UN REGAL DE POEZIE – Octavian SOVIANY

Să nu ne „ferim”de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc.  S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe lângă poezie, critică literară şi romane, a scris şi piese de teatru, unele dintre ele montate pe scenele din ţară, a tradus din marii clasici ai literaturii universale. Suntem recunoscători pentru că ne-a dat posibilitatea de a le oferi cititorilor noștri, de la  Gazeta Dâmboviței,  la fiecare sfârșit de săptămână, un regal de poezie

 

Poezii de azi…

1.

fotografie de grup.

 

Oameni fără

iubite şi fără

neveste. Oameni

care ronţăie sticsuri

într-un vagon de

metrou ca nişte

şoareci bătrâni

şi işi pipăie

gâturile zbârcite.

Oameni care se

întorc de la lucru în

pelerine uzate de

ploaie, ca o

armată învinsă,

purtând in sacoşe

funingine şi

miros a rom ieftin.

Oameni

transpiraţi şi

murdari

care se uită

unii la alţii cu ură.

Ii văd

seară de seară la

cârciumă. Le

privesc pelerinele

lungi care fâlfâie ca

drapelele

unor ţări comuniste.

Iar pe scaunul

din faţa mea

nu şade nimeni. Mâinile

mele sunt

galbene de

tristeţe, ca ale

romanovilor şi

habsburgilor. Ca ale

celor

nu foarte

puternici.

O fantomă

umblă iarăşi

prin europa.

Şi îmi vine să

urlu

spre cartierele

bogătaşilor: „Trăiască

revoluţia mondială! Trăiască

lenin si troţki!”

 

2.

 

Vine şi-o vreme

când culorile

îşi pierd prospeţimea,

apar ca văzute mereu

de

foarte departe,

iar lumea seamănă tot mai mult

cu o baie de aburi,

în care oamenii se scarpină unii pe alţii

pe spate, ca şi cum ar trăi.

Când atingi

coapsa unei femei

ca şi cum ai atinge

braţul unui fotoliu,

când trebuie să-ţi scrii în sfârşit

poemele singur

şi de aceea

ies tot mai prost.

E ca atunci

când ai de ales

între bătrâneţe şi moarte

şi nu ştii pe care din ele

să ţi-o pui pe genunchi,

aşteptând ziua

când

nu vei mai scrie nimic.

Doar îţi vei bulbuca ochii.

 

3.

Poemele astea

au cenuşiul murdar

al marilor erbivore

şi par scrise

de altcineva.

Mâna îmi atârnă neputincioasă.

Şi observ cum tot sângele

mi se transformă pe nesimţite

în apă.

 

4.

Peisaje dintr-o excursie

 

1.

Muntele gol.

Seara care coboară în văi

ca o armată de

cavalerie.

Ici şi colo

mesteceni golaşi.

Şi se aude plesnind

undeva foarte departe

o inimă.

 

2.

Îngenunchez

în faţa izvorului

ca în faţa unui

miracol.

Îmi privesc chipul zbârcit,

Scriu pe apă cu

degetul:

„Ex nihilo nihil”

 

3.

Se aud

clopotele

mănăstirii văratic.

O călugăriţă bătrână

îţi deschide o cameră

îngustă ca un sicriu

şi îţi spune:

„În camera asta

a murit veronica

fiindcă nu mai avea

de ce să trăiască.”

 

Poezii mai de demult…

1.

Ehei ce scule ce bijuterii
Băteau orfevrii meşteri pe ilău
Ciraci fârtaţi de cruce cimotii
Deplângem vinul prost şi veacul rău

Burghezi de treabă fără pedigri
Rimau şi ei dar nu prea nătărău
Ehei ce scule ce bijuterii
Băteau orfevrii meşteri pe ilău

Şi mari risipitori de avuţii
/Ah timpu-i beţivan şi cam mâncău/
Ne milogim ca doamna Du Barry
Încă o clipă domnule călău

Ehei ce scule ce bijuterii

2.

Din pricină că inul imită bine neaua
În paradis se pune un mare preţ pe in
În vreme ce tartarul ne-a dăruit taftaua
Mătăsurile grele ce-mbie la leşin

Acei molatici boa cu iz de Nicaragua
Ciorapul ce şi-l trage pe pulpe Josephine
Din pricină că inul imită bine neaua
În paradis se pune un mare preţ pe in

Fireşte-i şade bine lui Brummel catifeaua
Lautrec pictează dame în fuste de satin
Dar inului se cade să-i facem temeneaua
Din pricină că este sever ca un calvin

Şi întrucât imită la perfecţiune neaua

3.

Amoarea mea să facem socoteală
Şi să vedem pe ce putem conta:
E între noi un fluviu de cerneală
Un vultur spânzurat de o zăbrea

Sunt goluri mari lăsate-n alfabet
De litera cutare sau cutare
O robă jerpelită de poet
Cu zaruri măsluite-n buzunare

Un candelabru de pământ enorm
Câteva mici relicve de la Bosfor
E scoica ascuţită-n care dorm
Pudrat pe cap cu litere de fosfor

Ceva şi invizibil şi convex
O cameră cu sunete maligne
E boala unui retor fără sex
Ce se-nmulţeşte doar prin paradigme

Un fel de biblotecă-insectar
În care-o duc gândacii foarte bine
Şi pusă la păstrat într-un pahar
Romantica-mi pasiune pentru tine

4.

Cu un amor de retor ce să faci?
Cum să trăim o viaţa-n stilul attic
Alături de didascalii posaci
Ce nu mai au în pipa lor jăratic

În sâmbetele roz în care vii
Privind cu-nduioşare de la praguri
Nişte firide pline de hârtii
O masă lungă plină de chitaburi

În timp ce bat pendulele spăşit
Şi-ngână scribii maxime latine?
Aici e un imperiu prăfuit
O agoră ticsită de drezine

Cu maşiniştii lor de tinichea
Vorbind un idiom antic şi veşted
Nu râde! Nu vorbi! Nu respira!
Vrei să ne cadă Attica pe creştet?

Că uite hexametrii s-au lăţit
Şi-ţi strâng cu ură gleznele ca-n cleşte
În timp ce un diac îmbătrânit
Te-ntâmpină vorbindu-ţi elineşte

Şi spune încreţindu-şi faţa seacă
Sau preumblându-şi ochii peste coli
Că eşti cea mai frumoasă hipalagă
Din ultimul său text despre soboli

 

 

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro