Motto: „Îmi plac oamenii cu o singură față, Tu ești unul dintre Ei”
Te-am aflat în poezia anotimpului de la fereastra senzualității, Ea îți poartă numele desenat de magia inimii
Plutesc pe un nor al destinului scris de Divinitate. Iubesc frumusețea devenirii mele, e pictura renașterii din roua zorilor, e acea parte de lume unde m-am regăsit lângă o divină minune.
– Care e parola de la colivia din imperiul fericirii?
– Puterea dragostei, Ea e însăși filosofia de a fi Tu și Eu, unică elegie.
Deunăzi am respirat aerul intimității, buzele au sărutat cuprinderea trupurilor flămânde, a fost un recital al focului aprins de scânteia minților jucăușe. Regia a fost semnată de sufletele gemene din universul născut dintr-o pasiune nenumită. Întrebări și răspunsuri, șoapte și zâmbete, e clepsidra care ne curge, iubita mea din splendidul munte!
– Ce putem face în vârtejul vieții?
– Să ne rugăm pentru ceea ce suntem, un bob de nisip din sfânta stâncă.
Surâd, e felul meu de a mă bucura, rememorez clipa, o retrăiesc în nenumărate feluri, îmi bucur sufletul, îmi astâmpăr dorul și înțeleg cât de mult înseamnă să ai porția de fericire, acel crâmpei divin, un semn dăruit de Creator. Parcă visez, mi se pare ireală povestea trăită, parcă scriu un scenariu pentru un film, adeseori zâmbesc și îmi privesc degetele care au mângâiat trupul ciocolatiu cu sânii albi și buze roșii. E un joc al imaginației, o lume născută din dor și dorință, un madrigal al unui Eu cu Eul cunoașterii. O femeie și un bărbat, o nuntă a iubirii, un spectacol al trupurilor care s-au căutat și s-au găsit pe scena dragostei.
– Ce își spun privirile care ard bariere?
– Nimic nu e mai presus de șoaptele născute din tăcere.
Închid ochii și revăd dansul, e neregizat, e o furtună pasională, un extraordinar concert de vioară și pian, un duo imperial, o neegală pereche. Se lasă tăcerea peste amintiri, ziua de mâine ne așteaptă dacă Bunul Dumnezeu ne vrea aici, aici într-un scenariu din viață. Pășesc atent pe marginea vieții, mă ține de mână femeia cu aripi de demnitate, un model de a fi femeia unui singur bărbat, lumina dinspre noapte spre zi.
– Cum să nu o iubesc, spune-mi tu cearcăn din nesomn?
– Ea este rostul din zorile de zi, bucuria de a exista, de a fi.
Ieri am sărutat-o ca un nebun, azi o iubesc precum o fac în sine, mâine o voi îmbrățișa cu pasiune, așa cum soarele îi bronzează trupul plin de afecțiune. Ce senzație plăcută îți dă aceste sentimente! E iubire, nimic altceva. Se face seară, povestea merge mai departe, aici aproape e dorul năprasnic, un carusel al timpului care trece, un joc de șah al destinului cu viața, un necunoscut rezultat al sorții. Necuprins este cursul nostru în acest Colț de Cer, necuprinsă este iubirea dintre Ea și El, răspunsul așteaptă un autograf pe o pânză de suflet, de aici, de acolo, din eter. Mă parcurge timpul, îl însoțesc cu felul meu de a fi, de a iubi un crâmpei de viață, o busolă care mă conduce în cuibul de nebunii al secundelor celeste. În fiecare pas este Ea, femeia cu chip de înger, un excepțional partener de viață, un crez al meu, al scorpionului rebel, un sofisticat al timpului prezent. Altminteri sunt un sentimental, o păpădie din grădina Raiului de aici, dintr-o lume pe care o iubesc și o scriu în fiecare eseu.
– Cine sunt Eu, cum m-aș defini?
– Un cronicar al timpului meu, un sensibil izvor de munte.
Se înnoptează, sper ca lumina ochilor să mă ajute să pătrund în sufletul cititorilor, acolo îmi este locul, așa cum reședința îmi este în camera albă a femeii cu suflet de aur, de acolo dintr-un alfabet al dragostei eterne.
Vali NIȚU este jurnalist, poet, eseist și redactor-șef al revistei Impact…
Facebook
WhatsApp
TikTok
