag!”, nopţile strînse-n îngustimea orelor cu uşa. Aprilie e luna … Citește mai mult
Toți liceeni cunosc această frază: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau!” Este scrisă de Costache Negruzzi, în Alexandru Lăpușneanu, iar aceste cuvinte chiar ar fi fost spuse de domnitor, după cum arată Grigore Ureche. Se pare că în cinci sute de ani (de la originalul domnitor, reiterat de Negruzzi), românii au ca brand … Citește mai mult
aici aerul miroase a somn fără vise și a tăcere aici lumina are delir și neant aici e un loc uriaș unde te întâmpli și atât (teatru) ne-acoperă cuvintele pe noi cei din nisipuri o să dormim milioane de litere pînă la punct pînă la virgulă (alfabet) Puiu JIPA este actor la … Citește mai mult
Un post de știri, probabil „luminat” de Duminica Paștelui, a avut o inițiativă cu adevărat lăudabilă: să difuzeze „O scrisoare pierdută„. Marea operă a lui Nenea Iancu s-a bucurat de o distribuție de excepție. Superlativele sunt meritate din toate punctele de vedere. Aș pune însă în lumină unul care continuă să se constituie, și în … Citește mai mult
Absența orizontului Ne-am învățat și nu mai simțim destul de puternic mișcarea patetică a schimbării cerului și a luminii, trecerea de la o lume sclipitoare, multicoloră și suavă la alta; se ridică din zare incoercibili și cotropitori norii negri și cuceresc în zbor greoi, fără răgaz, tot cerul, închizându-ni-l și cufundându-ne în tenebre, spaimă, tristețe … Citește mai mult
Poezie de primăvară… 1.Semnalări amicale… Mirela Roznoveanu despre „Întodeauna și încă o zi/ Poeme 2020-2021” În ediția din această lună a revistei Contemporanul. Ideea Europeană, scriitoarea și jurnalista Mirela Roznoveanu publică o cronică la cel mai recent volum al meu de poezii. Cum autoarea stă la New York, nu-mi dau seama cum și-a … Citește mai mult
Cu amărăciune, pentru ei… Pentru ei, oamenii din bucăți care se pregătesc să ne conducă, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate … Citește mai mult
Am scris, adesea, despre elevii mei de „elită”, din cele peste 40 de generații de „Carabellă târgovișteană”, cărora le-am fost dascăl. Sunt foarte mulți, lumea e plină de ei, din păcate mai mult decât țara. Îi reîntâlnesc, uneori, vin la revederile de 10, 20, 30… de ani, sunt sclipitori, intelectuali de mare valoare, frumoși, … Citește mai mult
Boccaccio (1313-1375)! În fiecare vară îmi aduc aminte de el, poate pentru c-am citit Decameronul într-o vară, chiar într-o lună ca aceasta, de august opărit. A scris poeme, studii pe diverse teme (istorie, mitologie, geografie), o monografie închinată lui Dante (în care povestește și istoria Francescăi din Rimini, așa cum circula în epocă), dar … Citește mai mult
Marea ceartã Bune maniere creează distanță. Și apropiere, după importanță. Le avem cu toții, bune pentru fiecare! Maniere – deci emoții – ființa în mișcare… Să le aibă celălalt! Celălalt aș fi și eu… În privire un asalt, asmuțind tăiș de zeu! Cunoști, în amănunt, manierele din lume? Și respecți nevoi ce … Citește mai mult
Meșterul MANOLE, opera rock. Compoziție și aranjament muzical: Josef Kappl; Libret: Victor Cârcu; Conducere muzicală: Alexandru Ilie; Dirijor: Aurel Muraru- Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” Mitul zidirii s-a mutat firesc de fiecare dată într-o niciodată ascunsă dorință de creștere, de zbor, de eliberare a celui, a celor care s-au angajat în … Citește mai mult
Clementine Eșarfa galbenă Era prin iunie când Clementine – după ce și-a susținut teza de doctorat în fața comisiei de la Sorbona, Paris IV – a cumpărat o sticlă de Margaux Grand Cru și două platouri cu aperitive. Unul cu brânzeturi și mezeluri fine, celălalt cu steak de ton și ciuperci de pădure. În … Citește mai mult
În așteptarea Stării a Treia Iată o săptămână în care putem renunța la pasiunile zilei pentru a medita. Pentru asta nu trebuie să fii neapărat credincios. Trebuie doar să accepți că nimic nu începe și nu sfârșește cu tine. „18. Primăvară dulce, Fiul meu preadulce. Frumusețea unde Ți-a apus?” „48. Robilor tăi, … Citește mai mult
De când aveau, cu toţii, expertiză, experienţă nu mai avea nimeni. Ceea ce nu-i împiedeca, ba dimpotrivă, pe cei mai mulţi, să facă experienţe, – acestea fiind, de secole, în mare vogă. Cutare experimenta o togă cu nasturi şi cu buzunare. Un altul, un model de tocă de forma unui coif cu boruri. Al … Citește mai mult
Se-nalță ochii iar către albastru, când nemurirea își găsește înc-odată sensul, când umbra de speranță se preface în lumină. Suntem, din nou, copii în fața lumii și suntem tot ce am putea să devenim în clipa dintre ieri și azi, în glasurile noastre adunate într-unul. Avem din nou o șansă, privind în albul lumânării, gândind … Citește mai mult
Am început să caut prin cotloanele sufletului amintirile legate de sărbătoarea Paștelui ortodox. Pe vremea când mama ne făcea mâncare de post (ștevie, lobodă, mâncare de cartofi și urzici) și curăța toată casa, de sus și până jos… Începea cu bucătăria. Oare nu se inventase mop-ul pe atunci? Nu, mama trebuia să stea pe genunchi în … Citește mai mult
Am primit, cu bucurie firească, această scurtă epistolă electronică… „Dragă domnule Cristache, mă grăbesc să vă trimit câteva traduceri (ale mele) din textele lui Serge Gainsbourg. Textele sunt de el. Într-o zi, voi scoate o plachetă cu poeziile acestea. Până atunci (şi după!) rămân, cu gratitudine şi afecţiune, al Dvs. Şerban Foarţă…” Serge Gainsbourg a fost … Citește mai mult
Care e diferența și care e asemănarea între ceva atunci când există și acel ceva când nu mai există? Asemănarea ar trebui să fie semnificația, care dă identitatea între un fapt și reprezentarea lui? Noi, când ne amintim ceva, sau avem un gând cu privire la un anumit fapt sau la fapte dintr-un alt … Citește mai mult
„Arta este o mare minciună care te ajută să înțelegi adevărul vieții” – (Andrei Mihalkov Koncealovski) Cred că eram în ultimul an de facultate. Așadar, în prima parte a anului 1979. Fusesem la film împreună cu prietenul și colegul meu de clasă Dinu Manolache, plecat mult prea devreme dintre noi. La cinematograful „Popular”, … Citește mai mult
De gustibus non disputandum Gusturile nu se discută (de gustibus non disputandum) şi totuşi câtă cerneală a curs, câte condeie nu s-au întrecut să definească această arhitectură sofisticată a unui dar natural! Gustul, tactul spiritului, conştiinţa literară a sufletului, geniul talentului sau, ca să înţelegem maniera, acceptăm şi definiţia din Dicţionarul înţelepciunii din … Citește mai mult
marginal îndepărtat de oricare lumină pe care ochii, privirile lor o cuprind și o recunosc, pe care doresc să o exprime lucid în străluciri necunoscute vreodată adunat într-o nișă îngăduită de timp desfăcută anume odată cu acele mișcări ascunse și ele în gesturi firave descusute în grațioasa cădere adormit într-un somn limitat de trezirile bruște … Citește mai mult
Mi-am logodit viața cu iubirea, fără iubire aș fi bătrân în poala necuvântului. Deschid fereastra dinspre Răsărit. Aerul proaspăt al dimineții îmi atinge fruntea brăzdată de valurile zgomotoase, de superbe valuri din fluxul și refluxul timpului care nu iartă, nu stă la masa negocierilor. El este stăpânul său, măsoară, taie, adaugă în tâmpla viețuirii hotare … Citește mai mult
Există ceva străvechi în om, un chip neîmblânzit, dezinhibat, care nu se supune regulilor. Și un dichis rezonabil, care vindecă și ghidează și care s-a depășit pe sine. Împreună, creează omul ca ființă fantastică, omul de legendă, capabil să treacă orice obstacol, înțelegând existența sa ca fiind punctul în care viața și moartea se întâlnesc. … Citește mai mult
