În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ… Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi casant în judecăţi. Poezia lui e marcată de amprenta ludicului, de o formidabilă asociativitate a cuvintelor şi a imaginilor.”
Poezii de azi
1.
EYE-RHYMES, – dlui Klaus Guwerner
Un om de hârtie
schia pe o pârtie
(şi ea, de hârtie):
n-avea altă pârtie
de schi decât pârtia
cea cum e hârtia
de albă; iar pârtia
foşnea ca hârtia
când scrii (ca pe-o pârtie,
pe alba hârtie)
că scria, pe o pârtie,
un om de hârtie.
Tălmăciri
1.
RAINER MARIA RILKE
REGELE LEPROS
Pe frunte-i fu şi mai vădită lepra
ce,-apoi, şi sub coroană-i s-a ivit;
întreg regatu-i se-afunda-n funebra
sluţenie anevoie de privit,
pe când curtenii se holbau la cazna
celui părând, legat în groase funii,
c-aşteaptă biciul… N-o luau, însă, razna,
de rău vorbindu-şi regele, niciunii. –
De neatins părea că-i e coroana
prin chiar acest nou privilegiu: rana.
2.
FRANÇOIS VILLON
BALADĂ & RUGĂCIUNE
Sfânt ctitor de podgorii, tată Noe,
Şi,-aşijderi, dumneata, bătrâne Lot
Ce te-ai culcat, dintr-a lui Àmor voie,
Cu-a tale fete, beat fiind de tot
(N-o spun ca să te-nvinui, – nu-s bigot),
Şi tu, Arhitriclin, ce n-ai alt har,
Găsiţi-i, rogu-vă, în cer un lot
Ălui de-mi fu jupânul Jean Cotart.
Era din viţa voastră; anevoie
Găsi-veţi un mai vrednic strănepot;
Bea vinuri scumpe, neavând nevoie
De gologani, ca orişice netot;
Nu i-a rupt nimeni cana de la bot
Acestui brav sugaciu de nectar;
Nu-i staţi de-a doua, eu aşa socot,
Ălui de-mi fu jupânul Jean Cotart.
Din faţă de-l priveai, sau dinapoie,
Ştiai că-i el, ce, parcă, de-a înot
Venea acas’, – cucuie, într-o joie,
Făcându-şi, mari, când dase într-un ciot;
Pe scurt: un stâlp de crâşmă mai devot
Ca el, şi mai de-aievea, afli rar;
Deschideţi-i al raiului chivot
Ălui de-mi fu jupânul Jean Cotart…
Carele, Prinţe, cum că „Nu mai pot
De sete!”-o tot ţinuse. – Fă tu, dar,
Să nu-i mai iasă limba de un cot
Ălui de-mi fu jupânul Jean Cotart.
Poezii mai de demult…
1.
M i c u l e c r a n i u
Cu toții vom fi conectați, din timp, la un ștecher
ca orice aparat electric din dotare, –
de asta n-o să mai scape nici un șmecher,
fiecare având să murim prin deconectare.
Sentința ni se va comunica prin televizor
(ceea ce n-o să constituie nici o surpriză,
după ce crainicii ne vor fi scrutat, ani de-a rândul, ca prin vizor):
condamnare la moarte prin scoatere din priză.
Ni se va ura „Moarte bună, copii!”, – acest suicid
fiind agreabil și lesne, încât nimeni nu va fi dornic să și-l amâne:
după care va răsună, inutil și placid,
„Deșteaptă-te, române!”
(1991)
Facebook
WhatsApp
TikTok
