TABLETA DE VINERI – Cornel MĂRCULESCU – Casa Sache Poroineanu

Sache Poroineanu, originar din Târgoviste, s-a căsătorit cu Elena, fiica medelnicerului Ștefan Jianu din Caracal (o altă fiică a acestuia se va căsători Apostolescu). Pe lângă funcțiile deținute în administrație (prezident al Sfatului Orășenesc din Târgoviște în 1846 și deputat al județului Dâmbovița în 1847, membru în Consiliul permanent al județului Dâmbovița în 1871), a moștenit o prăvălie în Târgoviște și o  „moșie la Pietrari” de la tatăl său Badea Poroineanu, polcovnic de seimeni, născut în 1779 în satul Poroinica din județul Mehedinți. 

 

Sache Poroineanu a cochetat cu literatura, s-a îngrijit de buna educație a celor trei copii (Sache, Constantin și Eufrosina), de buna administrare a moșiilor din Romanați și Dâmbovița. În imobilul din Târgoviște, situat pe strada Ion Heliade Rădulescu la nr. 9, moșierul a primit în vizită pe domnitorul Gheorghe Bibescu (1842-1848) și pe Barbu Știrbei (1849-1856). În timpul cât s-a aflat la „cârmuirea” județului Dâmbovița, precum și la solicitarea ocupației austriece, s-a demarat acțiunea de delimitare a străzilor și de numerotare a caselor din oraș, montarea a 55 de felinare la răspântiile principalelor ulițe din orașul Târgoviște, dar mai ales, a fost schimbat în 1859 titlul orașului, adoptând-se denumirea de „municipiul Târgoviște”. Imobilul care l-a găzduit pe Barbu Știrbei, între 23-24 iulie 1851, dezvoltat de un plan parter și etaj, a fost construită în secolul al XVIII-lea  și refăcut la sfârșitul secolul al XIX-lea, când a fost amplificată suprafața locuibilă, transformată fațada principală, a fost înlocuit foișorul de la intrare și pridvorul cu un foișor deschis pe stâlpi de zidărie. 

 

Dintre fiii lui Sache Poroineanu, ne reține atenția Constantin Poroineanu, care s-a născut la Târgovişte în 1843, a studiat la Bucureşti şi a fost o persoană cu multă influenţă, fiind solicitat de prietenii din Caracal şi Târgovişte să intervină pe lângă personalităţile politice de primă mărime pentru rezolvarea unor probleme personale. Şi-a administrat cu pricepere moşiile (între altele Valea lui Soare, Redea şi Fălcoiu din Romanaţi) pentru care a avut numeroase procese, dosarele respective fiind păstrate într-o ordine desăvârşită. 

 

Intrând în politică în rândurile Partidului Liberal, a reprezentat judeţul Romanaţi, a intrat în divergenţă cu N.B. Locusteanu (vechi lider al liberalilor din Romanaţi). A fost decorat cu ordine româneşti (,,Steaua României”, ,,Coroana României” în grad de comandor, cu medalia ,,Apărătorii Independenţei” ori cu ordine străine precum ,,Leopold al Belgiei”). Din documentele aflate în acest fond nu rezultă că ar fi fost căsătorit sau că ar fi avut copii. Însă, cel mai mult atrage atenția povestea de viață a acestuia. La sfârşitul secolului al XIX-lea, Constantin Poroineanu, fiul marelui boier născut în Târgoviște, pleacă la studii la Paris. La o chermeză între studenţi, tânărul Poroineanu trăieşte o aventură de-o noapte cu o frumoasă pariziancă. Fata rămâne însărcinată, având o fetiță căreia îi va pune numele Mirabelle, dar Poroineanu o părăseşte pentru a se întoarce în ţară şi a veghea la propriile afaceri. În România a reuşit să devină unul dintre cei mai bogaţi moşieri, dobândind proprietăţi ce se întindeau pe trei judeţe: Dâmboviţa, Ilfov şi Romanaţi. Poroineanu devenise celebru în vremea sa pentru actele de caritate pe care le făcea aproape zilnic: oferea mâncare săracilor, elevilor le dădea cărţi şi caiete, iar liceele din ţară primeau de la el cele mai noi hărţi şi planşe anatomice. 

 

Anii au trecut şi Constantin Poroineanu îşi trimite fiul în 1906, pe Sergiu, la studii la Paris la aceiaşi universitate unde învăţase şi el cu 20 de ani înainte. La fel ca şi tatăl său, fiul lui Poroineanu întâlneşte o studentă pariziancă la o petrecere, cei doi se îndrăgostesc şi după puţin timp se căsătoresc în secret. Fiul se întoarce acasă pentru a-şi prezenta soţia tatălui său. Doica moşierului a pus informaţiile cap la cap şi le-a comunicat celor doi cumplita veste: fata era copilul pariziencei cu care Poroineanu senior avusese o aventură în tinereţe, iar proaspeţii însurăţei erau de fapt frate şi soră. Din nefericire, în aceiaşi zi de 14 septembrie 1908, Sergiu o ucide pe Mirabelle, sora și soția sa, iar apoi se împușcă și el cu un revolver, iar astăzi cei doi își duc somnul de veci la Cimitirul Bellu, sub un monument realizat de vestitului artist italian, din Florenţa, Raffaelo Romanelli (1856-1928). În acelaşi loc se odihneşte şi moşierul Poroineanu alături de sora sa Eufrosina, care, doborât de suferinţă, a sfârşit ca şi copilul lui, sinucigându-se la 15 septembrie 1908 ora 04.00, pe când avea 65 de ani, la doar o zi după ce şi-a scris testamentul prin care lăsa moştenire toată averea sa primăriei din Caracal.