Cultura

Un vis obsesiv Un vis obsesiv este o cameră albă pe al cărei tavan privirile își pot contempla fiecare umbră și oricare gest al subțierii ei în eventuala lumină. un gest ancorat într-o subtilă mișcare explicată într-o sală de scrimă. Calme mișcări, fotograme tăiate insistent de hașurările obsesive ale minții surprinse de toate aceste mișcări … Citește mai mult

Femeia şi copacul (I) Dacă gândurile s-ar transmite, lumea ar fi într-un război permanent sau într-o tăcere absolută. Sau, cine ştie, mintea omenească ar inventa filtre, capcane, gânduri ascunse de altele, într-o învălmăşeală pe care nimeni n-ar mai înţelege-o. Vă închipuiţi ce repede s-ar şti cum şi ce invenţie a mai născocit cutare, ce gândesc … Citește mai mult

Recunoaştem cu toţii că, în afară de obiectele sau faptele lumii, care pot fi clasificate, măsurate sau cântărite într-un fel sau altul, mai e si lumea viselor, a dorinţelor, aşteptărilor, a speranţelor sau temerilor noastre. De fapt, existenţa noastră se desfăşoară între două planuri, noi suntem tot timpul între două lumi: între realitate şi vis. … Citește mai mult

  În lumina dimineților, speranța, în trăirea fiecărei zile, iubita mea! În ciclul Eului cu scris omenesc, cerneala sufletului hrănește penița dornică de viață, este explozia mugurilor de pe ramura celei mai frumoase tulpini a iubirii perene dintr-o imperială trăire. Viața-i, precum un recipient. În jur, adeseori, gheața, în interior, iubirea care topește timpul, tonul … Citește mai mult

   Mai sunt bune la ceva basmele și miturile? Aceasta-i întrebarea… Viaţa de toate zilele a omului se poate promova ca magie culturală, spunea  Vasile Lovinescu. Zilele acestea am tot citit despre noua ecranizare a basmului Albă ca Zăpada și cei șapte pitici. Nu am văzut ecranizarea și nu pot să o critic. În context, am … Citește mai mult

Personalități românești (III) – Iuliu Maniu, demnitate și viziune           Memoria este piatra de temelie și de dăinuire fără de care riscăm să devenim o țară de înlocuitori și nu de locuitori — atrăgea atenția Monica Lovinescu, în volumul al VI-lea de Unde scurte/ Insula Șerpilor, publicat în anul 1996. Un apel la memorie valabil … Citește mai mult

   Cei care au mereu ceva de spus, cei care tac la momentul potrivit, aducătorii de vești care-și savurează importanța, cei ce știu care le este locul, cei care cred că n-au primit recunoașterea dorită, oameni care-și supraveghează teama, orgoliul, durerile, îndoielile, victoriile sau înfrângerile și pe care nu le fac cunoscute, dorind să le păstreze … Citește mai mult

Bade Ioane (rescrisă cu tibișirul de Radu P.)   Bade Ioane, m-aș gândi să-ți fac Un cântec nou, de ți-ar mai fi pe plac. Cum scuipi ades și sufli pe o nară Acoperind cu flegme pământul de la țară, Cum graiul tău cu-ndemnuri pentru vite Iscat-a și măscări și-njurii potrivite. Iar când e de furat, … Citește mai mult

   Am avut recent ocazia de a vizita pentru prima oară Londra. Nu este una dintre metropolele mele preferate, cu atât mai mult cu cât rareori pot spune că mă simt ca acasă într-o metropolă. Dar trăind într-una din fostele colonii britanice, mi-am spus că trebuie să văd această bizarerie neo babiloniană, Londra. Londra, orașul marilor scriitori, al … Citește mai mult

Mâine este 1 Decembrie și au loc cele două spectacole programate pentru această dată, în fiecare an. Primul este unul grotesc, în care toți încurcă-lume, cățărați în funcții, condamnați sau încă nu, defilează și mimează emoția, vorbind cu glas tremurat despre țară și neamul rrrrromânesc. Îi știm cu toții, de la Caragiale încoace chiar îi … Citește mai mult

Ruptura      În memoria lui Gheorghe Rada, al treilea cel dintre unchi plecat. Am încercat să văd lumea. Un pic mai neclară decât o văd ceilalţi. Am pus între privirea mea şi ceea ce vedeam mari şi lungi draperii ca de ceaţă care mă ajutau să contemplu mai mult decât să privesc. Să aleg … Citește mai mult

   Asemeni unui tren văduvit de frâne, DNA s-a năpustit în spațiul public cu un anunț cutremurător. Desigur, pentru o parte a spectrului politic. Iar, în privința restului populației, probabil, anunțul a vizat presupusa sete a acesteia pentru dreptate. De unde și mulțimea altor date din dosarul DNA, apărute, ca de obicei, „pe surse”. Totul … Citește mai mult

Luni, 04 decembrie 2023, la Sala Atelier a Teatrului Național din București va avea loc cea de-a IV-a Ediție a Galei Premiilor revistei Rinocerul 2023. Evenimentul este organizat de Fundația Spirit românesc Pro – Arte și Caritate București, în parteneriat cu Teatrul Național I.L. Caragiale București și se adresează producțiilor teatrale din perioada 2022 – … Citește mai mult

   Literatura (arta, în general) pune în lumină lumea interioară a scriitorului (artistului), care nu poate fi văzută cu ochi fizici. Spunem, de aceea, că arta reflectă spiritul epocii, în primul rând, iar apoi faptele ei, în al doilea rând. Căci faptele, fiind exterioare prin natura lor, fiind de asemenea plasate, în mod vădit, în … Citește mai mult

1.„întotdeauna și încă o zi”   S-a tipărit volumul meu de poezii „întotdeauna și încă o zi/ Poeme 2021-2022” – (Editura Eikon, București, 2023), și s-a lansat la Tîrgul Gaudeamus. Din păcate, mai multe motive                 m-au împiedicat să fiu prezent, așa că am fost lansat, ca să spun așa, în contumacie! Volumul este alcătuit din … Citește mai mult

O introducere amară…    Să ne întoarcem la habarniștii noștri! Știu că este aproape inutil, oamenii politici din țara mea sunt imuni la orice încercare de dialog, autosuficiența lor e planetară. S-a făcut o listă cu topul trăsăturilor de caracter negative, toate li se potrivesc, de la un capăt la celălalt. Să intrăm „în detalii”, … Citește mai mult

Ospătarul Gil      Când lucrează în tura de după-amiază, Ospătarul Gil are obiceiul să iasă de fiecare dată la căderea serii, în amurg, să fumeze o țigară în fața Cafenelei lui Edi. Îi ține atunci locul la servire, Micul Antoine. Pentru Ospătarul Gil acesta e momentul cel mai plăcut al zilei. Privește lumina de aur … Citește mai mult

iubilotest, de Mariana Laureta Balaban, Editura INSPIRESCU Pașii prin care au loc apropierile necesare îndrăgostirii se fac de cele mai multe ori în stările moi și profunde ale tăcerii, în acelea ale zâmbetului și mai departe în ale atingerilor care presupun multe, nenumărate și căutate să fie înțelese gesturi. Pași mici,înceți, rari așa cum silabele … Citește mai mult

1.Această Monică de necrezut!      Iată-ne ajunși să ne măsurăm prietenii cu suta de ani: 19 noiembrie, 1923 – 19 noiembrie, 2023. Centenarul Monicăi Lovinescu prinde pe picior greșit societatea românească – țara nu arată, nici pe departe, așa cum și-ar fi dorit-o cea care i s-a adresat „Pe unde scurte” în anii cei … Citește mai mult

Vechea mea butadă: „Opera aperta/şi-a pierdut coperta” nu era una totalmente gratuită, – căci plurisemantismul unei scrieri, al unei opere/lucrări de artă, nu poate fi închis între coperţi, între lespezile unei cărţi, în ţarcul unei unice semnificaţii şi/sau în carcera craniană auctorială… Or, Umberto Eco dându-şi duhul, s-ar părea că „opera aperta” şi-a regăsit coperta. … Citește mai mult

Deloc surprinzător, legiuitorii noștri și-au mai făcut încă o dată datoria, având grijă să-și îndeplinească atribuțiile din fișa postului. Cum anume, mai exact? Au elaborat o lege, ordonanța de urgență nr. 90 din 27 octombrie 2023, pentru aprobarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare pe anul 2023, în vederea încadrării în ținta de deficit … Citește mai mult

Insula Locul în care căzusem se simțea ca unul izolat și îndepărtat ascuns delicat de cețuri gri, umede, întinse în peisaj și moi. Nu era insula din ziua de ieri, nu era nici ziua de azi, nu era nici o zi, doar o insinuare de alt început, un fragment de facere prin care mă lăsasem … Citește mai mult

Nu cunosc toată terminologia bisericii ortodoxe, nici nu am pretenția să o știu. Mama (fată de preot, omorât la Canal și dintr-o familie cu șase copii crescuți cu ajutorul străbunicii, al cărei singur copil murise după ce căzuse în groapa în care se stingea varul și care o adoptase pe bunica de la sora dânsei care … Citește mai mult