TABLETA DE VINERI – Cornel MĂRCULESCU – Constantin Carabella (1851-1928) – un primar destoinic, aprig susținător al culturii dâmbovițene

C. Alessandrescu şi C. Carabella

S-a născut la 5 august 1851 într-o familie de târgovișteni cumsecade care i-au asigurat o educație aleasă, recunoscută ulterior prin actele sale de caritate de protipendada urbei și nu numai. Chiar dacă nu a fost un mare cărturar, Constantin Carabella era apreciat de toți ca fiind un om darnic, și nu un fariseu fățarnic. La 19 ani a reușit să ocupe funcția de copist clasa I, la Prefectura Dâmbovița, pe care a slujit-o cu maximă seriozitate, începând cu data de 22 iulie 1870. După doi ani a trecut copist la Tribunalul Dâmbovița (1 iulie 1872), de unde a fost avansat pe post de ajutor de grefier, începând cu 22 ianuarie 1878. După o scurtă perioadă ca grefier la Tribunalul din Buzău, începând cu 13 noiembrie 1880, Constantin Carabella a revenit la Tribunalul Dâmbovița, iar de aici, s-a mutat începând cu 16 septembrie 1881 la Tribunalul Ilfov. Calitățile sale incontestabile l-au propulsat la 29 ianuarie 1885 în funcția de director al Prefecturii Dâmbovița, demnitate pe care o va deține până la 24 aprilie 1886, când ajunge grefier la Curtea de Apel din București, aceasta fiind ultima funcție pe care a exercitat-o cu stoicism până la 1 aprilie 1898, când s-a și pensionat.

După pensionare, Constantin Carabella a cochetat cu politica și a susținut Partidul Conservator, care l-a desemnat la 15 iulie 1899 ca ajutor de primar, susținând dezvoltarea orașului, iar ulterior, a fost ales la 13 ianuarie 1904 ca primar al orașului Târgoviște, într-un moment în care noul partid conservator condus acum de Take Ionescu, se confrunta cu numeroase dispute interne între susținătorii președintelui partidului, conservatori și cealaltă componentă junimistă. În scurta perioadă petrecută în funcția de primar al Târgoviștei, și cu precădere în perioada 6 martie 1905 și 1 iulie 1906, Constantin Carabella a fost „un primar demn, priceput și perfect cinstit, care domnea aici peste tot locul”. Dintre realizările cele mai însemnate în mandatul său, se numără construirea căii ferate Târgoviște – Pietroșița, cu sprijinul deputatului conservator Basile M. Dumitropol, construirea unui nou local destinat Spitalului Județean, pavarea străzii Vărniceri, introducerea luminii Spel, construirea căii ferate dintre Arsenal și Gară, cedarea cu titlu gratuit a terenului pentru edificarea Oficiului telegrafo-poștal din oraș.

Constantin Carabella a rămas în istoria orașului ca un sprijinitor al școlilor târgoviștene. Astfel, pe baza donațiilor sale a funcționat Școala Secundară de Fete (1921-1925) și s-a construit localul Liceului Constantin și Maria Carabella, inaugurat la 13 decembrie 1925 în prezența miniștrilor I. G. Duca, Gheorghe Mârzescu și Constantin Angelescu. De-a lungul timpului, localul de școală și-a modificat de mai multe ori denumirea: Liceul Constantin și Maria Carabella (1925-1948); Școala Medie nr. 1 (1948-1968); Liceul Teoretic nr. 1 (1968-1977); Liceul Industrial Grigore Alexandrescu (1977-1990); Liceul Teoretic Grigore Alexandrescu (1990-1997), iar începând din 1 septembrie 1999 a primit, prin ordin ministerial, denumirea de Colegiul Național Constantin Carabella.

Funcționar, primar al Târgoviștei, susținător al culturii dâmbovițene, Constantin Carabella a fost o personalitate a vieții publice târgoviștene la sfârșitul secolului al XIX-lea si începutul secolului XX. Din nefericire, la înmormântarea sa, în 1928, „abia dacă au fost la slujba religioasă 10-15 persoane, în afară de elevele liceului care, anunțate, au venit, unele chiar din județ”, așa cum comenta, în presa vremii, memorialistul târgoviștean Tache D. Athanasiu. Acesta își încheia cu amărăciune editorialul astfel: „Plecând genunchiul în fața corpului neînsuflețit al bunului nostru filantrop, al cărui nume îl va purta această școală în vecii vecilor, aduc prinosul nostru de recunoștință pentru memoria acestui om de bine”.

Personalitate proeminentă a orașului, Constantin Carabella este înmormântat în Cimitirul Central din Târgoviște, unde, astăzi, abia dacă se mai distinge numele încrustat pe cruce și figura celui care la începutul secolului al XX-lea a îndeplinit funcția de primar al orașului Târgoviște.