PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Situații ale privirii

Depozitul de bătrâni, de Florin Toma, Editura BRUMAR

Partea întâi

Sunt anumite situații ale literaturii din care nu se poate ieși fără sprijinul imediat și bine organizat al privirii, al acelui fel de privire care propune și presimte întâmplarea care stă să se nască, care poate mai apoi să așeze rezultatele bune ale acestei activități contemplative în texte scrise, în proze, în povești în care este scoasă în evidență atenția, felul prin care cel care a privit, a văzut și a reușit să pătrundă în firea lucrurilor și a situațiilor le poate mai departe așeza în cuvintele care cresc și definitivează corpul lor. Toate acestea reușesc un fel de apropiere de granițele înțelegerii, iar acest ghidaj propus de cel care scrie poate încuraja în continuare forme de apropiere care vor continua ducerea acestor procese până la capăt.

Florin Toma a avut întotdeauna ceva de spus după ce a văzut, este unul dintre cei mai buni privitori ai firilor umane de astăzi, este un atent folositor al limbajelor care își urmează personajele și are acel fler jurnalistic de a se apropia de personajele lui și de le reda toată frumusețea, dar și dramatismul pe care le conțin și de care sunt conținute. Prozele lui facilitează accesul la acele mici amănunte care se acordează cu suprafața imediat vizibilă a unei situații, cu partea aceea văzută despre care putem crede că spune totul, iar toate acestea conduc firesc în curtea interioară mai puțin vizibilă, parțial obturată a poveștii care se desfășoară între limitele închise ale ei. Dacă tonul spunerii este șăgalnic, sarcastic sau atins de tăișul satirei, mai departe se face simțită emoția, se poate percepe efortul autorului de a empatiza și de a înțelege profunzimea aceea care îl mișcă și îl convinge să așeze ceea ce vede în formele primitoare ale unei povești.

Există în viață momente miraculoase, când un detaliu neinteresant, anodin, fără nicio vibrație, electrocutează brusc scoarța și o obligă să scoată la lumină o amintire lipsită de orice legătură cu prezentul. Dorită sau nedorită

Depozitul de bătrâni este cartea în care autorul ne propune un mod firesc, dar nou, de întâlniri ale privirii cu zonele cu care rezonează unele aspecte importante ale vieții, cu cele văzute sau cu cele simțite, cu cele ale normalului și ale anormalului, ale căderii, dar și ale urcării. Simțurile sunt amplificate și sunt lăsate să exulte, să își consume intens și elegant momentele vii și să își exprime cu toate forțele care încap în cuvinte dorințele ce le pot transforma în povești încărcate cu toate aceste aspecte ale cotidianului. Lumea din prozele cuprinse aici este una care își caută tot timpul centrul, iar personajele sunt prinse în această capcană concentrică din care nu mai pot ieși decât (de)scrise și exprimate de autor, adică de cel care le înțelege în profunzime. Personajele sunt puse în toate luminile care le pot face vizibile și în toate care le pot păstra și memora poza, imaginea de personaje umane care vag realizează că sunt în plin examen de înțelegere de privirea atentă unui autor.

Tabloul se fixă pe meningele cititorului tremurând ca o glazură gelatinoasă peste un tort uriaș, fără însă ca nimeni să știe – poate că nici măcar autorul, dacă e să fim corecți până la capăt – că se apropie, totuși, momentul acela când personajului damnat nu-i rămâne decât să aștepte, inconștient, deznodământul

Totul este calibrat pentru ca toate situațiile așezate de autor în povești să se integreze în acele momente în care fiecare gest și fiecare urmare a lui să poată să se compună într-un tablou ale cărui culori să poată firesc să se spună una pe alta și să se arate într-o compoziție din care mai apoi să fie înțeleasă lumea care le cuprinde și care le redă. O mulțime de ochi sunt pregătiți pentru a vedea , iar registrul mut al liniștii care este prezentă peste tot este cel care impune sobrietatea care atrage și impune modurile de acceptare a lor. Florin Toma rămâne un prozator al privirii și al limbajului care le poate reda, rămâne subjugat privirilor care disecă exact ca lama cu tăișul fin care este folosită pentru acest gen de operații, iar ceea ce lasă să se vadă după desfacerea corpului disecat este exact ceea ce face ca înțelegerea și urmările ei să se nască în oricare gest al unui cititor.

Depozitul de bătrâni este un obiect de lux transformat într-o carte, într-una care își pune la dispoziție tot spațiul disponibil pentru a fi cuprinse aici toate formele prin care viața își arată normele ei, toate gesturile umane care pot să încurce sau să ajute, dar și toate formele de manifestare ale sentimentelor firești care se alătură fiecărui personaj bine înțeles și bine povestit. Descoperim aici toate acele situații ale privirii care ajută oricare apropiere de normele înțelegerii.

Partea a doua

Din depozitul de proze pe care l-a conceput și construit Florin Toma se desprind și se expun zece artiști și zece lucrări de artă ale lor, lucrări care au găsit în paginile acestui volum spațiul și lumina care le pot face vizibile și/sau înțelese. Totodată ele reușesc să completeze și să mute în registrul lor toată acea încărcătură de imagini subînțelese pe care autorul le-a așezat în cuvintele lui. Catalogul expoziției cuprinde zece autori și lucrările lor, iar autorul cărții le-a ancorat pe toate în porturile special construite de poveștile lui. Ele s-au așezat în pagini și s-au lăsat înțelese fiecare în parte.

Florin Șuțu propune o introducere într-o intimitate sobră, una care (sur)prinde acea zonă a interiorului care de obicei rămâne în zona intimității, aceea în care umbra pasează lumina și o lasă să treacă pentru a-și putea pune în valoare proprietățile. Tonurile întunecate, dar colorate ale acestui interior descriu și desenează o amprentă a siguranței pe care ți-o oferă de atâtea ori ascunderea.

Ioan Iacob descrie chinurile îndepărtării epifaniei care stă să se întâmple, ne spune povestea îndepărtării, dar nu a respingerii ei, iar pentru toate a arăta toate acestea sunt folosite tonurile care pot foarte ușor să aprindă gândul celui care se întâlnește cu viziunea lui. Lumea aceasta conține căldura care poate înlocui absența oricărui înger nevăzut și neînțeles.

Silviu Oravițan așază inima în mijlocul unei broderii descrisă miraculos și pusă în lumea colorată intens pentru a putea să fie văzută, atinsă, înțeleasă. Mesajul lui este de nestăvilit, iar lumea rămâne ca prinsă într-o posibilă capcană desenată special pentru prinderea și rămânerea ei acolo, în proximitatea acelei inimi care trebuie să înceapă să bată.

Aurel Vlad transmite mai departe mesajele tulburătoare care pot fi necuprinse, care nu își știu limitele și care se pot multiplica la nesfârșit. Personajele lui caută o ieșire care nu există, care este definitiv ascunsă în codurile care însoțesc fiecare ton de culoare. Căutarea este mută, iar toată această încercare de a o găsi este așezată într-o poveste introvertită pictural și senzorial.

Nicolaus Otto Kruch suprimă corpuri pentru a sugera într-un fel frica ce premerge orice fel de transformare, de descompunere, adică de pasul spre dezintegrare și de trecere în neexistență. Se vede aici mișcarea spre acoperirea definitivă în tărâmul uitării definitive. Corpul nu mai este disponibil, deci nici posibil, iar lumea așteaptă facerea alteia noi.

Suzana Fântânariu mută tot ce vede în registrul magic pe care îl stăpânește și pe care de foarte multe ori și în foarte multe moduri îl face cunoscut și celor care caută să înțeleagă mesajele ei. Tot ce este arătat este criptat într-un limbaj plastic atrăgător dar ermetizat intenționat. Apropierea cred că este soluția propusă pentru înțelegere, acea apropiere care ajută neîmpotrivirea privirii și încurajarea ei să treacă mai departe de limitele fizice ale lucrării.

Mircea Roman ne ajută să ne întoarcem cu picioarele pe pământ și să simțim sub tălpi cărbunii încinși ai tragediei care este deja așternută pentru fiecare dintre noi. Astfel urmele pot să dispară și există posibilitatea arderii lor pentru ca martorii și mărturiile lor să se ascundă definitiv. Oricare gest de aici încurajează scăparea și urmările benefice ale ei, dar acest gest esențial trebuie, desigur, făcut.

Floarea Țuțuianu este dispusă tot timpul să arate și să descrie în imagini provocatoare fiecare moment propus de atingere și de (re)cunoaștere senzorială, are acest har de a impune aceste gesturi importante ale apropierii și de cunoaștere al celuilalt, al celui de lângă tine. Fiecare linie sau zonă a lucrărilor sale propun această atmosferă stranie, dar plăcută, a touch-ului fizic și metafizic.

Maxim Dumitraș ascunde totul sub o peliculă care sugerează o posibilă înțelegere, care încurajează o scufundare imediată, una surprinzătoare care ar putea clarifica totul pe loc. Dar toate acestea sunt, desigur, iluzii, pentru că aici nu este nimic atât de vizibil încât să poată fi apropiat imediat, ci este disponibilizată o atmosferă care menține nesiguranța părții văzute pe care nu poți să o înțelegi. Misterul și necunoscutele lui s-au așezat aici parcă definitiv și transmit mai departe undele care conțin cifrul înțelegerii care trebuie dezlegat.

Nicolae Flessig suprimă orice posibilitate de ieșire, de evadare sau de încercare a lor. Fiecare gest făcut în acest sens este imediat preluat și anihilat rămânând în continuare posibilitățile, și ele limitate, de a explora și de a cunoaște interiorul pus la dispoziție. Anumite repere mai hrănesc oarecum speranța, dar căile până la ele sunt destul de greu de găsit. Un final de parcurs care nu propune odihna sau așezarea, ci căutarea continuă, neobosită, fără oprire.

Final

Aici se încheie minunata călătorie în proză pe care ne-a pus-o la dispoziție Florin Toma. Fiecare moment al cărții este complex, iar fiecare pas alăturat este complexat instantaneu de împotrivirea la facerea lui. Multele și diversele înțelesuri lăsate la vedere sau ascunse aici de autor și de invitații lui rămân în continuare de discutat și, bineînțeles, de căutat și aflat.

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…

 

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro