TABLETA DE VINERI – Cornel MĂRCULESCU – Cimitirul evreiesc din Târgoviște– un cimitir lăsat în paragină

 

Cimitirul evreiesc din vechea cetate de scaun a Țării Românești este lăsat astăzi în paragină, totul este dat uitării, asta în timp ce în alte țări, tot ce este legat de victimele Holocaustului nu are preț şi atrage ca un magnet zeci de mii de vizitatori. Puțini sunt cei care știu că cimitirul evreiesc se află în cartierul Romlux din Târgoviște, este în grija comunității din Ploieşti, iar ultima înmormântare în cimitirul evreiesc din Târgoviște a avut loc în 1968. Cimitirul evreiesc din Târgoviște adăpostește până într-o sută de morminte, cel mai vechi fiind din 1887.

Poate cel mai important este însă, locul unde a fost îngropată în 1945 o bucată de săpun, fabricată din trupurile evreilor omorâți în lagărele naziste de la Auschwitz şi Dachau, Cimitirul din Târgovişte fiind printre puținele din țară care are un astfel de monument, dedicat victimelor Holocaustului (cimitire similare se mai află la Sighet și Dorohoi). Această mărturie a barbariei naziste, abia mai rezistă şi ea odată cu trecerea anilor, pe lespedea mormântului fiind săpată următoarea inscripție, care cu greu se mai observă astăzi: „Aici sunt îngropate victimele barbariei naziste și prefăcute în săpun. Rugați-vă pentru dânșii”. Totuși, nici până astăzi nu se cunoaște dacă fabricarea de săpun din grăsime de evrei a fost un fapt barbar real sau, este doar o legendă morbidă care să înspăimânte, prin care nemții răspândiți în toată Europa vindeau sau schimbau produse pe un săpun care nu făcea clăbuc și pe care erau inscripționate în relief trei litere: R.J.S. sau R.J.F. Trebuie menționat faptul că semnificațiile acestor litere erau Reine Jüdische Seife („săpun pur evreiesc”) sau cele de Reine Jüdische Fetten („grăsime pură evreiască”).

Un alt obiectiv lăsat uitării, este Monumentul eroului evreu din acest cimitir, Solomon Herman Kornhauser, care a fost decorat post-mortem de regele Ferdinand cu virtutea militară clasa a II-a, în anul 1917. Acesta a pierit la doar 37 de ani, fiind condamnat la moarte de către nemţi la sfârşitul anului 1916 şi a fost spânzurat la 6 martie 1917 pe Platoul Prefecturii din Târgovişte (atunci piaţă publică agroalimentară), pentru că i-a ajutat să fugă pe evreii care se aflau într-un lagăr din zona Teiş. Acest Herman Kornhauser a mobilizat târgoviştenii să ajute cu alimente şi haine pentru evreii care erau sumar îmbrăcaţi într-o iarnă câinoasă a ocupației germane, i-a îmbrăcat, le-a dat să mănânce, iar pe unii i-a ajutat să evadeze, drept pentru care nemţii l-au prins, iar tribunalul militar de ocupație care funcționa în clădirea Prefecturii (astăzi Muzeul de Artă) l-a condamnat la moarte.

În 1941, la Teiş, pe locul în care acum se află unitatea militară a funcţionat un lagăr internat pentru evreii din judeţele Dâmboviţa şi Prahova, aici fiind internați 1225 persoane evrei, ulterior legionari şi comunişti, patru persoane decedând în timpul concentrării. Se pare că în noaptea de 14 iulie 1941, un număr de 1121 evrei din Ploiești au pornit pe jos spre lagărul de la Teiș, o parte dintre aceștia fiind detașați pentru muncă la Găești. La sfârșitul lunii septembrie 1941, celor 1225 de internați li s-a condiționat eliberarea de părăsirea zonei petrolifere din care făcea parte Ploieștiul, cei mai mulți dintre aceștia stabilindu-se în Buzău și Brăila unde s-au supus acelorași restricții cu evreii localnici.