Să nu ne „ferim”de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc. S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe lângă poezie, critică literară şi romane, a scris şi piese de teatru, unele dintre ele montate pe scenele din ţară, a tradus din marii clasici ai literaturii universale. Suntem recunoscători pentru că ne-a dat posibilitatea de a le oferi cititorilor noștri, de la Gazeta Dâmboviței, la fiecare sfârșit de săptămână, un regal de poezie…
1.
Mi-e trupul lângă tine greoi ca un balast,
Iar mâna-mi te atinge pe sâni nespus de cast
Şi parcă-n jurul nostru ar levita odaia.
Cânta privighetoarea la fel şi-n noaptea aia…
2.
românia
România
e o sală de jocuri
unde nu se câștigă
decât
pachețele de
scobitori
și câteodată
praf de
budincă.
România
poartă
jartiere cu
tricolor.
România
mănâncă
ciorbă de
burtă.
La petreceri
românia dansează
solemn alunelul
numai
cu românia.
România
suferă de
colon.
România e
cea mai veselă
țară din lume.
România
e o manea
România
e adi mutu.
Ştiu
că e urât
tot ce
bâigui aici.
E
ca şi cum
ţi-ai viola
mama.
Şi totuşi
eu îmi iubesc mama.
Facem împreună
lungi şi obositoare
exerciţii de repudiere.
3.
Vei fi în noaptea asta un fel de Jeanne Duval.
Azi scriu cu mâna stângă. Rescriu Les fleurs du mal.
Lumină vine numai din focul de cărbune.
Sunt ochii tăi ca noaptea şi pulpele ţi-s brune,
Iar spatele-ţi molatic şi-atât de mătăsos
Sub degetele mele devine abanos.
Şi-n timp ce-ţi iei, pe perne, cea mai lascivă poză,
Pe dinafară neagră, pe dinăuntru roză,
De tivul fustei tale ridic posomorât,
Îţi scot ciorapul roşu şi-l pun pe după gât,
O, soarele meu negru, divina mea metresă!
Miroase vag a blănuri şi-a piele de negresă.
Tu-ţi mlădiezi spre mine subţirele mijloc,
Mai vine doar puţină lumină de la foc,
Iar braţele-ţi par frânte, lipsite de putere.
De ce nu pot din pofta-mi a-ţi face jartiere?
4.
Bucate simple pentru cei săraci
Cu duhul stau pe grosolane șterguri
Câțiva călugări descărnate verguri
Mănâncă jir și ghindă sub copaci
Laptele-n oală de pământ miroase
A fân parcă puțin și-a bălegar
Iar peștii-ntinși cu artă pe șovar
Le-mbie și scrumiți pe cuvioase
Cu fragii-n glugi de carmeliți ușoare
Și faguri strânși cu japca din păduri
Lângă un foc înalt de uscături
Ne-am adunat la praznicul de sărbătoare
În cimbru albăstrui și-n alior
Pe unde cresc bureții-n răveneală
Gândacii-și au firește partea lor
Din toată masa asta spirituală
/A sărăcuților/ ciupim fărâme
Ca niște greieri din cutare fruct
Sugem o rădăcină mai de frupt
Bucate însă nu visează nime
Acolo unde scoate-o mreană capul
/Pe marginea acestui râu zăcaș/
Și chiar prelații fini de la oraș
Privește-i bine: preferară napul
5.
Preaveseli papi prin lanul de secară
Ne vom abate să culegem spice
Cu ochișori vioi precum alice
Și gușa – pe Silen! – o roșioară
Desculți cam amețiți de vântul tare
Înfulecăm din traista pântecoasă
Și nu ne-ascunde pulpele păroase
Sutana neagră fără cingătoare
Ca un balon cu pielea mult prea flască
Dar cu cununi de paie puse-n cap
Unul din noi crezându-se Priap
Râde atunci din pântec ca o broască
Iar noi întărâtați zvârlim cu pietre
Și cioburi verzi de sticlă după grauri
Simțindu-ne pe cefele de tauri
Niște flămânde roiuri de insecte
Facebook
WhatsApp
TikTok
