În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ… Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi casant în judecăţi. Poezia lui e marcată de amprenta ludicului, de o formidabilă asociativitate a cuvintelor şi a imaginilor.”
Tălmăciri
1.
Guillaume Apollinaire
BUCLA REGĂSITĂ
Din amintire nu pot anii
Să şteargă bucla acaju
A ei Ţii minte de ce stranii
Sorţi parte-avut-am eu şi tu?
Auteuil şi La Chapelle şi dragul
Montmartre Un întreg trecut
Mi-l amintesc Şi-o zi când pragul
Şopteşte ea ţi l-am trecut.
Zulufu-aşijderi unei toamne
În gând o pâclă grea urzi
Şi neursita noastră Doamne
Se-ngână cu-asfinţita zi.
2.
AUL CLAUDEL
COPILĂREŞTI
MELCUL
I
Melcul, doar un pic mai rău
Să mi-l mustri, şi mă tem
Că reintră-n propriul său
Filosoficesc sistem.
II
Unu,-nfuriat pe una,
Blestema: „Amor bandit!”
Melcul: „Mie mi-i totuna,
Zice, că-s hermafrodit!”
III
Într-al melcului castel
Rămas gol, – oglinda mică
Îţi arată ce-i în el
Numai dacă eşti furnică.
[1931]
3.
RAINER MARIA RILKE
REGELE LEPROS
Pe frunte-i fu şi mai vădită lepra
ce,-apoi, şi sub coroană-i s-a ivit;
întreg regatu-i se-afunda-n funebra
sluţenie anevoie de privit,
pe când curtenii se holbau la cazna
celui părând, legat în groase funii,
c-aşteaptă biciul… N-o luau, însă, razna,
de rău vorbindu-şi regele, niciunii. –
De neatins părea că-i e coroana
prin chiar acest nou privilegiu: rana.
Poezii mai de demult…
1.
ZICALA LA ZI*
Ce e,-n mână, numai turtă,
iar în gură, numai dulce,
e, în burtă,
turtă-dulce!
* “Pentru copii şi pentru rafinaţi
2.
Căzusem bolnav de cât erai de albă,
În febra-mi îmi aminteam totuşi Cartea.
Dar nu-mi păsa, voiam să trăiesc,
Păi tu aveai un surâs ce-şi urma curbele
Lui minunate.
Au venit cu bani, cu palate:
Niet, le-am zis, pe ungureşte,
Voi nu vedeţi ce umbră, ce vagă,
Voi nu vedeţi că ea, acu’, cât noi vorbim,
Păleşte.
Ieşiţi afară.
Am scos altaru’ din biserică,
L-am pus pe păşunea asta –
Era de aur.
Corul, l-am luat cu mine, că băga
Bine înalte.
Stăteam pe vârfuri ca să văd –
Peste capete se adunase popor,
Neamuri proaste.
Comentau, auzeam în mulţime:
„Ce-a găsit dom’le la asta,
O spălăcită”.
Da, ei erau orbi, ei erau o viitoare
Turmă de porci ce urma să sară
În prăpastie, ei…
S-a lăsat seara apoi,
Lumea s-a dus acasă.
Stăteam pe vârfuri şi mă uitam
La tine cât erai de spălăcită
Şi te iubeam.
Facebook
WhatsApp
TikTok
