Structuri ale timpului Zilele au fost lungi atunci, despuiate de întuneric, parcă pentru totdeauna, prăfoase și triste. De undeva El, cu o privire nesfârșită, înconjurat de îngeri, ne încetinea mersul, odihnindu-ne. Saliva ni se făcu spre sfârșit ca o vată scămoasă și cuvintele ne pieiră. Ne-am așezat în mers ca într-o tăcere șerpoasă și … Citește mai mult
Termometrul indică -1°C, dar se simte mult mai rece, chiar și cu soarele pe cer care s-a îndurat de noi. Aerul înghețat îmi încleștează fața în așa fel încât mă doare atunci cand mă încrunt inevitabil de la lumină. Mi-am desfăcut geaca la gât să simt frigul – să dârdâi puțin, că-mi era … Citește mai mult
Lui Adrian Chifu, i-am fost chiar diriginte; azi este conferențiar universitar în informatică la Universitatea Aix-Marseille și el nu uită niciodată, în vacanțele lui târgoviștene, să mă viziteze, cu delicatețea și prietenia dintotdeauna… Câțiva ani, Adrian m-a ajutat să trimit către numeroși cititori revista Cultura de sâmbătă, o experiență publicistică foarte apreciată și bogată în personalități de … Citește mai mult
Nu demult și nici curând a existat un navigator care a pornit singur pe toate cele multe ape înconjurând pământul în căutarea cuiva care nu doar să îi înțeleagă limba, ci să o și vorbească știind că atât de mulți oameni își petrec întreaga viața împreună deși nu vorbesc aceeași limbă, acest navigator nu își … Citește mai mult
Un poem de ianuarie Clipa fără corp clipa aceea în care ceea ce se întîmplă se suprapune peste ceea ce s-a mai întîmplat clipa aceea este clipa miraculoasă care adaugă noi giuvaieruri într-o tezaur fără început și sfîrșit, sînt lucruri de toată ziua – o răsărită care atinge privirea dar o răsărită nu o … Citește mai mult
Vorbe din cotidianitatea medie 16. Fiind, ca și voi – hai, să fim serioși, totuși…-, în ultimele ore ale anului 2024, cu bune și rele, ca oricare alt an, zic să mă plimb. Am ieșit și am respirat brutal aerul rece. Bun. Îmi place. Născut iarna, nu mă plâng să fie rece afară, m-aș … Citește mai mult
Cu amărăciune, pentru ei… Pentru ei, oamenii din bucăți care ne conduc, mai departe, spre culmi de progres și civilizație… Se prăbușesc peste noi mizeriile timpului pe care îl trăim. Simțim, iată, că vorbele nu mai sunt ocrotitoare, că toate pier în ispite încolăcite peste zilele murdare de azi. Chipurile lor tulburate de tentații … Citește mai mult
Pisica neagră De ce pisica-i lunguiață? Întrebarea se agață… Să se prindă, să se-nșire în a lumii ghemuire… Ce pisică-i ne-nțeleasă? Pisica neagră e aleasă? Pisica neagră e lumină, soarele cu rădăcină… Unde merge? Să se piardă… Să alerge! Se dezmiardă. Ba se stinge! Ba se scaldă! … Citește mai mult
s-au ornat salatele s-au ornat și oamenii într-un fel, și casa e ornată în toată lumea, se ornează la nivel macro fie că ești o caserolă de icre sau o gagică mișto dansul furculițelor fierbinți pe limbile încinse de zăpadă aduc cu sine o stare de „cum mă, nu a murit ștefan bănică jr.?” acum … Citește mai mult
CASTELUL DIN ORAȘUL MEU, de Ioana Bâldea Constantinescu, Editura LITERA Un oraș păstrează în alcătuirile lui cât se poate de mult din trăirea, din întâlnirea și locuirea cu un miraj, cu proiecția și cu reflexiile lui neobosite (în)spre realitate și umbrele ei, (în)spre cât se poate de multe dintre întrupările posibile în spațiile și … Citește mai mult
Livada de piersici 1. Simone la Grasse – egrete, trandafiri și piersici Praf și sete. Simone visa o pădure de pini. Egrete colorate care își luau zborul și pluteau pe deasupra unei lagune văzută de ea doar în vis. De fapt nici măcar nu știa cum arată cu adevărat o lagună. Nu ieșise niciodată … Citește mai mult
Un copil fără trecut. Ai toată viața înainte, de Romain Gary (I) Scriitorul francez de origine lituaniană Romain Gary, născut în 1914 și autor a peste 30 de scrieri (romane, eseuri, mărturisiri,…), se sinucide împușcându-se în gură în 1980. Romanele sale propun adesea personaje alter-ego fascinate de posibilitatea de a găsi un … Citește mai mult
6 ianuarie 2025 Kamala Harris – un zâmbet devenit rânjet… Totul a fost de partea ei cu excepția realității. Irealitatea ilustrată Anul trecut, Editura Corint a publicat un prim volum dintr-o serie memorialistică semnată de domnul Ioan Mircea Pașcu – „Note zilnice, Volumul I: Consilier prezidențial (1990-1992)”. Sub una dintre fotografiile reproduse în volum se … Citește mai mult
SORA GLYCERIA Lui Emil Brumaru Panglici, inele, ciucuri, funde verzi… Pe zeul Pan, glicinele-l inspiră: inflorescenţa lor e un racem. Fără căldura catifelei panne, glicinele-s mai diafane, iar violaceurile lor nu-s tot atâta de afunde ca ale gurilor de iris. Ca ale irisului ochilor închişi ai tinerei cu vineţiu tulpan. Glicinele, pe care le culege … Citește mai mult
Iar am ajuns în perioada de înnoire a timpului, ca în fiecare an. S-a uzat, iar noua față vine cu povești și personaje, dar și cu credința fermă că în decembrie vom avea parte de o trecere magică spre un timp nou, ceea ce nu se poate face fără cei patru moși. Deși … Citește mai mult
El le‑a zis: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni!” – Matei 4:18-22 Doar câțiva aleși au fost cei care au putut deveni pescari de oameni, schimbând lumea cu năvodul învățăturilor împărtășite… Cu toate acestea în surprinzătoarea mare pe care o navigăm, noi toți suntem nevoiți să devenim pescari ai propriilor … Citește mai mult
Știu, nu sunt convențională, dar am bun simț. Pe măsură ce mă maturizez și cunosc oamenii din ce în ce mai bine, încep să mă apropii mai mult sau să mă distanțez de ei. Surprize la tot pasul. Hay de todo. Oameni care își fac timp pentru tine și oameni care te mint, prieteni … Citește mai mult
Impozitul pe barbă Dacă e să ne raportăm la relaţia omului, cetăţeanului, cu statul, omul, cetăţeanul, are atâtea obligaţii faţă de stat, obligaţii sub formă de taxe, unele, să zicem, necesare, altele făcute să mai scoatem un ban din buzunar. Ideea de a pune fel de fel de taxe, unele chiar biruri, nu … Citește mai mult
Ce pot eu să fac și ce trebuie să fac într-o anumită situație? Cât de mult pot sau trebuie să intervin, cât pot să influențez eu și să fac să depindă de mine viața pe care o am, cu situațiile și momentele în care sunt? Mi-am pus deseori această problemă, în diferite situații, și … Citește mai mult
COSMOJUGGLERY These balls are not of billiards, red and white, nor these bright plates for our daily food, but, as they’re moving in a distant light so clear and rapid – in the circus’ night –, they mime the planets (for your better mood!). An aged juggler, lithe and elegant, moves them … Citește mai mult
intimitate intimitate este acum fiecare apropiere căutată sau necesară ca un gest de salvare, de amplificare în gând a fiecărei atingeri suprimate și uitată în această puțină mișcare intimitate este tot ce mai găsim în privirile noastre desprinse de timp sau de lume, a fiecăruia dintre noi înspre noi. celălalt este anulat în această uitată … Citește mai mult
Motto: două inimi pe un catarg al rațiunii E vremea sinelui În despletitele anotimpuri m-am aflat Eu, mi-am descoperit Eul și libertatea de sine, așa am devenit cel care iubește fiecare clipă dăruită de Dumnezeu. Iubesc femeia, iubind-o mă iubesc pe mine, am devenit acel optimist filon din muntele bucuriei, puternica stâncă care … Citește mai mult
Binele poporului a fost un scop destul de lăudabil, dar negând sufletul unui om, o parte durabilă a ființei sale, marxismul a îndepărtat temelia demnității umane și a valorii individuale. De asemenea, a aruncat deoparte măsura obiectivă a dreptății și a eticii care, a decis el, era principala moștenire a religiei în viața civilizată. – … Citește mai mult
Departe pentru puțin timp de rostogolul sunetelor și luminilor. Cățelul doarme împăcat într-un ghiveci. Pe o creangă, cioara veghează neclintirea. Luna e mulțumită cu fazele sale, niciuna dintre ele nu vrea locul alteia, fiecare având binefacerile ei, în vreme ce Luna este în tot acest timp întreagă, indiferent cât de mult sau de puțin … Citește mai mult
Mulți dintre noi am trecut prin stări al căror nume ne-a fost greu să-l găsim. Una dintre ele, complicată, ambiguă, desigur incomodă, o vizităm fără a putea să o evităm, ne obosește, ne face anxioși și nesiguri, ne determină să căutăm sprijin, să identificăm speranțe, să ne reevaluăm puterile. Trăirile se înlănțuie pe parcursul multor … Citește mai mult
Nu, pentru noi Radu Părpăuță nu a plecat, chiar dacă e pe undeva, printre îngeri, și le spune povești… Mai avem încă multe dintre gândurile lui de ieri și continuăm, o vreme, să vi le spunem… Cu un colț de lacrimă… Rămas bun Stăteau în poartă, luna sus pe cer strălucea ca un … Citește mai mult
Am primit și-am înmulțit darul cuvintelor. Mi s-a dăruit un instinct aparte pentru a le așeza în ordine și-am muncit pentru a le învăța sensurile și secretele. Uneori oamenii nu înțeleg că nu toți avem acest dar și se simt jenați când nu le pot mânui cu la fel de multă dexteritate. Alteori chiar și … Citește mai mult
Pentru obsesia mea de neatins într-o rochie albă de mătase… Voi scrie o poezie pentru tine și asta să fie ultima pe care o voi scrie. Este inutil, știu. Am pus în tine o cutie de cristal, te-am ținut închisă, cum își păstrează mama păpușile fără număr. Mă uit la tine în acea cutie … Citește mai mult
La sfârșitul lui ianuarie, preotul paroh al bisericii romano catolice, Petru Brudaru, dona Primăriei, cu încuviințarea Arhiepiscopiei Romano-Catolice, imobilul din strada 30 Decembrie, nr.41(proprietatea parohiei), pe motiv că nu mai putea plăti impozitele restante încă din 1949. O problemă majoră cu care se confruntau autoritățile comuniste din oraș era aceea a spațiilor de locuit, parțial … Citește mai mult
Clavdia rămase pe marginea stâncii, cu privirea pierdută în depărtare, în timp ce vântul îi răvășea părul. Amon păși alături de ea, așteptând să o audă vorbind. – De ce tocmai lup? Dintre toate animalele…, întrebă fără să se întoarcă. Vocea îi era liniștită, dar tremurul subtil din inflexiuni trăda o curiozitate amestecată … Citește mai mult