S-a născut la 25 august 1902 în București, ca fiu al lui Nicolae Cioculescu și al Constanței (născută Milloteanu). Tatăl său a fost inginer în Centrala Ministerului de Finanțe, iar mama profesoară. În 1912, Șerban Cioculescu a rămas orfan de mamă, iar în 1914 și de tată, fiind crescut de bunicul său matern, dr. Milloteanu din Turnu Severin. Așa se explică și faptul că a urmat Liceul Teoretic Traian din Turnu Severin, pe care l-a absolvit în 1920, în același an înscriindu-se la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București, specialitatea limba și literatura franceză (1920-1923). După examenele de capacitate din primăvara anului 1924, sesiunea București, a fost numit profesor titular de limba franceză la gimnaziul din Găești, cu începere de la 1 septembrie 1924. Întemeiat cu trei ani înainte, prin stăruința profesorului de română Ștefan Popescu, gimnaziul găeștean era condus la acea oră de profesorul ardelean I. Nanu. „Localul – își amintea Șerban Cioculescu în 1972 – nu departe de gară, către cartierul sărăcimii, cu numele atât de expresiv, Vaideiasa, era făcut din mai multe clădiri, pe o porțiune vastă de pământ”. Chiriaș de luni dimineața până vineri seara, timp în care preda câte patru ore dimineața, la clasele bugetare, și câte patru ore, seara, la clasele extrabugetare, Șerban Cioculescu revenea sâmbăta la București, cu un abonament gratuit pe căile ferate, obținut din partea comitetului școlar local. Deși nouă, școala beneficia, își amintește Șerban Cioculescu, de „un corp didactic ales”. Astfel, alături de Alois Gabor, șef de promoție la secția de limba germană a Facultății de Litere și Filozofie, la Școala de la Găești, au mai predat în acea perioadă alți doi viitori profesori universitari, Grigore Florescu și Gheorghe Ștefan, ambii proveniți din școala română de la Roma de sub conducerea savantului Vasile Pârvan. Printre elevii, în rândul cărora Șerban Cioculescu pare a fi trezit în chip deosebit interesul pentru limba franceză, s-au numărat viitorul critic literar M. Ilovici și poetul Aurel Iordache.
În februarie 1926, s-a căsătorit cu Maria G. Iovițoiu, licențiată în litere a Facultății de Litere și Filozofie a Universității din București. Sprijinit de profesorul Constantin Rădulescu Motru, prieten al tatălui său, Șerban Cioculescu a obținut în cele din urmă o bursă în Franța, unde a frecventat cursurile de filologie romanică, între noiembrie 1926 – martie 1928, la Sorbona și École Pratique des Hautes Etudes. Întors în țară, Șerban Cioculescu și-a reînceput activitatea pedagogică la Găești.
În anul 1926, în învățământul din orașul Găești s-a transferat și Vladimir Streinu (pseudonim al lui Nicolae Iordache, 1902-1970), cu care Șerban Cioculescu se cunoștea încă din toamna anului 1920, când amândoi au intrat în anul I al Facultății de filozofie și litere din București. Cei doi buni prieteni, au pus împreună temeliile revistei lunare de literatură și știință „Kalende” în noiembrie 1928, din al cărui comitet de redacție mai făceau parte Pompiliu Constantinescu și Tudor Șoimaru, revistă al cărui program era să publice „artă pentru artă”, în opoziție cu ceea ce considerau a fi „artă cu tendințe”. Ca un arc peste timp, pe casa de la Găești a lui Vladimir Streinu, acolo unde a fost gândită și realizată revista Kalende, în anul 1992, autoritățile locale, după ce au atribuit numele lui Vladimir Streinu, liceului teoretic, au realizat o placă comemorativă de dreaptă luare și aducere aminte.
În același an 1928, gimnaziul din Găești se transformă în liceu, iar Șerban Cioculescu devine primul director al noii instituții de învățământ. În această nouă postură, a fost nevoit să se mute cu locuința în micul orășel dâmbovițean, iar soția sa Maria, a predat aici limba franceză, în timp ce fiul său, Barbu (născut în 1927), a urmat în Găești prima clasă primară. Începând din anul 1928 și până în 1938, când partidele politice au fost dizolvate, Șerban Cioculescu a fost membru în organizația locală Găești, a Partidului Național Țărănesc și membru în delegația permanentă a Comitetului Județean al P.N.Ț. Dâmbovița.
În anul școlar 1931-1932, Șerban Cioculescu a fost detașat la Școala Superioară de Meserii, după care a revenit la Liceul de Băieți din Găești, unde a mai activat până în anul 1935, când, a fost obligat să se mute definitiv cu casa și familia la București, deoarece fusese numit profesor la Liceul C.F.R Aurel Vlaicu din București, după care s-a transferat la Colegiul Sfântul Sava. În 1942 a fost numit inspector general pentru învățământul secundar teoretic, calitate în care a funcționat până în 1946, când a fost chemat la Catedra de Literatură Modernă de la Facultatea de Litere și Filozofie din Iași (catedra lui George Călinescu).
Despre „Aranjuezul” dâmbovițean, academicianul Șerban Cioculescu a avut întotdeauna numai cuvinte de laudă: „Păstrez Găeștilor, nota el în 1972 într-o tabletă, o amintire optimă”. În ceea ce privesc cei 11 ani petrecuți în învățământul găeștean, Șerban Cioculescu își aducea aminte, cu inimitabilu-i spirit coseur, în mod special despre examenele particulare, care stârneau mereu discuții: „…la examenele particulare, predomina indulgența, mai ales față de candidații adulți, care erau nevoiți, spre a fi păstrați în slujbe, să-și treacă examenele de gimnaziu. Ne ieșise vorbe la București, că suntem prea indulgenți la aceste examene, din cauza cererilor numeroase înaintate la minister, pentru aprobarea examenului particular la liceul nostru. Mai ales, erau iritați profesorii de la Pitești și Târgoviște cu mai puțini elevi înscriși în particular”.
CORNEL MĂRCULESCU este doctor în istorie și, desigur, absolvent de „Carabellă” târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
