În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ… Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi casant în judecăţi. Poezia lui e marcată de amprenta ludicului, de o formidabilă asociativitate a cuvintelor şi a imaginilor.”
Poezii de azi
S E P T E T
Ca să-ţi sărut genunchiul,
la margine de hău,
va trebui, la rându-mi,
să-ngenunchez… Iar gându-mi
presimte care-i unghiul
ce frânge-mi-ar genunchiul,
ca să-l sărut pe-al tău !
Tălmăciri
1.
GACE BRULÉ
***
Iarna rea, nici gerul nu
Te împiedică să cânţi,
Căci leac, altul, nu ai tu
Care inima-ţi frămânţi
Şi, de lacrimi, nu te zvânţi,
Căci frumoasa care-ţi fu,
Făr’ să-ţi fie, dată-n dar,
Dragă ţi-i ca nimeni, dar
Suferi că o vezi prea rar.
Când văzut-o-ai întâi,
Tocmai când dădeai să pleci,
Nu fusese chip s-amâi
S-o iubeşti atunci şi-n veci,
S-o iubeşti de moarte, deci,
Pe-a de prea frumoasă îi,
Şi-o iubeşti, poate,-n zadar.
Dragă ţi-i ca nimeni, dar
Suferi că o vezi prea rar.
Drag ţi-i s-o alinţi în gând
Şi s-o chemi cu un suspin
Uiţi, cu toate că plângând,
Că, în carne, ai un spin,
Când aievea şi deplin,
Ţi se-arată surâzând
În privaz ori sub umbrar.
Dragă ţi-i ca nimeni, dar
Suferi că o vezi prea rar.
Din gând, nu-i chip s-o alungi,
Ci nu ştii dacă şi ea,
Unei dragoste-ndelungi
I-ar răspunde cu a sa;
Ori un altul vrea să-şi ia
De-amorez… Iar eu, atunci
Aş muri de-atât amar.
Dragă ţi-i ca nimeni, dar
Suferi că o vezi prea rar.
Ce te macină e că-i
Greu să pleci în burgul său
Care-i plin de oameni răi
Ce vă tot vorbesc de rău.
Rămâi locului şi, zău,
Plângi că pân’ la ea n-ai căi,
Ci vămi, numai, şi hotar.
Dragă ţi-i ca nimeni, dar
Suferi că o vezi prea rar.
2.
JOACHIM RINGELNATZ, CANGURUL ŞI CRABUL
(traducere de Ildiko Gabos & Ş. F.)
Un cangur ar fi vrut degrab’
să se însoare cu un crab.
Dar primăria împotrivă
era, — nefi’nd aceştia de-o potrivă.
Atunci strigară: „Jos birocratismul !”,
în culmea deznădejdii şi-a mâniei;
şi,-apoi, se spânzurară, cei doi, de mecanismul
uşii de lemn masiv a primăriei *.
–––––––––––
* Tot de o „clanţă”, dar a „uşii Căpităniei portului”, „spânzură o şopârlă” Turnavitu, faimosul ipochimen urmuzian, — cu deosebirea că, acolo, dublei sinucideri din amor îi ia locul crima crapuloasă. [N. Tr.]
Poezii mai de demult…
1.
ALCOHOLINAIRE, ÎN 1909
O damă,-n ’909
(cât de albaştri-i pot fi ochii!)
în otomana unei rochii
mov-purpurii, cu fir şi două
plătci îmbinându-se pe umeri
precum tunicile elene;
o damă unduind alene
ca lebăda, – pe când tu numeri
minutele pân-o să sune
de miezul nopţii şi-al speranţei;
şi e ca tricolorul Franţei
obrazul damei importune,
căci de-o aşa splendoare,-ncât
ţi-e teamă să începi o nouă
idilă,-n ’909,
şi să-i săruţi prelungul gât;
sau (pe când domnii toţi fac sluj
în jurul ei, iar les bas-bleus
scot roşul fard din tub etanş
şi-şi dau pe buze cu alt ruj)
să-ţi culci obrazul cald, în dans,
pe-obrazu-i aux couleurs de France:
yeux bleus
dents blanches
lèvres très rouges
2.
ZICALA LA ZI
– Noaptea e un sfetnic bun.
– E bun şi-un sfeşnic…