UN ALT REGAL DE POEZIE – Șerban FOARȚĂ – Alte rimelări

În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ…  Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi casant în judecăţi. Poezia lui e marcată de amprenta ludicului, de o formidabilă asociativitate a cuvintelor şi a imaginilor.”

 

Tălmăciri

1.

 

Victor Hugo

 

RUGĂCIUNEA PENTRU TOŢI 

 

(Ora pro nobis!)

Smirnă şi tămâie!

Cast parfum de nard!

Mirt sau alămâie,

Olmuri ce mângâie 

Când, alene, ard!

Pajişti şi coline-n

Fumeg de altar!

Roze apriline,

Guri în care-albine

Dibuie nectar!

Asfodelă albă!

Crâng de blând iasmin, –

Din care se-nvoalbă

Pasăre codalbă

Cu penaj carmin!

Crin cu-aurărie

De potir sfinţit!

Ambră aurie!

Briză azurie

Până-n asfinţit!

Crud miros de mlajă

Pe un mal de râu!

Duh pe care-o plajă

Umedă,-l degajă

Într-un vânt călâu!

Flori, celui Preaveşnic

Date-n dar, – la fel

Ca şi scumpul sfeşnic,

Cel ce arde veşnic

Pentru, numai, El!

Lujeri frânţi în două

De tăişul crud!

Spirite de rouă,-n

Aurora nouă,

Prin văzduhul ud!

Miresmate hramuri!

Bronz sonor în turn!

Trâmbiţe şi flamuri!

Înflorite ramuri

La un ceas nocturn!

Tainică aromă

Adiată-n jur,

Când pogoară-n domă,

Tocmai din Pleromă,

Un arhanghel pur!

Pom al maicii Eve

Şi al lui Adam,

Cu strălimpezi seve

Şi cu neaieve

De suav balsam!

Dulce abur, încă

Drag lui Dumnezeu, –

Ce eşti, tu, pe lângă

Cel ce stă să plângă

În genunchi şi, greu

Încercat, îşi frânge

Mâinile, acum?

Lacrima-i de sânge

Biruie şi-nfrânge

Bietul tău parfum!

Poţi să i te-alături

Unui prunc din cer? –

Când, pe nor de-omături,

Cu heruvii-alături,

Buzele lui cer

Dragoste şi pace

Pentru cei nătângi, –

Rugă ce te face,-n

Şoapta ei stângace,

Să surâzi şi plângi!

15 iunie 1830

 

2.

William Shakespeare

[UN CÂNTEC AL OPHELIEI]

Pre Sfântu’ Valentin, de az’,
L-adăst, în zori, să vină:
Să-ţi stau, fecioară, în pervaz,
Fiindu-ţi Valentină.
Te scoli şi, scumpe,-mbraci cămeşi,
Ca să-i treci pragul, iată;
Şi fată eşti, ~ dar n-ai să ieşi,
Din încăpere, fată.

Pre sfinţii ăi din călindar,
Băieţii-aşa-s, cu toţii, ~
Orice mustrare e-n zadar:
Hoţi din născare-s hoţii.
Tu spui: „Vorbeai de nuntă, vai,
Cât nu mă dasem ţie!”
Iar el: „De nu mi te dădeai,
Acum mi-erai soţie.”

 

Poezii mai de demult…

1.

REBIS

 

X

 

În pajişti, vagi ispite: doamne

angelicate, în extaz.

Angelii cate, în extaz, —

  1. în paji, işti vagi ispite, Doamne:

àripe, har penultim, cer

cei fără,-n umăr, amplu foşnet;

cei fără număr — amplu foşnet,

  1. arii, pe harpe,-n ultim cer,

ar vrea,-n auz îngeresc, imnic, 

şi har; peninsuli de azur

şi harpe,-n insuli de azur,

  1. ar vrea-n auz, Îngere schimnic, 

cei fără număr, — freamăt alb

de harpă,-n insule de-albastru 

de harpă, Ninsule de-albastru…

  1. Cei fără,-n umăr, freamăt alb,

àripa harului cu boare 

de harpe,-n umbra grea, o vor; 

de har, penumbra, grea o vor;

  1. arii, paharului cu boare

de mir, cântându-i, — după ce-i

vor fi dus doru,-n pajişti, Doamne!

Vor fi dus doru,-n pajişti, doamne

  1. de mir (cântându-i) după cei

fără de,-n umăr, pene albe

de har: penete dalbe,-n cor

de harpe neted-albe,-n cor 

  1. fără de număr, — pe nealbe

cărări umblând?… Parfum de crin,

în pajişti; cântece şi ’arpe.

În paji, işti cântece şi, iar, pe

  1. cărări, un blând parfum de crin…

Îngerul ultimului cer

se roagă pentru-aceştia, Doamne!

Se roagă, pentru-aceştia, doamne

  1. în gerul ultimului cer.

(30-31 ianuarie 2004)

 

2.

 

R E B I S 

 

IX

 

În care cer cad, încă (’n, toarsă

din vechi nor, ploaie), picuri noi?

Din vechi nor, ploaie, picuri! Noi,

  1. în care Cerc? — Adâncă,-ntoarsă,

postava cerului, de-acum

încolo: raţie de gri umed.

În coloraţie de gri-umed

  1. postav, a cerului de-acum, —

din care stoarse-s umbre, pânze

de apă-nea, grăpândă-n cer

de apă. Neagră pândă,-n cer

  1. din care-s toarse sumbre pânze

(nu stropi), ca trenele de voal

de doliu, vechi. E ternă ploaia

de doliu vechi. Eternă, ploaia!

  1. Nu-s tropi, catrenele de voal

aievea, — când acerbe rochii

de zloată-mbracă trupu,-n ud

de zloată-mbracă trupu’ nud.

  1. Aievea, când, a Cerber, ochii

şi-i cască acest cer: con cav

şi nul. — Vezi, împăcat, că plouă,

şi nu-l vezi, în păcat, că plouă…

  1. Şi-i cască, acest cer concav,

pe ochii ălor de cer bice

de ploaie,-n plesne. Tropot greu

de ploaie,-n plesnet. Ropot greu

  1. pe ochii ălor, de cerbice,

prea tari, — când, în Cerc Terţ, arimă

eşuate nave omeneşti,

eşuate-n „Ave!” omeneşti

  1. prea tari… Când încerc terza-rimă,

cupletele acestei ploi

mă leagănă, zărite-n ceaţă;

mă leagă, năzărite-n ceaţă,

  1. cu pletele acestei ploi.

(6 octombrie 2001)

 

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro