UN REGAL DE POEZIE – Octavian SOVIANY

Să nu ne „ferim” de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc.  S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe lângă poezie, critică literară şi romane, a scris şi piese de teatru, unele dintre ele montate pe scenele din ţară, a tradus din marii clasici ai literaturii universale. Suntem recunoscători pentru că ne-a dat posibilitatea de a le oferi cititorilor noștri, de la  Gazeta Dâmboviței,  la fiecare sfârșit de săptămână, un regal de poezie

Poezii de ieri și de azi

1.

 

„Sistemul meu

-spune Marele Creier –

e aproape perfect.

mă deranjează

doar oamenii ăștia

atât de informi

cărora

nu le pot

calcula exact

nici măcar

aria laterală.

Și mai au în piept

și pompa aia neghioabă

care mă calcă pe nervi.”

 

2.

 

idiotul cartierului

 

Eu trebuie să

stau la masa asta din

cârciumă şi

să trec în

revistă

toate formele

pe care le

poate lua golul

într-o seară de

sâmbătă.

Cărţi

soioase de

joc. Mâini de femeie

ca

florile

de cartof. Un

chibrit ars între două

degete

îngălbenite de

nicotină. Mă

gândesc la

inima ta

ca la un mic

soare portocaliu şi

simt o uşoară

căldură în

degete.

Inginerul a început

să cânte sârbeşte.

„Din căcat am ieşit

şi-n căcat ne

întoarcem”.

Melancolia costă aici

mai puţin ca o

o halbă de bere.

Infinit mai

puţin. Şi

parcă e seara de după

căderea constantinopolului.

Idiotul cartierului

se duce la bar

şi îmi cumpără o

ţigară.

”Hai, hai

nu-ţi pişa ochii

că eşti

ditamai găliganul”.

 

3.

fotografie de grup.

Oameni fără

iubite şi fără

neveste. Oameni

care ronţăie sticsuri

într-un vagon de

metrou ca nişte

şoareci bătrâni

şi işi pipăie

gâturile zbârcite.

Oameni care se

întorc de la lucru în

pelerine uzate de

ploaie, ca o

armată învinsă,

purtând in sacoşe

funingine şi

miros a rom ieftin.

Oameni

transpiraţi şi

murdari

care se uită

unii la alţii cu ură.

Ii văd

seară de seară la

cârciumă. Le

privesc pelerinele

lungi care fâlfâie ca

drapelele

unor ţări comuniste.

Iar pe scaunul

din faţa mea

nu şade nimeni. Mâinile

mele sunt

galbene de

tristeţe, ca ale

romanovilor şi

habsburgilor. Ca ale

celor

nu foarte

puternici.

O fantomă

umblă iarăşi

prin europa.

Şi îmi vine să

urlu

spre cartierele

bogătaşilor: „Trăiască

revoluţia mondială! Trăiască

lenin si troţki!”

 

4.

oarţă lăutarul

E lăutar şi maseur.
Atinge şirele gârbovite ale
bolnavilor cu
delicateţea cu care ar
mângâia
lemnul unei viori.
Dar înainte de asta
îşi clăteşte gura
cu o cinzeacă de igor
căci se teme grozav de microbi
şi nu vrea să moară
înainte să găsească moştenitor
pentru scripca lui veche
şi cele
câteva cântece
pe care pretinde că le-ar fi
învăţat de la
romica puceanu.
Soarbe cu poftă
din cinzeaca de igor,
apoi spune ca pentru sine:
“Dumnezeu a vrut să mă facă
mai negru la piele, dar nu neapărat
tot ce-i negru
e şi urât
în ochii lui Dumnezeu”.
Iar mâinile lui bat încet darabana pe masă,
parcă ar fi
beţele unui
ţambal prăpădit.

 

Tălmăciri…

1.

 

rimbaud

 

Căutătoarele de păduchi

 

Copilul când pe frunte e plin de bubuliţe

Şi-un stol de vise albe începe a-şi râvni

Vin lângă patu-i două surori vrăjitoriţe

Cu degete plăpânde şi unghii argintii

 

Şi-l duc lângă fereastra pe unde vine-o boare

Albastră care scaldă tăpşanul înflorit

Prin păru-i ud de rouă pornind ca să-şi strecoare

Falangele lor fine, ce au ceva cumplit.

 

El le ascultă cântul ce-a prins să-l înfiripe

Răsuflul lor, cu picuri de miere umectat,

Pe care-l întrerupe un susur de salive

Ce le-nfloresc pe buze şi cer un sărutat

 

El le ascultă-n taină bătăile de gene

În liniştea ce-şi varsă din plin parfumul ei,

Pe când pocnesc (copilul e legănat de lene) ,

În unghiile lor crude păduchii mărunţei.

 

Şi iată-l cum se umple de vinul dormitării,

Suspin ca de armonici, deliruri ce s-au strâns,

Şi-acum copilul simte-n lentoarea dezmierdării

Cum naşte şi cum moare dorinţa lui de plâns.

 

 

 

Distribuie:

Locuri de munca difamcom

novarealex1.jpg Valeriana

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro