UN ALT REGAL DE POEZIE – Șerban FOARȚĂ

În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ…  Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi casant în judecăţi. Poezia lui e marcată de amprenta ludicului, de o formidabilă asociativitate a cuvintelor şi a imaginilor.”

Alte rimelări

1.

TRANSMUTAŢIA COJILOR DE PORTOCALĂ

 

„Pour confire les orenges qui soient bonnes

à manger dans un jour comme si elles

avaient trempé quinze jours…”*, ce ne ordonă

Michel de Nostredame? – atunci când el,

 

uitându-l pe-astrofilul Nostradamus,

se face gastrofil, cum vom vedea;

să ne, deci, bucurăm (gaudeamus!)

de neapocaliptica-i peltea.

 

Fierbi cojile în apă cu o mână

de sare; dacă-s multe coji, atunci

o mai sărezi şi-o laşi să fiarbă, până

se face galbenă, – când o arunci.

 

Speli cojile-n cinci-şase ape (care

aibi grijă să nu ţi le facă terci

sau ferfeniţă); dacă iz de sare

mai au, cu vârful limbii ai să-ncerci.

 

Le fierbi, din nou, în apă, până trece

prin coaja groasă acul, cât mai lin;

le pui într-un castron cu apă rece

şi vezi, şi-atunci, să n-aibă gust salin;

 

iar dacă au, le reclăteşti (nu, însă,

mai mult decât se cere ca să nu-l

mai aibă); le aşezi pe-o albă pânză**

şi-aştepţi să se usuce îndestul.

 

Zahàr sau miere, cât cuprinde, lasă,

apoi, să se topească la foc mic,

iar cojile, aruncă-le-n melasă,

făcându-le a clocoti un pic.

 

Iei lisa de pe foc şi umpli până

la gură vasu-n care-o transvazezi.

Urmează ca,-n decurs de-o săptămână,

s-o fierbi încă o dată, dacă vezi

 

că mierea sau zahàrul lasă apă, –

semn limpede că nu le vei fi fiert

cum trebuie, iar cojile, de apă,

că le vei fi zvântat abia pe sfert…

 

Ţi-ar fi surâs, altminteri, dulcea şansă

ca, fiert în zori şi lins după dejun,

din lingură, dulceţul de naramză

să-ţi pară, cu trei luni, mai vechi, mai bun.

 

E drept că amăreala cojii piere

cu vremea şi că,-n tot mai strâns melanj

cu càndidul zahàr sau blonda miere,

se îndulceşte citricul oranj.

–––––––

*Apud Cf. Michel Touchard, Nostradamus ou le devin

caché, Éd. Grasset, Paris, 1972, p. 286) [Cititorul e

rugat să ţină seama,-n gând, de unele dintre e-urile

mute!]

** Faptul că marele (dez)astrofil, în postură de maes-

tru confiseur, subliniază apăsat culoarea pânzei : «un

linge bien blanc », nu este, touşi, unul de natură să ne

facă a vedea, într-însul, vreun ocult avertisment

malefic…

( În treacăt fie spus: ca mai toţi cei care predică

sfârşitul lumii, va fi suferit şi magul ăsta, pesemne,

de mania curăţeniei: „Car l’univers n’est qu’un dé-

faut/ Dans la pureté du Non-être!” )

 

2.

DOLEANŢE (d’ale Dnei Chciulescu)

Să-mi cumperi un cuer din corn,
iubitule, de cerb,
un Bonaparte cu bicorn
din porţelan superb,

sau bustu Cleopatrei, ce-ş
lua baia-n lapte fert, –
la sfârc, ca fructu de măceş
împurpurat pe sfert;

iar dacă mai dispui de bani,
şi Amoraşu roz
care-l visez de vreo doi ani
sub formă de moloz

sau ţăndări, – care le adun
de jos şi, ciob cu ciob,
iubitule, io-i recompun
obrazul făcut zob,

cu tot cu galeşu-i surâs
parşiv şi unduios, –
cu grijă, cum mă ştii că âs
de tot ce e duios.

 

Tălmăciri

1.

Stéphane Mallarmé

 

SFÂNTĂ

 

La o fereastră nălucind

Santal despoleit în oră

De vechi viole strălucind

Cândva cu flaut sau mandoră,

 

E Sfânta palidă, ivind

Vechi foile deschise ale

Magnificatului vuind

Cândva la mise vesperale:

 

La acest geam de chivot nins

De harfa ce ’n amurg o face

Un zbor de Înger înadins

Ca ea să legene în pace,

 

Fără vechi foi, nici vechi santal,

Un deget de străalbul cerii

Într-un penaj instrumental,

Muziciană a tăcerii.

 

2.

 

Vollard

CĂPRIOARA

O masă de zbor departe
La vârf cer arta
Ca un zmeu frumos,
A sunat un cerb-Vollard.

Inventatorul Său, domnule
Vollard, în loc de stele,
Iubit văzând pe ceruri
O mie de tablouri.

Căprioara-Vollard ghici
Un indiciu de negru
Şi o grămadă de roz, –
Pentru ca dl. Renoir.

Căprioara-Vollard Edgar
Degas este periculoasă,
Ca spagatul
O dansatoare în albastru.

Paul Cezanne
Este jucăria unui bărbat
Mâinile puţin artisanes
– iubitoare ca un măr.

O masă de zbor departe
La cerul mare de artă
Ca un zmeu frumos,
A sunat un cerb-Vollard.

 

 

 

 

Distribuie:

Locuri de munca difamcom

novarealex1.jpg Valeriana

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro