PIERRE… PONGE „O poezie neagră, o poezie dură, O poezie de granit…” (B. P. Hasdeu) …Granit în care nitul nu intră cu grandoarea cu care intră-n alte roci, acompaniat (sau nu) de-o trâmbă de impalpabile scântei; în care orice cui se strâmbă, – se strâmbă, evident, la tine, care încerci să transgresezi o graniţă … Citește mai mult
Cum peste tot se vorbește despre alegeri, aproape că mă simt vinovată să stau de vorbă cu Zavaidoc despre cântece vechi și despre iubiri de pe vremuri. Tocmai de-aia i-am zis hai să coborâm bulevardul, cândva plin de lumini și de lume veselă, să citim împreună afișele cam neglijente, din care ne zâmbesc domni … Citește mai mult
Oricât am fi sau nu de dispuși să o recunoaștem, viețile noastre sunt dominate de incertitudine. Chiar dacă putem parcurge perioade relativ mari de stabilitate, care să ne dea iluzia unei liniarități, factorul necunoscut își poate face simțită prezența oricând, luându-ne prin surprindere, putând chiar să ne destabilizeze. Totuși, există și niște mijloace … Citește mai mult
Așadar, ce avem să ne spunem unii altora? Ce anume contează, și ce este ceea ce face ca ceva să aibă importanță? Care sunt lucrurile importante dintre noi și despre noi? Ce avem de oferit și ce avem de primit? Ce este ceea ce face ca existența noastră să aibă valoare? Ce avem … Citește mai mult
Într-o bună zi, o să putem reveni noi, ,,trădătorii de țară’’, românii stabiliți în străinătate din diverse motive obiective și personale, la o cafea, pe care să o bem cu știința că putem investi în viitorul unei Românii a bunului simț? Aceea pe care o visase Sorin, fratele meu, acum profesor universitar la Edwardsville … Citește mai mult
M a x J a c o b De-ale gurii – Unde vă duceţi, raţe dulci? – Pe lac, eleve la marină. – Calule şchiop, tu un’ te duci? – S-o scot la aer pe regină, regina mea,-n conduri de bronz şi umbreluţă de eponj. – Tu un’ te duci, cumetre câine? – La … Citește mai mult
Impozitul pe viață Dacă e să ne raportăm la relaţia omului, cetăţeanului, cu statul, omul, cetăţeanul, are atâtea obligaţii faţă de stat, obligaţii sub formă de taxe, unele, să zicem, necesare, altele făcute să mai scoatem un ban din buzunar. Ideea de a pune fel de fel de taxe, unele chiar biruri, nu s-a … Citește mai mult
mesaje fiecare mesaj înseamnă cuvinte care aduc odată cu ele acele extinse arome niciodată uitate, niciodată pierdute sau rătăcite în visul de timp memorat și păstrat oricare mesaj încăput în aceste discrete trimiteri se adaptează transmițătorului vid care îi mișcă prin lume (con)textul și mai departe corpul pierdut în orice îi spune despre mișcare necesarul … Citește mai mult
Motto: două inimi pe un catarg al rațiunii Continuă spectacolul de gală al dragostei țesute la războiul sufletelor împletite din fire de respect și prețuire. Se plămădește jurnalul existenței prin credință, o rugă a Sinelui pentru dragostea cuvântului, un izvor în Sine, o curgere a unui râu născut din lacrimi neșoptite în trăire. – … Citește mai mult
Prietenii – colaboratori ai Gazetei, cei care scriu zilnic în Gazeta Dâmboviței, se întorc din mai lunga „vacanță electoral-impusă”… Știm că suntem citiți, vă spuneam și data trecută, am primit mesajele prin care ne-ați amintit că ne așteptați și continuăm să experimentăm normalitatea, așa cum o facem de mai bine de un deceniu… … Citește mai mult
Dacă viața ta s-ar termina azi, iar Dumnezeu ți-ar spune că poți să o mai trăiești odată, însă cu condiția de a o trăi exact la fel, fără să schimbi nimic, ce i-ai răspunde? Poți trăi exact la fel? Poți suporta aceleași răni? Poți să îmbrățișezi aceiași oameni și să fii victima acelorași agresori? Și … Citește mai mult
Printr-un proces complex și lung, printr-un miracol al naturii, dintr-o creatură nu prea agreată, se naște una dintre operele de artă ale naturii – fluturele. Colorat, simetric, fragil și unic, fluturele este modul prin care Dumnezeu ne învață să iubim, să ne iubim, să prețuim și să trăim prezentul. Fluturele trăiește doar o zi, iar … Citește mai mult
Alte povești din România beteagă (6) Spuneam că, de multe ori, ni se pare că nu e bine să ne irosim pentru nimicuri, dacă ne vom îngriji de lucrurile mari, cele mici se vor rezolva de la sine. Eu nu cred că e așa… Și mai afirmam că lumea noastră e plină de … Citește mai mult
M-am trezit speriată în mijlocul nopții cu un sentiment de gol dezamăgitor pe care nu-mi mai fusese dat să-l trăiesc. Mă simțeam de parcă o parte importantă din mine rămăsese în grija lui Morfeu, o parte pe care știam că n-aveam să o mai recuperez vreodată. Am stat preț de câteva secunde cu ochii în … Citește mai mult
Uneori ochii îmi dau de gol sufletul bătrân și cuvintele alese cu pricepere creează impresia unei minți mai șlefuite decât este de fapt. Poate de asta s-a gândit să mă întrebe tocmai pe mine ce-i iubirea. Pe mine care iubesc totul, dar duc povara neîmplinirii; pe mine care spun povești netrăite de nimeni; pe mine … Citește mai mult
Nu atunci când parfumul lui se imprimă pe hainele tale ești a lui cu adevărat, ci atunci când pe pielea ta se imprimă mirosul pielii lui, atunci când îi simți dorințele în felul în care respiră și atunci când știi ce loc de pe corpul tău va săruta prima dată atunci când vrea să te … Citește mai mult
Monica Lovinescu. O viață, o voce, un destin. Album Centenar, de Cristina Cioabă, Editura Humanitas Istoria ne oferă uneori posibilitatea de a ne apropia, de a ne cunoaște, de a ne confrunta cu personalități ale ei care rămân pentru totdeauna vii în paginile, în poveștile și mai departe în memoria colectivă a unei națiuni, … Citește mai mult
Dacă galben Dacă Galben este Frunză, Soarele este Copac? Doarme răsucit în pânză, c-un păianjen și-un gândac. Vine Pasăre să cânte, să se-așeze pe o rază, vine Noapte, ca un munte, dar din inimi de amiază cade Frunză – e din Cântec? Cade Frunză – din Aripă? Cade – o frunză, cu ea vindec. … Citește mai mult
La Ingmar Bergman revin în fiecare anotimp; în esență, fiecare anotimp ascunde preferința pentru unul sau mai multe filme ale lui Bergman: vara mă gândesc la peisajul lagunar din O vară cu Monica (Sommaren med Monika, 1953), iarna la lumina opacă ce parcă nu lasă umbre din Lumină de iarnă (Nattvardsgästerna, 1963), iar toamna … Citește mai mult
Livada de meri 3. Băiatul Alp. Actorul. Trei prieteni într-o livadă de meri ,,Aș putea să iau orice spațiu gol și să-l numesc scenă goală. Un om traversează acest spațiu gol în timp ce altcineva îl privește, și asta e tot ceea ce trebuie pentru actul teatral, el începe astfel.” – Peter Brook, … Citește mai mult
într-o formă sau alta oferta unui pahar de vin sau a unui biscuite în contextul unor comportamente de mobilă depresivă scăpată din ikea este aceeași variantă nefericită de a opri sinucigașul să sară în gol (din când în când hang out pentru mine înseamnă spnzrtr, merci robin) ANDREI MIHAIL RADU a absolvit Liceul de … Citește mai mult
De demult… Veste extraordinară pentru admiratorii lui Corneliu Vadim Tudor… Tribunul n-a murit. S-a retras într-o clinică de lux unde s-a supus unei reușite operații – schimbare de sex. Schimbarea sexului a fost însoțită de schimbarea numelui, dar creierul a rămas intact. https://www.youtube.com/watch?v=S8al8HmqxTM În vreme ce Spitalului de Psihiatrie de la Bălăceanca nu-i merge … Citește mai mult
Franges d’un taille-crayons, crénelées, nous vous croyons la pasmanterie d’une aile de papillon en bois et frêle. (Ş. F., ABC d’air) Ce cuţit, oare, ar putea să taie lemnul creionului ca o ascuţitoare? Să-l taie fără să-l rănească, nici să-l doară, făcându-l numai să cliveze, într-o doară, ca plăcile de-ardezie (nu de gresie), – … Citește mai mult
Cartea semnată de Dan-Liviu Boeriu, un mini-roman autobiografic, propune o confesiune despre fricile existențiale și rădăcinile lor. Ceea ce te conectează la poveste, chiar din primele pagini, este emoția convingătoare, în bună măsură exprimată fără efort, fără artificii. Dan-Liviu Boeriu, Aici locuiește frica, Humanitas 2024 Deși a apărut într-o colecție de memorii, cartea este … Citește mai mult
În această perioadă, în plină campanie electorală, suntem puși din ce în ce mai des în fața uneia dintre cele mai frecvente și aparent inofensive metehne, minciuna. Deși este o boală inerentă a politicianului, aceasta se extinde mult dincolo de sfera politicului, devenind apanajul oricărui om lipsit de caracter, care are dorința să obțină … Citește mai mult
duet. cinci ești prea frumoasă pentru amintirile mele ești prea aproape pentru aceste atingeri de aceea impregnez singurătatea cu somn cu liniștea adormirii ce năvălește și adună uitările de aceea ochii mei vor rămâne deschiși pentru a primi în adâncul lor privirile tale pentru a fi arși de tumultul sau de liniștea cuprinsă în interiorul … Citește mai mult
Anul acesta poate fi declarat Anul româncelor. În timpul unei excursii dus-întors Sinaia- Brașov, am fost martora unor incidente în care personajele principale au fost niște româncuțe de-ale noastre. Una ne povestește că are vreo 31 de ani și își face vacanțele singură, are părul blond făcut vâlvoi și strâns cu o bentiță, gen Olivia Newton-John. She is … Citește mai mult
Victor Hugo: Rugăciunea pentru toţi (VII) Ora pro nobis! Smirnă şi tămâie! Cast parfum de nard! Mirt sau alămâie, Olmuri ce mângâie Când, alene, ard! Pajişti şi coline-n Fumeg de altar! Roze apriline, Guri în care-albine Dibuie nectar! Asfodelă albă! Crâng de blând iasmin, – Din care se-nvoalbă Pasăre codalbă … Citește mai mult
Impozitul pe… frică Dacă e să ne raportăm la relaţia omului, cetăţeanului, cu statul, omul, cetăţeanul, are atâtea obligaţii faţă de stat, obligaţii sub formă de taxe, unele, să zicem, necesare, altele făcute să mai scoatem un ban din buzunar. Ideea de a pune fel de fel de taxe, unele chiar biruri, nu s-a … Citește mai mult
Și, mai ales, în ce fel trebuie spus? În ce situații și condiții sau în ce moment, într-un anumit caz, ni se pare că e important ca adevărul să fie spus? Când „se cuvine” ca adevărul să fie spus? Fiecare ne dorim să ducem o viață bună sau o viață demnă de a … Citește mai mult